Cum se pregătește Europa pentru război: de la reintroducerea stagiului militar obligatoriu la descurajare nucleară

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Invazia Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a adus ororile unui război pe scară largă la ușa Europei pentru prima dată de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Speranțele unei încheieri rapide a conflictului s-au năruit odată cu perspectivele unei soluții diplomatice. Acum la peste doi ani de conflict, Vladimir Putin plusează, scrie Daily Mail.

FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Forțele sale au obținut câștiguri apreciabile pe front în ultimele săptămâni, în timp ce pun presiune pe apărătorii ucraineni epuizați și lipsiți de muniție. Pe de altă parte, numirea economistului civil Andrei Belousov în funcția de ministru al apărării sugerează că Kremlinul este hotărât să susțină o economie de război pe termen lung

Pe de altă parte, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a provocat, la începutul acestei săptămâni, ceea ce Rusia numește „Occidentul colectiv”, declarând că trupele Moscovei sunt gata să se bată cu NATO pe câmpul de luptă din Ucraina.

Având în vedere spirala descendentă a relațiilor Est-Vest, Marea Britanie și partenerii săi europeni își iau măsuri de precauție în eventualitatea unor posibile amenințări militare majore a căror dimensiune nu e cunoscută.

Drept urmare, multe țări inversează decenii de politici pe timp de pace pentru a-și tura motoarele de război, în vreme ce altele doa își consolidează eforturile pentru a se asigura că sunt apți pentru conflict.

Dar nu există nicio îndoială că toată Europa se străduiește acum să se pregătească pentru a preveni ceea ce s-ar putea afla la orizont.

Marea Britanie și aliații săi continentali cântăresc sau aplică deja o serie de măsuri pentru a-și pregăti forțele armate, economiile și cetățenii pentru perspectiva războiului.

Cheltuieli pentru apărare

După diminuarea capacităților militare în Marea Britanie și Europa după prăbușirea Uniunii Sovietice, astfel de resurse au rămas până de curând la niveluri mult sub cele menținute în timpul Războiului Rece.

Dar acum, în cuvintele secretarului britanic al Apărării, Grant Shapps : „Dividendentele păcii s-au încheiat”.

NATO se așteaptă ca 60% dintre membrii săi să aloce 2% din PIB pentru apărare până la sfârșitul acestui an, din care cel puțin 20% trebuie să fie destinate dezvoltării de noi tehnologii și echipamente militare.

Premierul Rishi Sunak a declarat luna trecută că guvernul va crește cheltuielile pentru apărare la 2,5% din PIB până la finele deceniului ca parte a tranziției Marii Britanii la o „economie de război”.

Pe continent, Comisia Europeană a alocat aproape 2 miliarde de euro pentru creșterea producției de apărare în rândul statelor membre ale UE.

500 de milioane de euro din aceste fonduri vor fi direcționate către producția de obuze de artilerie, cu obiectivul declarat de a produce 2 milioane de obuze pe an, printre alte muniții, până la sfârșitul anului 2025, pentru Ucraina.

Restul de bani sunt pentru a facilita achizițiile, a accelera capacitatea de producție și a îmbunătăți cercetarea și dezvoltarea în domenii cruciale ale apărării, inclusiv „combaterea rachetelor hipersonice, dezvoltarea unei game de vehicule fără pilot în aer și la sol, respectiv asigurarea unei comunicații spațiale sigure”, dar și „sisteme de apărare de ultimă generație, cum ar fi elicopterele și avioanele cargo de dimensiuni medii”.

Norvegia - membră a NATO, dar nu și a UE – se află în fruntea țărilor nordice sub acest aspect,

Premierul Jonas Gahr Støre a propus luna trecută un plan „istoric” de cheltuieli de apărare pe 12 ani, prin care vor fi investite 1.600 de miliarde de coroane norvegiene (118 miliarde £) pentru a revitaliza forțele armate, cu un accent deosebit pe îmbunătățirea capacităților navale, având în vedere proximitatea de flota de submarine nucleare a Rusiei și puterea maritimă în creștere a Chinei .

La rândul ei, Finlanda, o țară deja renumită pentru pregătirea sa militară, și-a testat contractele de achiziții în domeniul apărării și a creat un depozit uriaș de combustibil, cereale și muniție în anticiparea unui posibil război.

Totodată, a investit masiv în infrastructura defensivă, astfel că există acum destule adăposturi aeriene pentru a adăposti întreaga populație.

Conscripția și serviciul militar

Weekendul trecut, a apărut informația că Germania ia în considerare reintroducerea serviciului militar obligatoriu, potrivit unor documente scurse, planificatorii militari discutând trei potențiale abordări în vederea pregătirii generațiilor viitoare pentru un conflict pe scară largă .

Oficialii s-ar afla în stadiile finale ale discuțiilor cu ministrul german al apărării, Boris Pistorius, care e de așteptat să facă publice planurile oficiale luna viitoare, a informat The Sunday Telegraph .

