Ţintele ratate de liderii lumii

Obama a asigurat că SUA vor fi un donator important pentru planul de dezvoltare a ţărilor sărace.

În urmă cu zece ani, liderii ţărilor bogate şi mai puţin bogate şi-au luat angajamentul să construiască o lume mai bună până în 2015.  Reducerea la jumătate a sărăciei şi foametei faţă de nivelul din 1990, diminuarea cu două treimi a ratei mortalităţii infantile şi cu trei pătrimi a numărului deceselor la naştere sunt ţintele fixate de liderii lumii la acea vreme.

Săptămâna aceasta, când s-au adunat la summitul ONU, şefii de stat din lume au fost nevoiţi să admită că progresele făcute sunt prea mici ca angajamentele luate să fie îndeplinite la termen. Recesiunea globală a afectat economiile multor ţări. Iar statele bogate - inclusiv SUA - nu au contribuit cu sumele necesare ca ţintele fixate să devină realitate. Cea mai bună soluţie ca situaţia să se schimbe este ca ţările puternice să-şi ia angajamente ferme şi concrete pentru următorii cinci ani. Alocarea a 0,7% din PIB pentru programele de dezvoltare, susţinută de liderii lumii în 2002, este un început bun pentru soluţionarea problemei. Din păcate, contribuţia SUA şi a altora, inclusiv Italia, Germania şi Japonia sunt departe de acest procent.

A fost o mare dezamăgire că preşedintele Obama nu a dat, miercuri, la ONU, asigurări ferme că va creşte fondul pentru ajutor. Dacă Washington-ul nu se arată dispus să-şi majoreze contribuţia, slabe speranţe s-o facă alţii. Totuşi, în discursul lui Obama există informaţii esenţiale. El a asigurat că SUA vor fi un donator important pentru planul de dezvoltare dar că vor utiliza toate instrumentele de ajutor la dispoziţie - inclusiv acordarea de credite comerciale şi de export astfel încât ţările sărace să ajungă în punctul în care să nu mai aibă nevoie de ajutor.

Obama a promis că se va asigura că ţările beneficiare vor răspunde pentru îmbunătăţirea guvernării şi combaterea corupţiei. De cealaltă parte, donatorii vor trebui să-şi canalizeze eforturile acolo unde au cei mai buni parteneri. Vestea bună este că numărul de oameni care trăiesc cu mai puţin 1,25 de dolari  pe zi a scăzut. Progresele au apărut însă cu precădere în China şi în alte ţări din estul Asiei. În schimb, nivelul sărăciei în Africa Subsahariană se menţine ridicat.