Visul comunist al filosofului Constantin Noica, urmărit de Securitate: să facă din Sibiu capitala culturală a României

Filosoful Constantin Noica a fost urmărit întreaga viață de Securitate după ce a fost arestat și condamnat pentru „uneltire contra orânduirii sociale”.

Constantin Noica Arhivă Adevărul

Într-o notă strict secretă trimisă în anul 1987 organelor de partid de Constantin Măceșanu, șeful Securității din Sibiu, aflăm de „preocupările recente“ ale filosofului.

„Raportăm că în preocupările noastre se află Noica Constantin, 78 de ani, filosof, fost condamnat, domiciliat în București, dar stabilit flotant de mai mulți ani în stațiunea Păltiniș-Sibiu, cunoscut cu legături suspecte în străinătate și preocupări de polarizare în jurul său a unor intelectuali din principalele centre universitare ale țării, mai mulți dintre aceștia având antecedente politice și penale reacționare“, se arată în informarea securiștilor.

Noica era nemulțumit de faptul că străinii cunoșteau foarte puține lucruri despre cultura noastră: „În centrul preocupărilor sale prezente se situează găsirea unor modalități pentru revitalizarea actului cultural național și afirmarea valorilor culturale românești în străinătate, fiind frământat de faptul că în multe state europene mijloacele de informare publică puține lucruri despre România, iar populația acestora nu știe aproape nimic despre cultura noastră“.

În opinia sa, continuă informarea, ar exista multiple posibilități pentru a remedia situația, prin înființarea la Sibiu a unei „super-universități“, orașul putând deveni „capitala culturală a României“, întrucât este situat în centrul țării, are o viață culturală intensă și „credit în străinătate“.

Aici, urmau să pregătească oameni de cultură din țara noastră cursanți vreme de 3 ani, disciplinele fiind economia marxistă, istoria artelor și istoria Bizanțului. Lectori urmau să fie Gabriel Liiceanu și Andre Pleșu, Marian Papahagi, Silvia Cornea, dar să fie invitați și oameni de cultură din străinătate.

Pentru a nu greva financiar statul, Constantin Noica preconiza înființarea unei edituri pe lângă revista Transilvania din Sibiu, considerând că municipiul dispune de mijloace de tipărire la nivel calitativ internațional. În editura respectivă ar urma să fie publicate lucrări ale unor scriitori români.

Pentru a fi îndeplinit visul său, Noica „încearcă să capaciteze pentru înfăptuirea acestor idei o serie de intelectuali, inclusiv de naționalitate germană. Mai multe elemente cu antecedente politice și penale din rândul acestora și-au exprimat scepticismul cu privire la viabilitatea unor asemenea proiecte, fiind de părere că grupările de intelectuali pe care le presupun ar putea trezi suspiciuni din partea autorităților“, conform unui document publicat Direcția Cercetare, Expoziții, Publicații, Serviciul Programe Educaționale din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în cadrul proiectului „România supravegheată“.

În anul 1987, prim-secretar al organizației PCR Sibiu era Nicu Ceaușescu. Fiul dictatorilor a rămas în această funcţie până la Revoluţia din decembrie 1989.

Constantin Noica a urmat cursurile Facultății de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.

În primăvara anului 1938 a plecat la Paris cu o bursă pe un an din partea statului francez. Printr-o scrisoare trimisă de la Paris, Noica şi-a anunţat adeziunea la mişcarea legionară, determinat fiind de asasinatul lui Corneliu Zelea Codreanu. Tot în acest an, Noica s-a dezis de mişcarea legionară ca urmare a asasinatului lui Nicolae Iorga şi a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti. Rămâne aici până în 1944, timp în care participă de mai multe ori la seminarul de filosofie a renumitului profesor Martin Heidegger.

În perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Lui Constantin Noica i se deschidea dosar de urmărire informativă la data de 8 noiembrie 1957, pentru a fi urmărită corespondența pe care o avea cu Emil Cioran, suspectat că spionează în favoarea Franței.

În anul 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.

Din 1975, se retrage la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”. Noica a murit la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani.