Premierul Spaniei convoacă alegeri anticipate pentru 29 noiembrie: „Avem nevoie de o majoritate progresistă mult mai largă”

Spaniolii vor reveni la urne pe 29 noiembrie, după ce premierul Pedro Sánchez a decis să convoace alegeri anticipate, cu câteva luni înainte de termen.

Premierul spaniol Pedro Sánchez/FOTO:EPA/EFE

Decizia vine la câteva zile după ce guvernul a suferit o înfrângere în Parlament, unde două decrete privind locuințele au fost respinse. Într-o scurtă declarație publică, Sánchez a făcut bilanțul unei legislaturi marcate de crize succesive și a cerut un sprijin electoral mai larg pentru proiectul politic progresist.

„Avem nevoie de sprijinul oamenilor. Parlamentul trebuie să dispună de o majoritate progresistă mult mai largă”, a declarat premierul, citat de El Pais.

Sánchez a descris ultimii trei ani drept o perioadă extrem de dificilă pentru guvernul de coaliție. El a invocat gestionarea unor situații de urgență fără precedent, contextul internațional complicat și dificultatea de a obține sprijin parlamentar pentru proiectele executivului.

„Am avut de-a face cu un Parlament foarte conflictual. A trebuit să ne confruntăm cu elite puternice care nu candidează la alegeri, dar încearcă să controleze direcția țării”, a spus el.

Premierul a criticat și opoziția, pe care a acuzat-o că a blocat politici despre care susține că ar fi fost benefice pentru Spania.

Referindu-se la administrațiile regionale, Sánchez a atacat-o direct pe Isabel Díaz Ayuso, premierul regiunii Madrid.

„Am transferat către guvernele regionale mai multe resurse decât oricând, iar acestea au cumpărat apartamente de lux și au privatizat spitale”, a afirmat premierul.

Sánchez a susținut, în același timp, că Spania a continuat să înregistreze progrese economice și sociale. El a evidențiat ritmul de creștere economică, evoluția puterii de cumpărare, extinderea burselor și a concediilor parentale, precum și investițiile în sistemul de protecție socială și în serviciile medicale.

Premierul a pus, de asemenea, accent pe fondurile europene Next Generation și pe tranziția energetică, afirmând că mai mult de jumătate din energia consumată în Spania provine acum din surse regenerabile.

„Am refuzat să sacrificăm statul bunăstării în numele obiectivului de a aloca 5% din PIB pentru apărare”, a mai spus Sánchez.

În discursul său, premierul a făcut referire și la politica externă a guvernului. El a menționat sprijinul acordat Ucrainei, Uniunii Europene și Organizației Națiunilor Unite, precum și creșterea ajutorului pentru cooperare internațională.

Potrivit lui Sánchez, aceste politici au contribuit la transformarea Spaniei într-un reper internațional în domenii precum pacea, egalitatea de gen și prosperitatea economică.

„Am făcut tot ce ne-a stat în putință. Ne-am străduit să construim o lume mai bună”, a declarat premierul.

El a recunoscut însă că guvernul a făcut și greșeli și că există în continuare probleme importante de rezolvat, în special în domeniul locuințelor și al serviciilor publice.

După consultări cu membri ai guvernului, lideri ai Partidului Socialist și reprezentanți ai partidelor care au susținut executivul, Sánchez a decis dizolvarea parlamentului cu aproximativ nouă luni înainte de încheierea legislaturii.

De această dată, decizia nu a fost luată la fel de rapid ca în 2023, când Sánchez a convocat alegeri anticipate la doar câteva ore după rezultatele slabe obținute de socialiști la alegerile locale și regionale.

Acum, premierul a analizat situația timp de mai multe zile și a discutat cu principalii săi aliați. În rândul socialiștilor există speranța că schimbarea accentului politic, în special în jurul crizei locuințelor, ar putea crea condiții mai favorabile pentru campania electorală.

O campanie electorală care începe deja

Campania oficială nu va începe decât cu 15 zile înaintea scrutinului, însă politica spaniolă a intrat deja în logica alegerilor.

Opoziția cere de luni bune convocarea alegerilor, iar Sánchez își asumă acum un nou pariu electoral.

În 2023, premierul a surprins numeroși observatori și a reușit să rămână la putere în urma unor negocieri complexe, deși Partidul Popular obținuse cele mai multe voturi.

De această dată, misiunea pare mai dificilă.

Majoritatea sondajelor realizate de institute private indică un avantaj consistent al partidelor de dreapta. Împreună, Partidul Popular și Vox ar putea depăși 50% din voturi, ceea ce le-ar putea permite să formeze următorul guvern după opt ani de dominație a partidelor de stânga.

Strategia lui Sánchez va depinde în mare măsură de mobilizarea alegătorilor progresiști dezamăgiți.

Ultimii ani au fost marcați de proteste legate de legea amnistiei, de mai multe crize naționale, de la inundațiile devastatoare până la problemele legate de migrație și accidente feroviare, și de anchete privind persoane apropiate conducerii socialiste, notează El Pais.

Printre acestea s-au numărat foști colaboratori importanți ai lui Sánchez, precum José Luis Ábalos și Santos Cerdán.

Socialiștii speră acum să recâștige alegători preocupați de creșterea costurilor locuințelor și chiriilor, un subiect care a devenit rapid una dintre principalele teme ale campaniei.

Locuințele, noua miză electorală

Declanșatorul imediat al alegerilor a fost înfrângerea guvernului în Parlament, unde două decrete privind locuințele au fost respinse vinerea trecută.