Potrivit unei propuneri luată în considerare de planificatorii militari de la Berlin, atât bărbații, cât și femeile ar fi supuși conscripției la împlinirea vârstei de 18 ani, asta dacă se aprobă un amendament constituțional privind obligativitatea ca femeile să efectueze stagiul militar.

Dacă multe țări europene și-au menținut serviciul militar obligatoriu, altele l-au reintrodus abia recent, în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

Statele baltice și nordice se află cu mult înaintea omologilor lor vest-europeni în ceea ce privește pregătirea militară, poate și din cauza proximității lor de Rusia.

Estonia, Letonia și Lituania mențin o formă de serviciu militar, Letonia reintroducând legislația în 2023, după ce îngrijorările față de agresiunea rusă în Ucraina au determina o regândire a strategiei sale de apărare.

Toți cetățenii de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 18 și 27 de ani trebuie să îndeplinească un stagiu militar de un an.

La fel, Danemarca, Suedia, Norvegia și Finlanda își mențin programele specifice. Suedia a reactivat obligativitatea serviciului militar în 2018.

Danemarca a anunțat la începutul acestui an că și femeile vor trebui să satisfacă stagiu obligatoriu și a dezvăluit planuri de prelungire a duratei instruirii .

Unul din trei finlandezi sunt rezerviști, ceea ce înseamnă că Finlanda se mândrește cu una dintre cele mai mari armate ale Europei, în pofida unei populații de doar 5,6 milioane.

Austria, Grecia și Elveția sunt celelalte trei națiuni europene care au menținut serviciul militar, deși cu durate și grade de intensitate diferite.

Deocamdată, Marea Britanie continuă să reziste apelurilor de pe continent de a reintroduce stagiul militar obligatoriu l-a care a renunțat în 1960.

Dar mai multe personalități militare de top din Marea Britanie au susținut aceste apelurile în urma unei politici îndelungate prin care efectivele armatei Marii Britanii s-au diminuat de-a lungul anilor.

Armata britanică s-a redus cu 28% în ultimii 12 ani la aproximativ 103.000 de soldați, dintre 27.000 sunt rezerviști, potrivit cifrelor YouGov.

Generalul Sir Patrick Sanders, șeful Statului Major General al Forțelor Armate ale Marii Britanii, a declarat în ianuarie că Marea Britanie ar trebui să „antreneze și să echipeze o armată cetățenească” pentru a se pregăti pentru posibilitatea unui război terestru în Europa în următorii ani. La rândul lui, generalul Sir Richard Shirreff, un fost comandant NATO, a avertizat că Regatul Unit ar putea avea nevoie să introducă un sistem asemănător cu cel al Finlandei, în care toți bărbații de 18 ani trebuie să efectueze 6-12 luni de serviciu militar sau în unităţi de grăniceri.

Ulterior, aceștia intră în programul de rezerviști până la vârsta de 60 de ani.

Sir Richard, adjunctul comandamentului suprem al forțelor aliate în Europa între 2011 și 2014, spunea la începutul acestui an: „Cred că acum... este momentul să începem să ne gândim la ceea ce este de neconceput și să trebuie să ne gândim bine la conscripție dacă vrem să livrăm numerele necesare”.

Jocuri de război și cooperare sporită în materie de securitate

Poate cea mai evidentă manifestare a concentrării reînnoite a Europei pe îmbunătățirea pregătirii sale militare vine sub forma jocurilor de război de mare amploare ale NATO.

Steadfast Defender 2024, o suită de exerciții care se desfășoară din ianuarie până în iunie, se numără printre cele mai ample exerciții militare ale alianței de la Războiul Rece. Acestea implică 90.000 de soldați din toate cele 32 de membre ale alianței într-o serie de misiuni, între care exerciții cu foc real, planificare strategică și logistică, precum și desfășurarea forțelor transcontinentale din Nordul Înalt dincolo de Cercul Arctic până în Europa Centrală și de Est.

O zonă de atenție reînnoită pentru exercițiile militare din acest an este Arctica, care ar putea deveni în curând o nouă frontieră în care puterile mondiale se ciocnesc pentru superioritate strategică, controlul noilor rute comerciale și acces la resursele naturale neexploatate anterior.

Rusia consideră Arctica ca fiind o „prioritate incontestabilă” și s-a angajat să construiască infrastructură militară și civilă în regiune.

Însă aderarea Finlandei și Suediei la NATO în ultimele luni înseamnă că puterile nordice ale Europei sunt acum capabile să opereze mai aproape decât oricând și aceste țări pot ajuta SUA să-și îmbunătățească propria înțelegere a Arcticii și abordarea politicii polare.

Norvegia găzduiește exercițiile militare de iarnă „Cold Response” ale NATO din 2006, dar anul acesta a lansat „Nordic Response”, un program îmbunătățit dramatic. 20.000 de soldați au exersat pe coastele înghețate ale regiunii îndepărtate Finnmark, la aproximativ 300 de mile nord de Cercul Arctic.

