Au trăit patru ani în același bloc cu soldații ruși care lansau drone. Cum a scăpat o familie din Oleșkî

O familie din Ucraina a reușit să scape, la sfârșitul lunii octombrie 2026, din orașul Oleșkî, aflat sub ocupație rusă încă de la începutul războiului. Serhii Samarsky, soția sa, Olha Liutikova, și fiul lor, Vladyslav, au supraviețuit ani întregi fără încălzire, electricitate și suficiente alimente, în timp ce soldații ruși lansau drone chiar din blocul în care locuiau. Evacuarea lor a fost posibilă în urma unei misiuni umanitare mediate de prima doamnă a Statelor Unite, Melania Trump.

Olha și Serhii (foto) au fost reținuți și ținuți timp de trei zile într-un subsol. Foto: X/@NewsTongueX

Cei trei au rămas în oraș după ocuparea acestuia de către forțele ruse, pentru a avea grijă de părinții lui Serhii. Mama bărbatului suferea de cancer în stadiul al patrulea, iar tatăl său trecuse printr-un accident vascular cerebral. Ambii au murit în urmă cu aproximativ un an. Între timp, situația din localitate devenise tot mai periculoasă, iar familia a fost nevoită să trăiască ani la rând în condiții dificile, sub amenințarea permanentă a militarilor ruși.

„Nimeni nu vrea să trăiască sub ocupație. E ca și cum ai fi mort. Nu poți face nimic. Ți-e teamă că, dacă faci un singur pas, un soldat rus ar putea veni și ți-ar putea face orice dorește”, a povestit Olha pentru publicația ucraineană The Kyiv Independent.

Soldații ruși lansau drone chiar din blocul în care locuia familia

Înainte de război, familia ducea o viață liniștită în Oleșkî, un oraș din regiunea Herson, cunoscut pentru comunitatea unită. Serhii lucra ca mecanic auto, Olha îngrijea copii cu dizabilități la un centru specializat, unde activase timp de 14 ani, iar fiul lor era elev.

„Oamenii sunt cu adevărat minunați. Avem o comunitate foarte unită. Obișnuiam să ne întâlnim des. Dacă cineva avea nevoie de ajutor, ne ajutam întotdeauna unii pe alții. Este un orășel atât de frumos, luminos și plin de bunătate”, a povestit Olha.

După ocuparea orașului, militarii ruși au început să se instaleze în locuințele abandonate de oamenii care reușiseră să fugă. Blocul în care locuia familia Samarsky a devenit inclusiv un punct de lansare a dronelor rusești.

Olha a povestit că soldații lansau aparatele de zbor de pe clădire, iar uneori acestea se prăbușeau în vegetația din apropiere, militarii fiind nevoiți să le caute. Familia trăia permanent cu teama că soldații ar putea intra oricând în apartament.

Imagine din Oleșkî

Atât Olha, cât și Serhii au fost reținuți și ținuți timp de trei zile într-un subsol, fiind interogați pentru că își doreau să trăiască în continuare în Ucraina. Fiul lor, Vladyslav, aproape că nu mai ieșea din casă.

„Ne-au interogat pentru că voiam să trăim în Ucraina. Este un miracol că ne-au lăsat să plecăm”, a relatat femeia.

Au supraviețuit inundațiilor și iernilor fără încălzire și electricitate

Situația din Oleșkî s-a agravat în iunie 2023, după distrugerea barajului de la Kahovka, care a provocat inundații devastatoare pe râul Nipru. Numeroși localnici și-au pierdut locuințele și documentele. Estimările citate de publicația ucraineană indică aproximativ 500 de persoane decedate în Oleșkî în urma inundațiilor, în timp ce voluntarii raportau circa 2.000 de oameni dispăruți.

Blocul familiei Samarsky se afla pe un teren mai înalt și a fost ferit de ape. Cei trei au oferit însă adăpost vecinilor care își pierduseră casele, primind în apartament mai multe familii, inclusiv copii și animale de companie.

„I-am invitat pe cei care au avut de suferit să stea la noi. Eram înghesuiți, unii peste alții. Oamenii aceștia își pierduseră totul”, a povestit Olha.

Situația din Oleșkî s-a agravat în iunie 2023, după distrugerea barajului de la Kahovka. Foto: Profimedia

Anii de ocupație au adus și alte lipsuri. Fără încălzire și electricitate, membrii familiei erau nevoiți să doarmă îmbrăcați în mai multe straturi de haine. Apa era atât de rece, încât Olha povestește că îi înghețau mâinile atunci când spăla vasele.

De asemenea, aprovizionarea cu alimente devenise extrem de dificilă. După întreruperea livrărilor, familia a supraviețuit cu legume cultivate în grădină, cereale și conserve. Uneori, primea provizii trimise de militarii ucraineni cu ajutorul dronelor. Pentru a nu fi descoperiți de soldații ruși, cei trei ascundeau ambalajele și etichetele care ar fi putut indica proveniența alimentelor.

Au plecat cu două pisici și câte o singură geantă

Familia a sperat mult timp că orașul va fi eliberat de armata ucraineană și că nu va fi nevoită să-și părăsească locuința. Deteriorarea situației de securitate și avarierea blocului i-au determinat însă să ia în calcul evacuarea.

La sfârșitul lunii octombrie 2026, cei trei au reușit să plece în cadrul unei misiuni umanitare. Au luat cu ei doar câte o geantă și cele două pisici ale familiei. Vladyslav a fotografiat albumele de familie și a salvat imaginile pe telefon, deoarece nu puteau transporta albumele.

Drumul a fost marcat de teamă, mai ales din cauza punctelor de control rusești. Olha a descris fiecare trecere drept o confruntare cu moartea și a spus că familia a simțit o ușurare enormă atunci când a ajuns în siguranță pe teritoriul controlat de Ucraina.

Ulterior, cei trei au ajuns la Kiev, unde au fost cazați într-un spital. Familia intenționează să se stabilească în Hansen Town, un proiect caritabil care oferă locuințe persoanelor strămutate de război.

„Suntem liberi”. Familia speră să se întoarcă într-o zi acasă

După ani în care au trăit sub amenințarea permanentă a militarilor ruși, prima plimbare prin Kiev a fost pentru membrii familiei o experiență specială. Olha a povestit că a fost impresionată să vadă oameni care își continuau viața în mod normal, mașini pe străzi și luminile aprinse în locuințe.

„Suntem liberi. Ne plimbam și ne gândeam: «Aici sunt mașini, oameni, iar luminile sunt aprinse în case». Este minunat”, a spus femeia.

Chiar dacă au reușit să scape, cei trei sunt îngrijorați pentru oamenii rămași în Oleșkî, dintre care unii se tem să plece, inclusiv din cauza lipsei de încredere în respectarea unui eventual armistițiu de către Rusia.

Familia nu și-a pierdut însă speranța că se va întoarce într-o zi acasă. Olha a povestit că, la începutul ocupației, a dus un steag ucrainean de trei metri în centrul orașului și l-a fluturat, strigând că Oleșkî aparține Ucrainei. Steagul este încă ascuns și, spune ea, îi va aștepta acolo.