Restanțele salariale ale magistraților ajung la CEDO. O decizie care ar putea costa România

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) urmează să se pronunțe joi, 22 octombrie, într-un dosar care vizează plata drepturilor salariale restante câștigate în instanță de mii de magistrați din România. Judecătorii europeni trebuie să analizeze dacă statul poate continua să achite aceste sume în tranșe sau dacă amânările repetate încalcă drepturile celor care au obținut hotărâri judecătorești definitive.

CEDO se pronunță în dosarul restanțelor salariale ale magistraților. Foto: Arhivă

Cauza, intitulată „Pușcaș și alții împotriva României”, reunește cinci dosare în care reclamanții contestă modul în care autoritățile au întârziat executarea obligațiilor de plată. Miza este importantă atât pentru magistrații care își așteaptă banii, cât și pentru bugetul public, în condițiile în care plata integrală a restanțelor ar putea presupune un efort financiar considerabil, notează Antena 3 CNN. 

Litigiile au la bază drepturi salariale pe care magistrații le-au câștigat în instanță, dar pe care statul nu le-a achitat integral la termenele așteptate. Începând din 2009, autoritățile au introdus, prin ordonanțe de urgență succesive, mecanisme de plată eșalonată, invocând constrângerile bugetare.

Reclamanții susțin că amânările succesive și întârzierile în executarea hotărârilor le afectează dreptul la un proces echitabil, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziilor definitive, precum și dreptul la respectarea proprietății.

Prin urmare, Curtea trebuie să analizeze dacă mecanismul utilizat de stat păstrează un echilibru între interesul public și drepturile persoanelor care au câștigat procesele.

Ce se poate întâmpla după decizia Curții

Unul dintre scenariile luate în calcul este ca CEDO să mențină abordarea exprimată într-o cauză anterioară, considerând că plata în tranșe poate fi justificată în anumite condiții de necesitatea protejării echilibrului bugetar. În acest caz, statul ar putea beneficia în continuare de un interval de timp pentru achitarea restanțelor, calendarul actual având ca orizont anul 2028.

În schimb, dacă judecătorii europeni vor considera că mecanismul de eșalonare nu respectă cerințele Convenției, România s-ar putea confrunta cu presiuni suplimentare pentru executarea obligațiilor de plată. Achitarea simultană a tuturor sumelor restante ar putea avea un impact important asupra finanțelor publice.

Consecințele concrete vor depinde însă de conținutul hotărârii și de modul în care aceasta va trebui pusă în aplicare de autoritățile române.

Ce a decis CEDO într-un caz similar, în 2012

Un precedent relevant datează din septembrie 2012, când Curtea a analizat cauza „Dumitru și alții împotriva României”, înregistrată cu numărul 57265/08. Reclamanții erau angajați din sectorul public care obținuseră hotărâri definitive prin care statul era obligat să le plătească drepturi salariale restante.

Guvernul introdusese, prin OUG nr. 71/2009, un sistem de achitare treptată a sumelor, invocând efectele crizei economice. Angajații au reclamat încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la protecția proprietății.

În acel caz, CEDO a declarat cererea inadmisibilă, considerând-o vădit nefondată. Curtea a reținut că statul nu negase existența datoriilor, ci stabilise un calendar de plată, justificat prin obiectivul protejării echilibrului bugetar într-o perioadă de criză.

Judecătorii au ținut cont și de faptul că sumele erau actualizate cu rata inflației și că plățile se efectuau potrivit calendarului stabilit. În opinia Curții, în circumstanțele respective fusese păstrat un echilibru între interesul general și drepturile reclamanților.

Decizia din dosarul „Pușcaș și alții împotriva României” va clarifica dacă aceeași abordare poate fi aplicată și în actualul context al restanțelor salariale ale magistraților.