Dr. Cătălin Ştefan, medic primar ORL, despre apneea de somn: „Sunt pacienţi care adorm în timp ce vorbesc, muncesc sau conduc“
0
Dr. Cătălin Ştefan, medic primar ORL la Spitalul Regina Maria Braşov, a explicat în cadrul interviurilor Adevărul Live cum se manifestă apneea de somn şi la ce boli poate duce această afecţiune în cazul în care nu este tratată.
Apneea de somn este o tulburare gravă care apare atunci când respiraţia unei persoane este întreruptă în timpul somnului, principalele semne fiind sforăitul puternic, transpiraţiile nocturne ori cefaleea matinală.
Dacă nu este tratată, apneea de somn poate provoca o serie de probleme de sănătate, inclusiv hipertensiune arterială (tensiune arterială crescută), accident vascular cerebral, cardiomiopatie (mărirea ţesutului muscular al inimii), insuficienţă cardiacă, diabet şi atacuri de cord. Apneea de somn netratată poate fi, de asemenea, responsabilă pentru deficienţe de muncă, accidente de muncă şi accidente de maşină, precum şi performanţe insuficiente la şcoală în cazul copiilor şi adolescenţilor.
Adevărul: Ce este apneea şi cum se manifestă?
Dr. Cătălin Ştefan, medic primar ORL în cadrul Spitalului Regina Maria Braşov: Apneea obstructivă de somn se manifestă prin oprirea respiraţiei în timpul somnului pentru cel puţin zece secunde, blocând cu mai mult de 70% fluxul respirator din partea superioară a capului spre plămâni. Practic, în acele momente corpul nu se oxigenează şi apar anumite manifestări, cum ar fi somn agitat şi treziri intermitente. Principalele probleme care apar sunt somnolenţa, un grad cognitiv scăzut şi probleme de memorare, care ne împiedică să ne desfăşurăm la capacitate normală activităţile de a doua zi.
Cum diferenţiem un simplu sforăit de sindromul apneei de somn?
Clasificarea internaţională a tulburărilor de somn include mai multe tipuri de manifestări: centrală, obstructivă şi combinate. Cea mai uşoară se manifestă prin sforăit sau zgomotul pe care pacientul îl scoate în momentul în care există un blocaj la nivelul căilor respiratorii, a doua este sindromul de respiraţie sau rezistenţă a căilor respiratorii, iar în cazul apneei obstructive de somn, se manifestă ambele în acelaşi timp.
Cât de frecvent este sindromul de apnee în somn?
Incidenţa în rândul bărbaţilor este mai mare, după 40 de ani se manifestă la 40-50% din cazuri. După 50 de ani este chiar de 55%. În schimb, la femei protecţia din timpul perioadei fertile este una mai bună, dar după menopauză, raportul se egalizează. În cazul copiilor, aproximativ 2% prezintă apnee de somn din cauza unor boli localizate în zona nasului şi a gâtului.
Ce simptome ar trebui să ne trimită la medic?
În cele mai multe cazuri, partenerul de viaţă este cel care observă primul. Soţiile îşi trimit soţii la medic atunci când constată că nu se pot odihni. Simptomul alarmant în ceea ce priveşte această afecţiune este faptul că respiraţia se opreşte între anumite perioade de sforăit. Persoana de lângă va avea tendinţa să trezească bolnavul, având impresia că nu mai respiră. Astfel apare o trezire scurtă, ca un şoc de trezire. Iar boala se manifestă a doua zi printr-o oboseală marcantă.
Afecţiunea poate fi moştenită genetic?
Din păcate, da. Dacă părinţii au avut sindrom de apnee obstructivă de somn, ai o şansă în plus să dezvolţi această afecţiune.
La ce investigaţii sunt supuşi pacienţii în momentul în care ajung în cabinet?
Sunt două investigaţii la care sunt supuşi pacienţii. În primul rând, poligrafia respiratorie care presupune monitorizarea în timpul somnului a mai multor constante biologice: puls, nivelul de oxigen şi dioxid de carbon din sânge şi ampliaţiile pulmonare. A doua parte a investigaţiei constă într-o polisomnografie care analizează toate constantele amintite mai devreme în timpul fazelor somnului. Diagnosticul se pune pe un indice special, numit indice de apnee- hipopnee, care ne spune şi severitatea bolii. Între intervalele 5-15 este o apnee uşoară, iar peste 30 este severă.
Suplimentar, se pot face la cabinetul ORL investigaţii endoscopice care pot arăta orice problemă existentă de la nivelul nasului şi până la nivelul gâtului şi bazei de limbă. Sunt şi situaţii particulare în care nu găseşti un obstacol evident, aşa că trebuie simulat somnul natural. Facem invetigaţia respectivă într-un somn indus, introducând o cameră video prin nas pentru a căuta sediul de vibraţii.
Cum poate fi tratată apneea de somn?
Ca în orice afecţiune, tratamentul este atât medical, cât şi chirurgical. Partea medicală se referă la polisomnografia despre care am amintit mai devreme şi constă într-o ventilaţie cu puls continuu de aer. Aceasta se recomandă în cazul apneilor medii şi severe.
În tratamentul general trebuie lucrat şi cu un nutriţionist care să facă un plan pentru scăderea greutăţii printr-o dietă corespunzătoare. De asemenea, importantă este şi o igienă a somnului adaptată modului de viaţă.
Partea chirurgicală este una bine dezvoltată în zona de ORL, dar şi în alte specialităţi cu care putem colabora. În primul rând, obezitatea poate fi tratată prin chirurgia bariatrică de micşorare a stomacului şi scăderea greutăţii pacientului. De asemenea, se poate apela şi la chirurgia buco-maxilo-facială prin care se fac anumite intervenţii chirurgicale de alungire a mandibulei şi maxilarului. Un maxilar scurt care blochează spaţiul dintre limbă şi faringe se poate alungi prin această intervenţie.
Intervenţii la nivelul nasului
Cele mai multe intervenţii sunt în specialitatea ORL pentru că cele mai multe blocaje sunt la nivel nazal – valva nazală slabă, deviaţii de sept, rinita cronică hipertrofică. Probleme mai pot apărea şi în spatele nasului, acolo unde există o zonă specială pentru vegetaţiile adenoide, un ţesut limfoid prezent mai mult la copii, care blochează tot nasul în partea posterioară a acestuia. Copilul este obligat să respire pe gură şi începe să sforăie.
Toate aceste intervenţii le facem cu anestezie generală, fiind nevoie doar de o noapte de spitalizare. Recuperarea pentru astfel de intervenţii durează 5-7 zile.
Intervenţii la nivelul gâtului
Problemele cel mai des întâlnite sunt în cazul în care lueta (omuleţ) este hipertrofică, dacă este mai groasă şi mai lungă, depăşind baza limbii. Această problemă este asociată cu sforăit şi blocaje ale respiraţiei. Aici se pot face intervenţii de micşorare a omuleţului sau înălţarea vălului palatin, pentru a se obţine un spaţiu mai mare. Intervenţiile se fac cu laser, radiofrecvenţă sau coblator. Toate aceste operaţii fac parte din conceptul de UPPP (uvulo-faringi-palato-plastie).
Intervenţii la nivelul amigdalelor
Amigdalele nu se inflamează foarte des, dar dacă sunt mari se pot micşora printr-o reducţie. Intervenţia poate fi făcută inclusiv la copii.
Intervenţii la nivelul vălului palatin
Pentru vălul palatin se fac intervenţii speciale de ranforsare, la care se foloseşte radiofrecvenţa şi întăritori de pilier care se pun în vălul palatin ca să nu mai vibreze.
La ce afecţiuni mai grave poate duce apneea de somn în cazul în care nu este tratată?
Presiunile pulmonare pot duce la complicaţii ale bronşitelor astmatiforme, ale astmului, dar şi probleme cardiace. Inima funcţionează într-un regim de pompare care este ajutat de mişcările pulmonare. Dacă pierzi acest ajutor al plămânului, inima face un efort suplimentar. Apare riscul de hipertensiune, infarct miocardic acut, dar şi accident vascular cerebral. Mai există şi riscul morţii subite în somn. De asemenea, pacienţii se expun la accidente în timpul muncii sau când şofează. Sunt pacienţi care adorm în timp ce vorbesc, muncesc sau conduc. Cu cât ajungem mai devreme la medic, cu atât mai repede putem preveni alte boli şi avem şanse la o viaţă mai lungă.
Ce putem face pentru a nu ajunge să fim diagnosticaţi cu această afecţiune?
Ne-ar putea ajuta o bună igienă a somnului, este recomandat să nu ne expunem la ecranele telefoanelor cu cel puţin o oră înainte de a merge la somn, iar dacă adormim mai greu, ar trebui să facem activităţi care să ne inducă somnolenţă – o lectură uşoară. Este important controlul greutăţii, iar ultima masa ar trebui să o programăm cu cel puţin două ore înainte de culcare.
Cât de informat este pacientul român cu privire la această afecţiune?
Faptul că sforăitul poate fi o boală, cam toată lumea ştie. Dar nu ştim în ce mod ne afectează. Majoritatea nu asociază oboseala şi somnolenţa cu această afecţiune. Ei ştiu că sforăie, dar nu se gândesc la consecinţele ulterioare care pot duce la scăderea imunităţii şi a capacităţii de muncă.
Se încarcă comentariile...
