Creştinii, obiectul urii în Irak

Numărul credincioşilor creştini din Irak a scăzut drastic în doar câţiva ani. Deşi sunt o comunitate liniştită, creştinii continuă să fie hăituiţi în această ţară. „Islamul face parte din Germania“, a spus liderul de la Berlin, Christian Wulff.

El a completat ulterior declaraţia spunând că „fără îndoială creştinismul face parte din Turcia". Deşi ambele fraze vorbesc despre realităţi istorice, trebuie să admitem că reprezintă un act de curaj să spui lucrurile acestea în Turcia sau în orice alt stat musulman. Un singur exemplu: Creştinismul aparţine istoriei irakiene şi celei din regiune.

Comunitatea de creştini caldeeni are o tradiţie îndelungată pe teritoriul actualului stat irakian. În urmă cu doar câţiva ani, în această ţară trăiau peste un milion de credincioşi creştini. Erau cetăţeni paşnici, îşi urmau credinţa într-un mod puţin vizibil şi nu făceau prozelitism în statul condus de Saddam Hussein. Acest lucru s-a schimbat radical după înlăturarea de la putere a dictatorului. Încercarea forţelor aliate de a elibera ţara a adus cu sine şi libertatea de manifestare a urii religioase.

Pe lângă confruntarea sângeroasa dintre şiiţi şi sunniţi, în Irak a avut loc un război nemilos împotriva creştinilor. Islamiştii radicali şi diverse bande criminale au dat de înţeles lumii întregi că nu tolerează prezenţa creştinilor în ţara lor. Asasinatele şi masacrele au redust numărul creştinilor în Irak la 200.000 de mii. Exodul creştinilor se va încheia curând, şi atunci creştinismul va rămâne doar un fragment din istoria irakiană.

Iar, din păcate, societatea civilă germană nu pare deranjată de această realitate. Răsunătoare este mai întâi de toate tăcerea celor care imediat aduc critici când sunt încălcate drepturile la exprimare ale musulmanilor din Germania. Acuzaţiile dure în astfel de cazuri contrastează cu toleranţa faţă de prigonirea creştinilor din lume, un lucru care nu se prea protriveşte idealului german, că drepturile omului sunt indivizibile.