Transport made in România comunistă: o duminică circulau mașinile cu soț, cealaltă autoturismele fără soț

În anul 1981, regimul comunist a introdus restricții drastice populației. Una dintre ele era circulația alternativă în zilele de duminică, care venea la pachet cu raționalizarea benzinei.

Bulevardele, aproape goale Colecție Comunismul în România

Cum ziua de sâmbătă era una normală de lucru și de școală,  regimul comunist a decis ca o duminică să circule mașinile ale căror numere se terminau în număr cu soț, iar o duminică autoturismele ale căror numere se terminau în număr fără soț.

Excepție făceau mașinile oficiale și cele cu număr mic ale nomenclaturii de partid, care nu aveau nici restricții de consum, nici de circulație.

Benzina a fost raționalizată la rândul ei și se aloca o cotă unică pe lună. În București, cota era de erau 40/50 litri pe lună, iar în provincie 10/15 litri pe lună, spune Mădălin Hodor, cercetător CNSAS.

„Pentru a putea pleca cu mașina pe distanțe mai mari, șoferii strângeau câteva luni benzina, apelau la cunoștințe sau făceau improvizații (înlocuiau benzina cu gazolină).

Șoferii mai curajoși își schimbau numerele, mergeau cu suplimente de benzină în portbagaj deși riscau amenzi drastice. O sursa vânată pentru benzina erau turiștii străini care aveau voie să cumpere prin ONT, contra valută, câțiva litri de benzină“, spune cercetătorul.

În Bucureşti, la începutul anilor ’80 erau înmatriculate 100.000 de maşini. Românii așteptau ani de zile până le venea rândul să poată achiziţiona un automobil.

În anii ’80, examenul pentru obținerea permisului auto conținea o probă grea pentru viitorii șoferi, respectiv poligonul. De asemenea, cursantul trebuia să demonstreze că știe să conducă Dacia și pe timp de noapte.