Măsurile fuseseră elaborate pe fondul protestelor declanșate după evacuarea din Madrid a unei femei de 87 de ani, Maricarmen Abascal.

În votul din Parlament, formațiunea separatistă catalană Junts s-a alăturat opoziției de dreapta, deși guvernul negociase anterior cu formațiunea o parte din conținutul decretelor.

Rezultatul a confirmat o problemă cu care executivul s-a confruntat de mai multe luni: Sánchez nu mai dispune de o majoritate parlamentară suficientă pentru a adopta măsuri importante.

Înfrângerea a compromis și planul guvernului de a prezenta primul proiect de buget al legislaturii. Un asemenea demers i-ar fi oferit premierului posibilitatea de a negocia cu partidele parlamentare și de a-și prelungi mandatul cu câteva luni.

Pentru Partidul Socialist, schimbarea accentului către problema locuințelor ar putea reprezenta însă o oportunitate.

Sondajele indică un sprijin important al populației pentru unele dintre politicile propuse de stânga, inclusiv limitarea chiriilor. Susținerea pentru aceste măsuri este semnificativă inclusiv în rândul unor alegători de dreapta.

Situația diferă de cea din cazul migrației, un subiect asupra căruia partidele de dreapta au, în general, un avantaj electoral.

Stânga, divizată

Unul dintre cele mai mari obstacole pentru Sánchez este însă fragmentarea spațiului politic aflat la stânga Partidului Socialist.

În 2023, acest segment al electoratului a fost esențial pentru împiedicarea formării unui guvern de dreapta.

Formațiunea care a purtat anterior numele Sumar urmează să se prezinte sub denumirea Frente Amplio, însă nu are încă un candidat definit.

În plus, există posibilitatea ca acest spațiu politic să intre în alegeri divizat în două, în cazul în care ruptura dintre Sumar și Podemos nu va fi depășită.

În tabăra de dreapta predomină optimismul. Atât Partidul Popular, cât și Vox consideră că au acum o șansă reală de a prelua puterea.

Rămâne însă deschisă o altă dispută: raportul de forțe dintre cele două partide în cazul în care vor obține împreună majoritatea parlamentară.

În ultimii trei ani, Partidul Popular a rămas relativ stabil, în jurul pragului de 30% din voturi, în timp ce Vox a înregistrat o creștere semnificativă.

O legislatură marcată de crize

Alegerile pun capăt uneia dintre cele mai tumultuoase și neobișnuite legislaturi din aproape jumătate de secol de democrație spaniolă.

Pentru prima dată în istoria recentă, liderul partidului care obținuse cele mai multe voturi, în acest caz Partidul Popular, nu a ajuns premier.

Sánchez a reușit să formeze un guvern printr-o arhitectură parlamentară fragilă, bazată în mare măsură pe sprijinul Junts, partidul separatist asociat fostului președinte al Cataloniei, Carles Puigdemont.

În schimbul sprijinului pentru învestirea lui Sánchez, Junts a obținut angajamentul privind adoptarea unei legi a amnistiei pentru persoanele condamnate sau urmărite penal în legătură cu tentativa de separare a Cataloniei din 2017.

Amnistia a declanșat proteste ample și a devenit una dintre cele mai controversate decizii ale legislaturii.

Ulterior, Junts s-a îndepărtat treptat de majoritatea care îl susținuse inițial pe Sánchez. Pe măsură ce disputele s-au mutat de la problema teritorială către teme economice și sociale, a devenit tot mai evident că majoritatea de stânga din legislatura precedentă nu mai exista.

Junts a ajuns astfel să voteze în numeroase situații alături de Partidul Popular și Vox.

Pierderea majorității parlamentare a dus la o situație fără precedent: Sánchez își încheie mandatul fără ca guvernul să fi reușit să adopte un singur buget în trei ani.

Există și o ironie politică în finalul legislaturii: Junts, formațiunea care a contribuit decisiv la începutul guvernării lui Sánchez, a jucat un rol important și în încheierea acesteia.

Presiunea anchetelor judiciare

O altă sursă majoră de presiune asupra premierului a fost reprezentată de dosarele judiciare.

Unele dintre acestea au avut un impact politic limitat, în timp ce altele au provocat controverse puternice, inclusiv investigațiile care i-au vizat soția și fratele, precum și cazul fostului procuror general al statului, Álvaro García Ortiz.

Guvernul a trebuit să gestioneze, de asemenea, consecințele unor crize precum inundațiile devastatoare din Valencia din octombrie 2024.

Criza din Ceuta a reprezentat însă o nouă lovitură pentru credibilitatea executivului.

Sánchez și-a construit în ultimii ani reputația unui politician capabil să supraviețuiască unor situații politice extrem de dificile.

În 2016, el a fost înlăturat de conducerea Partidului Socialist după ce a refuzat să sprijine învestirea conservatorului Mariano Rajoy. A revenit ulterior la conducerea partidului și a ajuns din nou premier.

De această dată, însă, provocarea este mai mare.

După luni de încercări de a evita alegerile anticipate, Sánchez a ajuns în cele din urmă în fața unei realități politice greu de ignorat: un parlament în care guvernul nu mai dispune de o majoritate funcțională.

Pe 29 noiembrie, alegătorii spanioli vor decide dacă îi vor acorda lui Sánchez un nou mandat sau dacă vor pune capăt celor opt ani de guvernare a stângii.