Cum supraviețuiesc oamenii din Crimeea ocupată de ruși: viața la limită în „bijuteria coroanei” lui Putin. „Așteptăm să revină Ucraina”

Această vară în Crimeea ocupată a fost una dintre cele mai grele din ultimele decenii: orașele din Crimeea sunt bombardate în mod regulat de Ucraina, sunt puțini turiști, prețurile cresc și există întreruperi regulate de electricitate, apă și benzină.

Regiunea Crimeea Foto: Shutterstock

Crimeea, anexată ilegal de Rusia în 2014, a fost mult timp prezentată de Kremlin drept „bijuteria coroanei” lui Putin, simbolul ambițiilor sale de a restabili influența rusă în fostul spațiu sovietic. 

În Crimeea, efectele războiului sunt tot mai vizibile. Peninsula, cândva o destinație turistică populară la Marea Neagră, este tot mai mult caracterizată de plecări ale populației și de o atmosferă de incertitudine.

Locuitorii din regiuni ale Crimeei anexate vorbesc despre problemele și temerile lor, lucruri pe care instituțiile de presă oficiale ruse nu le relatează niciodată, scrie Meduza.

Ei spun că nu se gândesc să plece din zonă, chiar dacă situația este critică.

„Trăim așa: cumpărăm o bucată de carne de la magazin, o gătim imediat și o mâncăm”

În Dzhankoi, la aproximativ 40 de kilometri de Ucraina continentală, Irina vorbește despre greutățile prin care trece.

”Sunt din regiunea Herson, dar m-am mutat în Djhankoi în 2023. Nu am rude aici. Noi, eu, soțul meu și cei doi copii ai noștri ne-am mutat singuri. Locuim într-o casă cu două etaje în Djhankoi și, când sunt greve, coborâm de la etajul doi și stăm în baie. Atacuri au loc în mod regulat aici. Dronele vizează substațiile electrice și sunt doborâte chiar deasupra cartierelor rezidențiale. În luna mai, una a lovit o casă, ucigând cinci persoane, avariind clădirile din apropiere, inclusiv magazine, și aruncând în aer ferestre și uși. De atunci, dronele au lovit și gara și o substație  Venind însă din regiunea Herson, m-am obișnuit de mult cu toate acestea”, spune Irina.

Oameni trec pe lângă un panou cu portretul lui Putin, în Sevastopol, Crimeea Foto: AFP

Femeia susține că nu a avut fără curent timp de două săptămâni, începând cu 6 iulie. Acum este din nou curent, dar timp de patru ore pe zi, la doar 95 de volți, insuficient pentru a porni un frigider sau o mașină de spălat.

”Singurul lucru pe care îl putem face este să încărcăm un telefon. Trăim așa: cumpărăm o bucată de carne de la magazin, o gătim și o mâncăm imediat. Nu mai este ca înainte, când frigiderul era mereu plin. Și acum ne spălăm hainele de mână. Autoritățile au promis o plată de 15.000 de ruble de persoană oricui rămâne fără curent mai mult de 48 de ore. Am depus cererea pe 12 iulie și este încă în curs de examinare, chiar dacă am văzut rapoarte conform cărora alte persoane au fost deja plătite. Copilul meu cel mare mergea la creșă, dar s-a închis pentru două săptămâni de reparații la începutul verii. Trebuia să se redeschidă pe 1 iulie, dar nu s-a redeschis niciodată - toate creșele sunt acum închise din cauza lipsei de curent. Rămân deschise doar programele de urgență, pentru copiii ai căror părinți lucrează și nu au pe nimeni altcineva care să aibă grijă de ei”, a mai spus femeia.

A cumpărat un generator cu invertor pentru 25.000 de ruble, pe care familia îl pornește seara, pentru copii.

Apa curge de la 18:00 la 10:00, dar presiunea este prea slabă pentru a spăla corect.

Toate produsele sunt încă disponibile în magazine, dar prețurile au crescut brusc pentru alimente de bază precum pâinea, uleiul de floarea soarelui și zahărul. Un kilogram de zahăr costa înainte 70 de ruble; acum este 100. Supermarketurile au cumpărat generatoare puternice pentru ca cumpărătorii să poată cumpăra în continuare unt, cârnați și brânză, iar clienții să poată încărca telefoane și baterii externe în interior - la fel și pentru clădirea administrației orașului și muzeul local de istorie. 

”Sunt în concediu de maternitate, iar soțul meu lucra ca expeditor de mărfuri, dar compania s-a închis până în septembrie. Oamenii cred că totul se va îmbunătăți în toamnă, dar mă întreb ce anume se așteaptă să se schimbe în septembrie. Nimeni nu știe cu adevărat. În orice caz, soțul meu și-a găsit un alt loc de muncă și acum face un stagiu de practică. E greu să găsești de lucru în acest moment fabrica de lactate Dzhankoi și alte câteva companii s-au închis, iar unii dintre cunoștințele noastre pur și simplu stau acasă. Plănuim să rămânem în Dzhankoi — nu văd rostul să fugim în altă parte, din moment ce chiar și un loc precum Krasnodar este afectat. Ceea ce mă enervează cel mai tare este că administrația orașului nu face nimic în privința curentului electric, în timp ce în Krasnoperekopsk, Armiansk și Krasnohvardiiske totul a fost deja reparat și curentul este restabilit. Ni se spune că electricienii lucrează non-stop, dar nu cred. Până acum, cu tot timpul care a trecut, ar fi putut restabili o mare parte din alimentarea cu energie electrică încât, sincer, nu știu ce să spun”, a mai precizat femeia.

„În fiecare zi, nivelul de trai scade din ce în ce mai mult”

La Sevastopol, regiune la aproximativ 220 de kilometri (137 de mile) de Ucraina continentală Ihor poveștete viața de acolo.

”Nu am mașină, așa că criza combustibilului nu m-a lovit la fel cum i-a lovit pe șoferi, dar tot m-a afectat, deoarece problemele de aprovizionare au crescut prețurile la supermarketuri. La Yeda Voda , de exemplu, rafturile erau pe jumătate goale la începutul lunii august. Există, de asemenea, o problemă mare cu Ozon, care a încetat să mai accepte comenzi din Crimeea. Presa locală relatează că depozitele sale sunt supraaglomerate și nu se livrează nimic. Curentul se întrerupe în fiecare zi, uneori până la opt ore. De obicei, nu există electricitate între orele 6 și 8 dimineața, apoi se întrerupe timp de patru ore înainte de a se întrerupe din nou pentru încă patru. Lucrez de acasă, așa că toate acestea sunt cu adevărat deranjante și mă bazez pe internetul mobil ca să mă descurc. Nu mi-am cumpărat un generator, deoarece este impracticabil într-un apartament, iar gazul este oricum scump”, spune el.

Ihor susține că chiar și pe strad, observă mai puțini oameni și mașini decât anul trecut și în fiecare zi, nivelul de trai scade.

”Uneori, loviturile se întâmplă aproape în fiecare zi; alteori există o perioadă de acalmie de aproximativ o lună. O rachetă a lovit recent lângă casa mea la 5 dimineața și a fost înfricoșător. În astfel de momente mă ascund în baie, deși dacă lovește direct casa, nimic nu ajută, din moment ce avem gaz. Chiar când începi să te obișnuiești, vine o altă lovitură și e din nou înfricoșător. Am o mulțime de motive să nu plec. Tocmai când pare că e timpul să-mi fac bagajele, se întâmplă ceva în viața mea personală care face plecarea imposibilă. În plus, nu știu unde aș merge - așa că, deocamdată, rămân pe loc. Îmi doresc doar ca Ucraina să se întoarcă și viața să poată reveni la normal. Desigur, nu va mai fi niciodată ca înainte, dar măcar toată această situație s-ar rezolva cumva”, mai spune Ihor.

”Săptămâna de lucru a soțului meu a fost redusă de la cinci zile la trei”

La Ukromnoye, raionul Simferopol, aflat la aproximativ 130 de kilometri de Ucraina continentală, Inga are altă poveste tristă.

”Locuiesc cu soțul meu și cei trei copii ai noștri. Per total, situația cu curentul este gestionabilă, dar în zilele în care nu funcționează curentul timp de 5-6 ore, mâncarea din congelator se dezgheață și se strică. Apa noastră provine dintr-o fântână, așa că atunci când se duce curentul, se dezgheață și apa - ne facem provizii ori de câte ori funcționează. Am cumpărat un generator de 75.000 de ruble pentru casă, practic o baterie care se încarcă și apoi furnizează electricitate. Soțul meu lucrează într-un sat vecin, unde curentul este adesea întrerupt zile întregi, venind și plecând imprevizibil. Compania lui a instalat și un generator. Săptămâna lui de lucru a fost redusă de la cinci zile la trei, iar noi am pierdut o treime din venit. În prezent, el este singurul susținător al familiei noastre și mă tem că ar putea rămâne complet fără loc de muncă până la iarnă dacă lucrurile vor continua așa”, povestește femeia 

Prețurile supermarketurilor au crescut cu 30%. Lanțurile de magazine mai ieftine, precum „Ambar”, au rafturile pe jumătate goale, deși alte magazine au încă o selecție decentă.