Între timp, Oslo a lucrat cu omologii din Stockholm și Helsinki la formularea noii strategii arctice a Washingtonului.

Aceasta este prevăzut să fie publicat în săptămânile următoare - la aproape 18 luni după ce Departamentul de Apărare al SUA a anunțat crearea unui nou birou dedicat îmbunătățirii capacităților Americii în Nordul Înalt.

Apoi, invazia Ucrainei a determinat o întărire a flancului estic al NATO, mai multe națiuni europene fiind dispuse să primească trupe străine pe teritoriul lor.

România, Slovacia și Bulgaria și Ungaria găzduiesc acum un contingent de forțe NATO, ridicând numărul grupurilor de luptă multinaționale din Europa la opt de la patru în statele baltice, plus Polonia.

În plus, printr-o decizie care sfidează presiunile Kremlinului, Republica Moldova ar fi pregătită să-și adâncească legăturile de apărare cu UE.

Țara, care împărtășește o graniță terestră cu Ucraina, este aproape de a semna un nou pact de apărare prin care Chișinăul își va intensifica schimbul de informații cu partenerii europeni, va participa la exerciții militare comune și va putea să fie inclusă în programele comune de achiziții de arme ale UE, potrivit FT .

Găzduirea armelor nucleare americane și îmbunătățirea descurajării nucleare a Europei

Descurajarea nucleară a Europei se bazează în mare măsură pe SUA, care deține cel de-al doilea cel mai mare stoc de arme nucleare, la aproximativ 5.200 față de cele 5.800 ale Rusiei - deși se crede că mai mult de o mie dintre ele sunt retrase și așteaptă dezarmarea.

Câteva sute dintre aceste focoase sunt desfășurate în diferite țări europene - în principal în Germania , Italia și Olanda .

La începutul acestei săptămâni, Suedia a anunțat că ar fi dispusă să găzduiască arme nucleare americane pe teritoriul său într-un război, o declarație care aspru criticată de susținătorii dezarmării.

Cel mai nou membru al NATO a abandonat două secole de politică de nealiniere militară pentru a se alătura blocului de securitate în luna martie a acestui an, iar parlamentul său urmează să voteze un Acord de cooperare în domeniul apărării (DCA) cu Statele Unite în iunie, prin care va acorda SUA acces la bazele militare din Suedia.

Asociația suedeză pentru pace și arbitraj, printre altele, face campanie pentru ca guvernul să stipuleze clar în acordul DCA că Suedia nu va permite arme nucleare americane pe teritoriul său.

Însă premierul suedez Ulf Kristersson a spus că găzduirea armelor nucleare americane ar putea fi necesară „ în situație de război”.

„În cel mai rău scenariu, țările democratice din partea noastră a lumii trebuie să fie în ultimă instanță să fie capabile să se apere împotriva țărilor care le-ar putea amenința cu arme nucleare”, a spus el la radioul public suedez.

Declarația lui Kristersson a venit la câteva săptămâni după ce președintele polonez Andrzej Duda a declarat luna trecută că națiunea sa este pregătită să plaseze arme americane pe teritoriul său, având în vedere decizia Rusiei de a disloca rachete balistice intercontinentale în Belarus , la sfârșitul anului trecut.

Marea Britanie și Franța - singurele țări europene care au propriile lor arsenale nucleare - sunt ambele într-un proces de îmbunătățire a capacităților lor existente, dar și de a adăuga altele noi în următorii ani.

În martie, contractorul din domeniul apărării Babcock a anunțat un contract cu Submarine Delivery Agency (SDA) - o agenție a Ministerului Apărării pentru a efectua o revizie de 560 de milioane de lire sterline a HMS Victorious, unul dintre cele patru submarine cu rachete balistice din clasa Vanguard (SSBN) ale Marii Britanii.

HMS Vigilant - un alt SSBN - este deja următorul care trece printr-un proces amplu de upgradare.

Deși navele din clasa Vanguard continuă să mențină descurajarea nucleară a Marii Britanii, aceste submarine vor fi înlocuite în următorul deceniu cu patru submarine de temut din clasa „Dreadnought” - dintre care trei sunt deja în construcție.

Ministrul Apărării, James Cartlidge, a declarat la începutul acestui an că programul Dreadnought este pe cale să înlocuiască flota Vanguard la un cost „în limita bugetului inițial de 31 de miliarde de lire sterline plus 10 miliarde de lire sterline buget de urgență”

Între timp, Marea Britanie continuă să-și mărească stocul de arme nucleare de la 225 la 260 – apropiind-o de arsenalul Franței - și se cred că produce și o nouă clasă de focoase.

De asemenea, Franța se angajează într-o revizuire a arsenalului său de submarine nucleare, anunțând în martie că a început construcția ultimei sale generații de SSBN numite „SNLE 3G”.

Alte trei sunt planificate să intre în serviciu înainte de 2035 și se spune că sunt atât de avansate încât vor rămâne în serviciu până în anii 2080.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite