Cât de pregătită este omenirea să renunțe la combustibilii fosili? De ce tranziția spre energia verde e mai mult un vis decât realitate
0Liderii mondiali insistă asupra faptului că a sosit momentul să lăsăm în urmă epoca combustibililor fosili. Dar companiile petroliere fac mai mulți bani decât niciodată.
Un nou proiect în largul coastelor Guyanei arată de ce tranziția energetică rămâne mai mult un vis decât o realitate, scrie spiegel.de.
"Iată noua Guyana! Guyana cu petrol!", strigă Nicholas Deygooo în timp ce barca se îndreaptă spre insula sa artificială. "Nu ar fi fost posibil fără Exxon!" Proprietarul de 41 de ani al noului petec de pământ face un gest măreț spre proiectul său de construcție cu ambele brațe. Acesta valorează 300 de milioane de dolari, dar Deygoo nu a trebuit să investească nici măcar un cent din banii proprii.
În doar câteva luni, dragele plutitoare au creat aproximativ 44 de acri de teren nou, aproximativ cât 24 de terenuri de fotbal. Așa ceva nu s-a mai văzut niciodată în Guyana, țară slab populată de pe coasta atlantică a Americii de Sud, situată între Venezuela și Surinam. Excavatoarele au dezgropat zeci de mii de tone de nisip de pe fundul mării și l-au depus aici, în apropiere de capitala Georgetown. Câteva lăncii comune și albine ucigașe au migrat deja din junglă pe insula artificială a lui Deygoo, care a primit numele deloc romantic de VEHSI.
Dar fauna Guyanei nu are prea mult viitor aici. Insula miroase a motorină, care alimentează mașinile grele. Cilindrii cu aburi tasează solul nisipos, excavatoarele sapă fundații și macaralele mută materialele de construcție. Primul port de mare adâncime din Guyana este programat să se deschidă aici chiar înainte de anul nou - un calendar stabilit de singurul său client, chiriaș și finanțator: ExxonMobil.
Cel mai mare colos privat de petrol și gaze naturale din lume a avansat întreaga sumă de investiții către Deygoo și partenerii săi. Aceștia nu cer nicio dobândă, în esență un mijloc de a plăti chiria pentru următorii ani. Compania are nevoie urgentă de portul de mare adâncime ca centru logistic pentru operațiunile sale de foraj petrolier la 200 de kilometri de coasta Guyanei. Directorii americani ai companiei și conducerea politică a țării doresc să extindă producția cât mai rapid posibil, înainte ca măsurile de protecție a climei să le stea în cale.
Guyana, El Dorado al industriei petroliere
Rezerve uriașe de petrol au fost descoperite în largul coastelor de aici în 2015, cu puțin timp înainte ca 200 de țări să ajungă la Acordul climatic de la Paris, care urma să anunțe sfârșitul erei combustibililor fosili. Sub fundul oceanului sunt îngropate cantități uriașe de "light sweet crude" de primă clasă, foarte apreciat pentru conținutul său scăzut de sulf și pentru ușurința relativă cu care poate fi rafinat. Este cel mai bun tip de țiței din lume. Descoperirea l-a determinat chiar și pe președintele venezuelean Nicolás Maduro să facă demersuri pentru a anexa o parte din teritoriul Guyanei, pentru a-i permite acesteia să întreprindă propriile operațiuni de foraj.
Conform planurilor făurite de ExxonMobil și de guvernul Guyanei, țara va produce în cinci ani mai mult țiței pe cap de locuitor decât orice altă țară de pe planetă. În ciuda faptului că criza climatică reprezintă o amenințare mai mare pentru Guyana decât pentru aproape orice altă țară din lume.
Cu toate acestea, aproape nimeni de aici nu este în favoarea lăsării pur și simplu a petrolului în pământ, cu siguranță nu liderii politici ai țării sau Deygoo. Dar chiar și activiștii de mediu susțin exploatarea câmpurilor petroliere, acum, când multinaționalele din domeniul combustibililor fosili au început să finanțeze proiecte locale. O astfel de finanțare, însă, este o nimica toată în comparație cu miliardele de dolari pe care le va produce petrolul. Este un triumf pentru ExxonMobil și pentru celelalte companii implicate.
În ultimii ani, pentru o vreme, se părea că omenirea se gândește serios să pună capăt dependenței de combustibilii fosili. O mișcare tânără, condusă de Greta Thunberg, a scos în stradă milioane de oameni din întreaga lume. "Țineți-l în pământ", au scandat ei, referindu-se la petrol, gaze naturale și cărbune.
Un guvern după altul a promis că țara lor va fi neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până la mijlocul secolului. Când pandemia de coronavirus a împiedicat milioane de oameni să se deplaseze la serviciu sau să zboare în jurul lumii, prețurile petrolului și ale acțiunilor companiilor petroliere au scăzut. Aurul negru și-a pierdut pentru scurt timp strălucirea.
Dar acum? Potrivit unei analize de date efectuate de Institutul pentru Energie din Londra la comanda DER SPIEGEL, omenirea nu a mai ars niciodată atât de mult combustibil fosil ca în prezent. Analiza arată că, în 2022, s-au consumat 137 de trilioane de kilowați-oră de petrol, cărbune și gaze naturale, mai mult ca niciodată. "În ciuda creșterii record a surselor regenerabile, ponderea combustibililor fosili în aprovizionarea globală cu energie rămâne încăpățânată la 82%", spune Juliet Davenport, președintele Energy Institute. "Tranziția nu avansează suficient de repede".
Acesta este motivul pentru care emisiile globale de gaze cu efect de seră au fost mai mari în 2022 decât oricând înainte. Iar în acest an, ar putea fi și mai mari. Temperaturile din întreaga lume cresc periculos, inundațiile și incendiile de pădure sunt din ce în ce mai catastrofale, iar mișcarea "Vinerea pentru viitor" a lui Thunberg pare să se dezintegreze.
Cu actuala politică energetică, nu numai că nu vom atinge obiectivul de 1,5 grade Celsius, dar "vom rata chiar și obiectivul de 2 grade Celsius", spune Fatih Birol, șeful Agenției Internaționale pentru Energie. "Tendința se ridică la 2,4 grade".
Între timp, companiile de petrol, gaze naturale și cărbune fac afaceri în plină expansiune. Iar lobby-urile lor lucrează din greu pentru a se asigura că lucrurile rămân așa cât mai mult timp posibil.
Potrivit agenției germane de protecție a mediului Urgewald, 96% din cele aproximativ 700 de companii de petrol și gaze naturale pe care le-au examinat caută sau dezvoltă noi zăcăminte. Dintre acestea, 539 lucrează în prezent pentru a produce țiței și gaze naturale în valoare de 230 de miliarde de barili (fiecare conținând 159 de litri) de echivalent petrol din zăcăminte încă neexploatate. Această cantitate reprezintă echivalentul a șase ani de consum, în ritmul actual.
Centrul acestei bonanțe globale a petrolului este Guyana, o țară săracă și plină de corupție. "Când eram copil, de multe ori nici măcar pâinea prăjită nu era disponibilă", spune Nicholas Deygoo, proprietarul noii insule.
În capitala Georgetown, atât vechea, cât și noua Guyana sunt în plină desfășurare. O căruță trasă de cai este depășită de un SUV, în timp ce vacile pasc lângă un McDonald's. În centrul orașului, două case din lemn în stil colonial destul de dărăpănate flanchează sediul central al ExxonMobil, o clădire înaltă de șapte etaje, făcută din sticlă, oțel și ciment.
De acolo, cel pe care mulți îl numesc "Regele Guyanei" poate privi de sus la Ministerul Resurselor Naturale, care se află pe aceeași stradă. Din Marea Britanie, Alistair Routledge, în vârstă de 56 de ani, este reprezentantul ExxonMobil în această țară. "Acestea sunt cele mai importante descoperiri de petrol și gaze convenționale din ultimii 20 de ani din industria noastră", exultă el. Compania consideră că zăcămintele din largul coastelor Guyanei conțin cel puțin 11 miliarde de barili echivalent petrol, mai mult decât cantitatea din largul coastelor Norvegiei și Marii Britanii la un loc. La prețurile actuale, petrolul din această țară are o valoare de piață de 750 de miliarde de dolari.
Iar guvernul Guyanei este nerăbdător să pună mâna pe aceste petro-miliarde. Banii i-ar permite să dezvolte în continuare țara. Ar fi suficienți pentru a înlocui drumurile pline de gropi ale țării cu autostrăzi largi, proaspăt asfaltate, pe lângă construirea de poduri, spitale și școli.
Iar guvernul Guyanei este nerăbdător să pună mâna pe aceste petro-miliarde. Banii i-ar permite să dezvolte în continuare țara. Ar fi suficienți pentru a înlocui drumurile pline de gropi ale țării cu autostrăzi largi, proaspăt asfaltate, pe lângă construirea de poduri, spitale și școli.
Politicienii țării se grăbesc. "Este o cursă contra cronometru", a declarat recent președintele țării, Irfaan Ali, într-un interviu pentru Al Jazeera. "Intenționăm să accelerăm producția". Ali și echipa sa sunt îngrijorați de faptul că regulile climatice și noile tehnologii ar putea slăbi în curând cererea de țiței și ar putea devaloriza tezaurul țării sale.
În plus, guvernul are nevoie de bani și pentru lupta împotriva schimbărilor climatice.
Nouă din 10 cetățeni din Guyana trăiesc de-a lungul coastei atlantice, în spatele a peste 400 de kilometri de diguri. În unele locuri, apa sărată a început deja să se revarsă peste bariere și să distrugă solul. Nivelul mării crește în această regiune mai rapid decât în alte părți, iar Georgetown se află sub nivelul mării de secole.
Capitala a fost construită cândva pe terenuri mlăștinoase, traversate de canale și șanțuri săpate de foștii stăpâni coloniali olandezi ai țării. Chiar și astăzi, localnicii văd ocazional anaconde care înoată în șanțuri. Printre orașele globale amenințate de inundații, Georgetown se află chiar spre vârful listei. Guvernul plănuiește să construiască o nouă capitală pe un teren mai înalt, mai în interior, numită Silica City.
Guyana demonstrează, de asemenea, eșecurile de până acum ale așa-numitei abordări bazate pe pierderi și daune, ideea că națiunile industrializate ar oferi sprijin financiar țărilor care sunt deosebit de amenințate de schimbările climatice. În 2009, națiunile industrializate au promis un ajutor de 100 de miliarde de dolari pe an, o sumă care nu a fost încă atinsă nici până în prezent.
Guyana nu mai vrea să aștepte. "Avem nevoie de bani din sectorul petrolului și gazelor pentru a ne proteja țara de schimbările climatice și pentru a ne adapta la acestea", a declarat vicepreședintele Bharrat Jagdeo pentru Wall Street Journal într-un interviu acordat la începutul lunii noiembrie.
Marile companii petroliere merg înainte. ExxonMobil, Hess și China National Offshore Oil Corporation s-au angajat până în prezent să investească cel puțin 40 de miliarde de dolari în proiectul din Guyana.
În schimb, întregul sector abia dacă a cheltuit anul trecut mai mult de 20 de miliarde de dolari pentru proiecte de energie regenerabilă, cum ar fi parcurile solare și eoliene, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie - o cifră care reprezintă doar 2,5 % din cheltuielile de capital. Sectorul a investit aproape de 40 de ori mai mult decât această sumă în proiecte de combustibili fosili. Se pare că modelul lor de afaceri tradițional funcționează încă atât de bine încât companiile petroliere nu văd niciun motiv pentru a investi sume semnificative în altceva.
"Industria petrolului și a gazelor naturale se confruntă cu un moment al adevărului", spune șeful IAE, Birol. "Trebuie să decidă între a alimenta criza climatică sau a participa la tranziția către energia curată".
Este o dimineață vântoasă de octombrie în cartierul Westminster din Londra. Fumul violet urcă pe cer în fața Hotelului InterContinental, în timp ce Greta Thunberg și alți activiști pentru climă scandează "Afară banii din petrol!", vocile lor răsunând în Hyde Park, alături. Activiștii au brațele legate și blochează intrarea în hotelul de lux. Niciunul dintre participanții la Energy Intelligence Forum, una dintre cele mai mari reuniuni ale sectorului combustibililor fosili, nu poate intra sau ieși.
Întâlnirea magnaților petrolului și gazelor naturale a început însă de mult. Activiștii de afară s-au dovedit incapabili să influențeze chiar și calendarul ordinii de zi. Covorul luxuriant înghite scandările din fața hotelului, iar directorii își pot continua conversațiile fără a fi deranjați, susținând că interesele lor și criza climatică nu sunt în niciun fel contradictorii.
"Este vorba despre reducerea emisiilor de hidrocarburi, mai degrabă decât despre reducerea producției", spune Amin Nasser, șeful gigantului petrolier Saudi Aramco. Emisiile de carbon din petrol și gaze naturale, insistă el, pot fi reduse cu ajutorul unor tehnologii precum captarea și sechestrarea carbonului (CCS). Energiile regenerabile singure nu pot "acoperi cererea globală de energie", spune el.
Profituri de 161,1 miliarde de dolari într-un singur an
Mulți oameni de aici sunt de acord cu Nasser. Pentru o serie de companii producătoare de combustibili fosili, anul trecut a fost cel mai de succes din istoria lor, profiturile lor fiind stimulate în parte de invazia președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina și de criza energetică care a urmat, care a dus la creșterea prețurilor.
Împreună, cele cinci mari companii - cei cinci giganți occidentali ai petrolului și gazelor naturale ExxonMobil, Chevron, BP, Shell și TotalEnergies - au obținut profituri de aproape 200 de miliarde de dolari.
Compania saudită de stat Saudi Aramco, deținută de Arabia Saudită, a obținut profituri de 161,1 miliarde de dolari. Iar cel mai mare producător privat de cărbune din lume, Peabody Energy din SUA - o companie care se confrunta cu falimentul în urmă cu doar câțiva ani - a câștigat în 2022 mai mulți bani decât oricând.
În anii care au urmat Acordului de la Paris privind clima din 2015, companiile au continuat, de asemenea, să exploateze zăcămintele de petrol, gaze naturale și cărbune ca și cum schimbările climatice nu ar fi existat deloc. Potrivit unui proiect de raportare a datelor din care DER SPIEGEL a făcut parte, peste 70 de proiecte deosebit de mari privind combustibilii fosili au fost demarate după 2015, cum ar fi cel din Guyana și dezvoltarea zăcămintelor de gaze naturale de deasupra Cercului Arctic, în vestul Siberiei, fiecare dintre acestea urmând să producă cel puțin un miliard de tone de emisii de dioxid de carbon pe parcursul vieții lor.
Raportarea datelor a fost realizată împreună cu oamenii de știință și s-a bucurat de sprijinul organizației non-profit franceze Data for Good și al colectivului éclaircies. Au fost examinate informațiile disponibile în mod public găsite în baze de date, studii și declarații financiare despre proiecte de petrol, gaze naturale și cărbune de la aproape 900 de companii. Alte 128 de proiecte uriașe au fost descoperite ca fiind în faza de planificare. Dacă toate planurile stabilite de companiile energetice devin realitate, acestea ar emite - conform unei estimări prudente - aproape de două ori mai mult decât bugetul de carbon rămas pentru limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius.
"Având în vedere că există o cerere mare de petrol și gaze, ar putea fi necesară înlocuirea zăcămintelor mai vechi, cu o producție din ce în ce mai mică, cu noi surse", spune Birol, de la IAE. Dar, adaugă el, "investițiile lor în noi câmpuri de petrol și gaze sunt mult mai mari decât ar fi necesar pentru a menține producția la nivelul actual".
Oare nu va fi posibil, în cele din urmă, să se înțărcească lumea de dependența sa de petrol, cărbune și gaze naturale? "Combustibilii fosili sunt atât de confortabili", spune James Hansen, expertul în climă de la NASA, care a lucrat mult timp la NASA. Un galon de benzină conține la fel de multă energie ca un adult care efectuează 400 de ore de muncă manuală, spune el. Și o mare parte din infrastructura actuală este configurată pentru combustibili fosili: centrale electrice care funcționează pe bază de cărbune, vehicule și avioane care funcționează cu motorină, benzină și kerosen, procese industriale care se bazează pe gazele naturale.
Iar combustibilii dăunători pentru climă sunt, de asemenea, puternic subvenționați. Potrivit IAE, guvernele din întreaga lume au cheltuit peste o mie de miliarde de dolari pe astfel de subvenții în 2022.
La conferința pe teme energetice de la Londra, Patrick Pouyanné, șeful companiei franceze TotalEnergies, se află pe scenă și vorbește cu entuziasm despre viitorul combustibililor fosili. El vorbește la nesfârșit despre profitul net de 36 de miliarde de dolari al Total, despre creșterea așteptată în industria petrolului și a gazelor naturale cel puțin până la sfârșitul deceniului și despre noi descoperiri și proiecte, la fel ca în Namibia. "Este grozav că în secolul XXI încă mai putem găsi și exploata un câmp petrolifer atât de productiv."
Pouyanné nu se vede însă ca un adversar al mulțimii din fața hotelului. "Trebuie să le dăm oamenilor de acolo un răspuns", spune el. Răspunsul său este reducerea la minimum a emisiilor în timpul exploatării combustibililor fosili, cum ar fi eliberarea de metan, un gaz cu efect de seră și mai puternic, care este eliberat în timpul producției de petrol și care este adesea pur și simplu pompat în atmosferă. Pouyanné are în vedere evitarea acestor emisii în viitor. Nu ar costa prea mult.
De asemenea, acesta spune că ar dori să accelereze trecerea la energiile regenerabile, să producă hidrogen și să promoveze electrificarea traficului auto. Interesele economice, spune el, cer acest lucru. Cu toate acestea, el spune: "Vom continua să ne bazăm pe petrol și gaze pentru o perioadă destul de lungă de timp".
Președintele actualului Summit mondial pentru climă COP28, Sultan Al Jaber, aflat în curs de desfășurare, susține același lucru. Slujba sa principală este cea de director executiv al Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC), a doua cea mai mare companie petrolieră din lume.
"Energie maximă, emisii minime" este motto-ul pe care Al Jaber îl recită cu aproape fiecare ocazie. Cu toate acestea, el nu vorbește prea mult despre cum ar trebui să funcționeze acest lucru. Tehnologiile de reducere a emisiilor promovate cu atâta energie de către sectorul combustibililor fosili - cum ar fi CSC sau filtrarea CO2 din atmosferă - nu reprezintă deloc o soluție cuprinzătoare. Acestea nu ar fi capabile nici măcar să reducă emisiile globale actuale de carbon cu 1%. Și chiar dacă tehnologiile ar deveni în cele din urmă eficiente pentru o utilizare pe scară largă, ar necesita cantități uriașe de energie - mai mult decât întreaga producție actuală de electricitate din lume, potrivit IAE.
"În 2023, industria va investi aproximativ 4 miliarde de dolari în CSC", spune Birol. "Pentru a prinde emisiile fosile pe scară largă, ar trebui să cheltuiască de aproximativ 1.000 de ori mai mult în viitor, aproximativ 4.000 de miliarde de dolari - în fiecare an".
În loc să investească în schimbarea modelelor lor de afaceri, unele companii energetice au preferat să-și schimbe strategiile de comunicare. "Companiile americane de PR, concernul petrolier și de gaze naturale, industria auto și sectorul petrochimic și-au unit forțele pentru a dezvolta campanii și programe axate pe durabilitate, cu scopul de a spune lumii că industria combustibililor fosili face parte din soluție", spune Melissa Aronczyk, profesor de științe media la Universitatea Rutgers din New Jersey. "Companiile producătoare de combustibili fosili au încercat să se implice încă de la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 1992".
La două stații de metrou mai jos de Parlamentul European din Bruxelles, lobbyiștii din domeniul combustibililor fosili fac eforturi pentru a obține suficient spațiu pentru petrol și gaze naturale în cadrul Green Deal-ului anunțat de Comisia Europeană. Aici se află sediul Asociației Internaționale a Producătorilor de Petrol și Gaze din Europa (IOGP). Organizația reprezintă toate marile companii occidentale de petrol și gaze naturale, de la Shell și BP la TotalEnergies.
"Petrolul și gazele naturale vor continua să joace un rol semnificativ în timpul tranziției energetice și dincolo de aceasta", a declarat IOGP într-un comunicat. Pentru cât timp? "Mulți ani", a venit răspunsul destul de neclar.
