Epidemia de Ebola din Congo, la un nivel critic. Șeful OMS: „Se răspândește mai repede decât capacitatea noastră de a o limita”

Peste 5.000 de cazuri și mai mult de 2.500 de decese au fost raportate în cea mai gravă epidemie de Ebola din istoria Republicii Democrate Congo. Virusul se extinde rapid în estul țării, pe fondul conflictelor armate, al neîncrederii populației și al lipsei de personal și finanțare. OMS avertizează că situația rămâne extrem de gravă.

Epidemia de Ebola din Congo scapă de sub control Foto: captură video ABC News

Epidemia de Ebola din Republica Democrată Congo a ajuns la un nivel fără precedent, depășind ca număr de cazuri și decese focarul din 2018-2020 și devenind cea mai gravă epidemie de Ebola din istoria țării. Potrivit celor mai recente date citate de Reuters, peste 5.000 de cazuri confirmate și 2.378 de decese erau raportate la 19 august, iar bilanțul a depășit ulterior 2.500 de morți.

Actuala epidemie este provocată de virusul Ebola de tip Bundibugyo, o variantă rară pentru care nu există, în prezent, un vaccin sau un tratament autorizat în mod specific. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că transmiterea continuă să se accelereze, în timp ce autoritățile încearcă să recupereze terenul pierdut în primele luni ale epidemiei.

„Epidemia este departe de a fi sub control”

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a descris situația drept extrem de îngrijorătoare.

„Trebuie să fim sinceri: epidemia este departe de a fi sub control. A luat-o mult înaintea noastră, iar noi încă încercăm să recuperăm decalajul”, a declarat Tedros, potrivit El Pais. 

Una dintre cele mai mari probleme este faptul că numeroase persoane infectate nu ajung în centrele medicale. Potrivit OMS, oamenii mor în propriile comunități, fără ca autoritățile să poată identifica la timp cazurile și persoanele cu care bolnavii au intrat în contact.

La jumătatea lunii august, rata de mortalitate în rândul cazurilor confirmate ajunsese la aproximativ 47%, un nivel extrem de ridicat. Specialiștii consideră că acesta este legat în mare parte de diagnosticarea și tratarea tardivă a pacienților.

Cea mai gravă epidemie de Ebola din istoria țării

Epidemia a fost declarată oficial pe 15 mai, însă autoritățile cred că virusul circula în comunități cu mult înainte de această dată.

La 12 august, OMS raporta 4.665 de cazuri confirmate și 2.184 de decese în Republica Democrată Congo, răspândite în 54 de zone sanitare din șase provincii.

Ulterior, cifrele au continuat să crească. La 16 august erau raportate 4.945 de cazuri confirmate și 2.325 de decese, ceea ce a făcut ca actualul focar să depășească epidemia din 2018-2020, soldată cu 2.299 de morți.

În prezent, epidemia este a doua cea mai mortală epidemie de Ebola înregistrată vreodată, după cea din Africa de Vest din 2014-2016, care a provocat peste 11.000 de decese.

Virusul s-a răspândit luni întregi fără să fie identificat

Una dintre explicațiile pentru amploarea actuală a epidemiei este întârzierea diagnosticului.

Focarul ar fi început să se răspândească în ianuarie sau februarie, însă a fost declarat abia în luna mai. În primele luni, simptomele au fost confundate cu cele ale unor boli precum malaria, tifosul sau gripa sezonieră.

O problemă suplimentară a fost reprezentată de testele utilizate inițial, concepute pentru detectarea tulpinii Zaire a virusului Ebola, nu pentru Bundibugyo. Între timp, capacitatea de testare a fost extinsă, inclusiv prin laboratoare din provincia Ituri.

„Epidemia a avut un avans considerabil, iar noi încercăm să recuperăm”, a avertizat directorul OMS.

Urmărirea persoanelor care au intrat în contact cu pacienții este una dintre principalele metode de limitare a Ebola. În Republica Democrată Congo, însă, capacitatea de monitorizare este extrem de redusă.

Africa CDC estimează că autoritățile reușesc să urmărească aproximativ 12% dintre contacți, în condițiile în care ținta este de 95%.

În cele mai afectate provincii, în special Ituri și North Kivu, conflictul armat a dus la deplasarea masivă a populației și face aproape imposibilă urmărirea tuturor persoanelor expuse.

Autoritățile încearcă acum să schimbe strategia și să trimită echipe din ușă în ușă, pentru identificarea persoanelor cu simptome. În fiecare sat urmează să fie desemnate persoane care să participe la răspunsul epidemiologic.

850 de persoane infectate nu mai sunt localizate

O altă problemă alarmantă este reprezentată de pacienții despre care autoritățile nu mai știu unde se află.

La 15 august, din cele 4.945 de cazuri confirmate, 730 de persoane se aflau în centre de tratament, 1.040 se recuperaseră, iar 2.325 muriseră. Diferența, de aproximativ 850 de persoane, nu putea fi explicată prin aceste categorii.

Persoanele infectate a căror localizare nu este cunoscută reprezintă un risc major pentru continuarea transmiterii virusului.

Neîncrederea în autorități agravează situația. În unele comunități, pacienții refuză să meargă la centrele de tratament sau părăsesc aceste unități, iar unele familii preferă să-și îngrijească rudele bolnave acasă.

Conflictul armat complică lupta împotriva virusului

Estul Republicii Democrate Congo se confruntă de aproape trei decenii cu violențe și lupte între numeroase grupări armate. Potrivit ONU, cel puțin 6,9 milioane de persoane au fost strămutate în țară.

Mobilitatea constantă a populației face extrem de dificilă supravegherea epidemiologică, izolarea cazurilor și urmărirea contacților. În plus, aglomerarea din zonele miniere, insecuritatea și deplasările populației contribuie la transmiterea virusului.

La problemele de securitate se adaugă și rezistența comunităților. Lucrătorii sanitari au fost ținta unor atacuri, iar unii au intrat în grevă din cauza salariilor neplătite.

Reuters relatează că 160 de lucrători medicali au fost infectați, iar 43 au murit, în timp ce în ultimele șase luni au fost raportate peste 260 de atacuri asupra personalului medical.

Lipsa banilor afectează direct intervenția

OMS estimează că pentru a limita epidemia sunt necesare 115 milioane de dolari, însă organizația a primit doar aproximativ 60% din această sumă.

Africa CDC estimează însă necesarul total pentru răspunsul medical și problemele umanitare asociate la aproximativ 1,4 miliarde de dolari.

Problema nu este doar lipsa promisiunilor de finanțare, ci și faptul că o parte dintre banii promiși nu au ajuns încă în teren. Tedros a avertizat că succesul intervenției „depinde de finanțare”.

În unele zone, lipsa banilor cash reprezintă chiar o problemă operațională. Aeroportul din Bunia este închis zborurilor comerciale de luni de zile, iar în zonele izolate nu există bănci sau sisteme funcționale de transfer electronic.

Primele vaccinuri ajung în Congo

În ciuda situației grave, există și câteva semnale de speranță.

OMS și Africa CDC au anunțat că Republica Democrată Congo va primi 70.000 de doze de vaccin Ervebo. Din acestea, 50.000 vor fi destinate lucrătorilor din prima linie și personalului medical, iar 20.000 vor fi utilizate într-un studiu clinic de fază a treia pentru a evalua protecția împotriva virusului Bundibugyo.

Ervebo a fost dezvoltat pentru tulpina Zaire a virusului Ebola și nu este un vaccin specific pentru Bundibugyo. Totuși, datele preliminare sugerează că ar putea oferi o anumită protecție încrucișată și ar putea reduce riscul de deces.

În paralel, au început testele de siguranță pentru două vaccinuri experimentale dezvoltate special împotriva Bundibugyo, precum și studii pentru medicamente care ar putea fi utilizate ca tratament sau pentru prevenirea bolii după expunere.

OMS a adăugat, de asemenea, în luna iulie, primul test de diagnostic pentru virusul Bundibugyo în lista sa de utilizare de urgență.

OMS: Epidemia ar putea fi controlată în trei luni

În ciuda dimensiunii focarului, oficialii internaționali susțin că situația nu este fără speranță.

Thierno Baldé, coordonatorul OMS pentru virusul Bundibugyo în Republica Democrată Congo, a declarat că epidemia ar putea fi inversată în aproximativ trei luni, dacă sunt disponibile resursele necesare.

OMS își propune să crească numărul de paturi pentru tratamentul pacienților până la 3.000 și să aducă răspunsul epidemiologic mai aproape de comunități.

Un exemplu încurajator este Uganda, unde virusul a fost adus din Congo, dar autoritățile au reușit să oprească focarul după doar 20 de cazuri și două decese, datorită identificării rapide a bolnavilor și urmăririi intensive a contacților.

În schimb, în Congo, amploarea teritoriului afectat, conflictele armate, deplasarea populației și lipsa încrederii în autorități au făcut ca intervenția să rămână mult în urma vitezei de transmitere.

Riscul ca epidemia să devină cea mai mare din lume

OMS consideră în prezent riscul pentru Republica Democrată Congo foarte ridicat, iar pentru țările vecine, inclusiv Uganda, ridicat. Pentru restul Africii și la nivel global, riscul este evaluat în prezent ca fiind scăzut, în condițiile în care nu există transmitere susținută în afara regiunii.

Totuși, există deja cazuri importate în Uganda, Franța și Germania, fără ca acestea să fi generat până acum lanțuri susținute de transmitere în afara Congo.

Dacă măsurile intensificate nu vor reuși să reducă rapid numărul de cazuri, specialiștii avertizează că epidemia din Congo ar putea depăși chiar focarul din Africa de Vest din 2014-2016, care rămâne până acum cea mai mortală epidemie de Ebola din lume, cu peste 11.000 de victime.