”Am mers de trei ori cu mașina până pe continent pentru benzină, cumpărând 200 de litri la fiecare călătorie,  e mai ieftin, iar calitatea combustibilului e mai bună acolo. În timpul bombardamentelor ne ascundem cu copiii în baie, deși în ultima vreme a fost liniște. Cel mai mare copil al nostru, de 17 ani, înțelege totul și e speriat la fel ca noi. Copilul mijlociu, de 7 ani, doarme aproape toată ziua, la fel și cel mai mic, care are un an. Ne-am gândit la un moment dat să plecăm, dar deocamdată am decis să rămânem. Cu trei copii e complicat — cel mare intră în ultimul an de școală, iar cel mijlociu abia începe. Am decis să trecem iarna aici și să vedem ce urmează”, susține Inga.

„Cum eu și animalele mele vom ține de cald iarna aceasta este un mister”

Într-un sat din nord-vestul Crimeeiâ, Anna are grijă de câini și pisci.

Districtul în care s-a născut și în care locuiește se învecinează cu Ucraina pe mare.

”M-am mutat în centrul districtului când eram tânăr, apoi m-am întors în 2014. Întoarcerea mea a coincis cu momentul în care statul vecin a declarat o blocadă a peninsulei. Multe stațiuni de vacanță din jurul satului s-au închis ca urmare, deoarece vizitatorii au încetat să mai vină, iar câinii care păzeau acele stațiuni au fost abandonați. Au fugit în sat căutând mâncare printre oamenii de acolo. Mi-a fost milă de ei, așa că am început să hrănesc unii și am încercat să găsesc adăposturi pentru alții prin intermediul rețelelor de socializare, dar nu am reușit să plasez niciunul. A avut efectul opus: odată ce oamenii au văzut postările mele, au început să-mi aducă animale din tot districtul. Cineva odată a venit și a legat un câine adult de gardul meu. Alții mi-au adus animale găsite pe drum cu picioarele rupte sau salvate din zone de conflict. Câțiva căței mici au fost scoși literalmente de sub o mașină de tuns iarba. În total, am acum 90 de pisici și 30 de câini. Proprietatea mea nu are canise sau alte facilități speciale - toți locuiesc cu mine acasă, unii stând la rude, iar alții în stațiuni de vacanță abandonate. Sunt pensionar și aproape nimeni nu mă ajută. Este imposibil să întreții atât de multe animale cu o singură indemnizație socială, așa că mă bazez pe oameni care doresc să contribuie”, spune Anna.

Problemele cu curentul au început în iulie.

”Recent am cumpărat o plită electrică și gătim pe ea ori de câte ori avem curent. Astăzi nu a fost deloc curent, așa că a trebuit să le dau animalelor hrană uscată. Acum curentul electric se pornește și se oprește aleatoriu, fără niciun program, dar ne-am adaptat. Obișnuiam să cumpăr hrană pentru animale de companie de la Wildberries și Ozon, dar acum refuză să livreze aici. E mai scump la magazin, iar cel mai apropiat este la 25 de kilometri distanță — nu am mașină, dar oamenii mă ajută. Când au loc atacuri, animalele devin anxioase. Câinii încep adesea să latre chiar înainte de a primi o alertă de la dronă. Mă îndrept spre baie, iar câinii și pisicile se împrăștie în ascunzătorile lor”, spune acesta.

Nu-și face planuri mari. ”Nu mă gândesc mai departe de ziua de mâine și pur și simplu mă ocup de lucruri așa cum vin. Iarna mă îngrijorează pentru că depindem de încălzitoare electrice. În iernile trecute, doar pisicile aveau încălzire, deoarece locuiesc cu mine înăuntru, dar încălzirea cu convectoare este scumpă, așa că am economisit cum am putut. Dintre cele opt încălzitoare de care aveam nevoie, doar trei funcționau, iar cinci erau defecte. Construirea de țarcuri calde pentru toate animalele este cel mai mare vis al meu”.