Combustibilii fosili, este sigur IOGP, ar putea deveni în cele din urmă neutri din punct de vedere climatic prin sechestrarea CO2 în subteran, chiar dacă tehnologia nu este încă pregătită. "CSC va fi o tehnologie importantă în procesul de decarbonizare", a declarat grupul de lobby. IOGP consideră că competitivitatea industriei europene este "serios pusă în pericol" de tranziția energetică. "Avem nevoie de o abordare mai cuprinzătoare, care să nu aleagă între climă și industrie, ci să încerce să le realizeze pe amândouă". Este un mesaj care a căpătat o influență semnificativă în rândul liderilor politici.
Între timp, unii dintre marii consumatori europeni de energie continuă să se orienteze către combustibilii fosili. Premierul britanic Rishi Sunak dorește să continue exploatarea zăcămintelor offshore din țara sa cât mai mult timp posibil și intenționează să elibereze peste 100 de noi licențe, în timp ce președintele francez Emmanuel Macron a cerut o "pauză de reglementare" a legilor de mediu din UE. Între timp, guvernul de coaliție din Germania se confruntă cu dificultăți în găsirea de fonduri pentru numeroase măsuri destinate combaterii schimbărilor climatice, în urma unei decizii a Curții Constituționale a țării care a respins bugetul Berlinului.
Câștigătorul alegerilor din Olanda, radicalul de dreapta Geert Wilders, și-a anunțat intenția de a trimite numeroase tratate și legi privind protecția climei "prin mașina de tocat" și de a suspenda toate cheltuielile de stat pentru protecția climei. Și nu este singurul: Partidele de dreapta, din Spania și Franța până în Germania și nu numai, și-au dat seama că o campanie împotriva legilor privind protecția climei poate fi un câștig politic. La Bruxelles, comisarul pentru acțiune climatică, Frans Timmermans, a demisionat și a predat postul compatriotului său olandez Wopke Hoekstra, care a lucrat pentru Shell.
Între timp, Guyana își concentrează eforturile aproape exclusiv pe vechile surse de energie. Lângă capitală se află în construcție o centrală electrică pe bază de gaze naturale, combustibilul urmând să fie livrat de Exxon, iar ceilalți din zăcămintele din largul mării. Din producția de petrol rezultă, de asemenea, o cantitate semnificativă de gaze naturale. Aceasta va face ca țara să fie dependentă de combustibilii fosili pentru următoarele decenii și va face și mai puțin probabilă renunțarea la exploatarea petrolului. Aproape că nu există parcuri solare sau eoliene în țară - din cauza lipsei atât a investițiilor, cât și a infrastructurii.
Routledge este mulțumit: "ExxonMobil intenționează să rămână în Guyana pentru 30 de ani sau chiar mai mult în viitor."
Companiile petroliere au făcut o mare afacere cu guvernul din Guyana în 2016. Acordul care descrie repartizarea petrolului produs garantează firmelor partea leului din producție. În cazul în care ar avea loc o scurgere de petrol în largul mării, nu este clar cine ar fi responsabil. Conform legislației în vigoare, companiile implicate trebuie să cheltuiască doar până la 2 miliarde de dolari pentru curățare.
Cu toate acestea, ExxonMobil și celelalte companii au de partea lor cei mai cunoscuți activiști de mediu din țară. Încă de la început, Annette Arjoon, în vârstă de 59 de ani, a fost sceptică în privința companiilor. Dar astăzi, ea un furnizor de servicii din industria petrolieră sprijină organizația sa de mediu. Banii îi permit să facă multe lucruri bune pentru mediul local și pentru populația indigenă, spune Arjoon. "Dacă Marea Britanie, Norvegia și SUA s-au îmbogățit cu producția de petrol, de ce vă așteptați ca Guyana să lase petrolul nostru în subteran - iar țara noastră să rămână săracă?".
De asemenea, proprietarul insulei artificiale nu înțelege de ce Guyana ar trebui să-și lase resursele naturale neatinse. Occidentalii au noțiuni ciudate, spune Nicholas Deygoo. "Ei pretind că vor să devină ecologici, dar nu încetează să mai folosească combustibili fosili".
În prima jumătate a anului, aproape două treimi din producția de petrol a Guyanei a fost vândută în Europa, o mare parte din ea ajungând la Rotterdam.
Din portul de acolo, două conducte mari se îndreaptă spre est. Spre Germania.
Se încarcă comentariile...
