Dacia 1300, prima mașină românească de mare succes la export. „Era ușor de reparat“
0Produsă începând cu octombrie 1969 la uzina de la Mioveni, Dacia 1300 avea să se dovedească un autoturism foarte apreciat, fiind fabricat împreună cu toate derivatele sale până în 2004.
Dacia 1300 a intrat în fabricație în 1969, în aceeași perioadă în care, la uzina de la Mioveni, se producea Dacia 1100. Evenimentul major al anului 1969 în industria auto românească a fost lansarea comercială a primelor modele R12 produse la noi în țară sub numele Dacia 1300. Modelul s-a dovedit un adevărat succes comercial atât în România, cât și în alte țări din Europa de Est, unde a fost exportat începând cu 1971.
Lux Super pentru Securitate
La început, modelul Dacia 1300 avea o singură variantă de caroserie, berlină cu patru uși și cinci locuri. Motorul avea 1.289 centimetri cubi și 54 de cai-putere. Mașina putea atinge o viteză maximă de 144 km/h, iar consumul mediu era unul foarte bun pentru acele vremuri: 7 litri/100 km.
În 1970, după doar câteva luni de la intrarea în producție a Daciei 1300, au mai fost lansate încă două versiuni de echipare în afară de cea standard: echiparea Lux și Lux Super 1301. Cea din urmă era destinată doar oficialilor din Securitate și din Partidul Comunist Român. Această echipare de top avea mai multe dotări speciale, precum parasolar pasager cu oglindă, torpedou iluminat, brichetă electrică, instalație spălare parbriz electrică, scaune față supraînălțate și instalație radio din fabrică.
„În 1969 s-au fabricat primele loturi din Dacia 1300 berlină. Îmi amintesc că am muncit trei zile și trei nopți pentru a produce primele 50 de exemplare, deoarece urma defilarea de 23 August, iar câte 25 de mașini erau prevăzute pentru paradele de la București și Pitești“, povestea în urmă cu peste două decenii regretatul Constantin Stroe, fost director general Dacia și totodată omul grație căruia Dacia a renăscut.
Succes afară, succes acasă
În 1973 a început producția Daciei 1300 break, iar doi ani mai târziu a început să fie fabricată și autoutilitara Dacia 1302, ce putea suporta o sarcină utilă maximă de 400 de kilograme. Cele două derivate ale berlinei Dacia 1300 vor avea un rol important la creșterea spectaculoasă a exporturilor Dacia, ce vor ajunge în următorii ani la peste 10.000 de autoturisme anual.
Primele destinații la export pentru gama Dacia 1300 fabricată la Mioveni au fost țările socialiste vecine. În scurt timp, Dacia 1300, ce era deja considerată o mașină fiabilă și ieftină, avea să fie exportată și în America de Sud și Africa. Iar Daciile 1300 break și 1302 s-au vândut în mii de exemplare în Algeria, Cehoslovacia, Columbia, Egipt, Republica Democrată Germană și Polonia. În 1977, în RDG au fost exportate nu mai puțin de 5.000 de autoturisme produse la fabrica de la Mioveni. În perioada 1975-1985, în Columbia au ajuns 2.500 de autoutilitare Dacia 1302.
Marele succes al Daciei 1300 a dus la un fenomen în premieră în România: luni întregi de așteptare pentru a putea cumpăra o mașină. Până în 1972, un client român care comanda o Dacia 1300 avea de așteptat maximum șase luni. După 1975, timpul de așteptare a crescut sesizabil, nu puține fiind cazurile în care clienții așteptau chiar și zece luni livrarea unei Dacii 1300.
Simbolul șoferului român
Integrarea tot mai mare în România a producătorilor de componente auto pentru Dacia a contat și în ceea ce privește păstrarea unui preț competitiv. În perioada 1970-1979, la noi erau aproximativ 80 de întreprinderi ce fabricau componente auto pentru Dacia, cele mai multe folosind cele 50 de brevete preluate prin contractul de bază încheiat cu Renault în 1966.
„Începând cu primii ani ai anilor ’70, în industria orizontală românească au fost demarate sau au fost modernizate la nivelul cerințelor Renault: fabricația de faruri și dispozitive de iluminat ce respectau reglementările internaționale ale etapei respective, distribuitoare de aprindere, demaroare și alternatoare, carburatoare, tablouri de bord, amortizoare, ștergătoare de parbriz, piese de frânare, ambreiaje, transmisii homocinetice, yale uși“, se precizează în cartea „De la IMS 57 la Dacia Duster. O istorie a fabricației de autoturisme în România“, scrisă de Constantin Stroe, Gheorghe Druță și Silviu Sepciu.
Producția de autoturisme Dacia la uzina de la Mioveni a ajuns la creșteri spectaculoase, grație succesului gamei 1300. Astfel, în 1972, producția a fost de 28.004 unități (autoturisme + autoutilitare ușoare), ajungând în 1976 la 62.745 de unități și la nu mai puțin de 73.868 de unități în 1979. O producție-record la Dacia a fost în 1984, când au fost realizate 87.600 de unități.
În total, Dacia 1300 și toate derivatele sale, inclusiv Dacia 1310, au fost produse în peste 1,9 milioane de unități la uzina de la Mioveni în perioada 1969-2004. Dacia 1300 a ieșit definitiv din producție în iulie 2004. Grație numărului mare de mașini produse și vândute, Dacia 1300 a devenit un simbol auto la fel de puternic în România precum a fost mașina Trabant pentru Germania de Est.
Nostalgii
Sorin Antonescu (78 de ani) locuiește în orașul argeșean Ștefănești și a deținut o Dacia 1300 timp de 18 ani, din 1973 și până în 1991. „Țin minte că a durat mai bine de șase luni din clipa în care am dat comanda și până a venit mașina. Eram bucuros ca un copil când am condus-o prima oară. Dacia 1300 a fost la vremea ei cea mai modernă mașină din Europa de Est. Nu era o mașină scumpă, iar dacă aveai cunoștințe minime de mecanică o puteai repara și pe marginea drumului dacă apărea vreo problemă. Am fost extrem de mulțumit de ea, m-am atașat mult de Dacia 1300, și de atunci am rămas fidel mașinilor românești. Acum, mașinile ce se fabrică peste tot au foarte multă electronică, pe de o parte e bine, dar pe de altă parte e mai complicat, căci dacă te lasă mașina în drum nu mai poți meșteri la ea, trebuie să suni la service. Cu Dacia 1300 era totul atât de simplu și clar făcut...“, povestește Sorin Antonescu pentru „Weekend Adevărul“.
„Era o mașină de cumpărat“
Unul dintre cei mai respectați oameni din industria auto românească din ultimele decenii, Paul Schiaucu a lucrat la Dacia din 1978 până în 1989, iar între 1989 și 1992 a fost reprezentantul Dacia la Paris. Paul Schiaucu a fost președintele APIA (Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile din România) între 1996 și 2000, precum și vicepreşedinte OICA (Organizaţia Internaţională a Constructorilor de Automobile) între 1998 și 2002
„Dacia 1300 a fost o mașină foarte populară, inclusiv datorită prețului. Era o mașină de cumpărat. Dacia 1300 a avut și o longevitate de invidiat pe plan intern și extern. A fost o mașină foarte bine vândută în străinătate timp de mai mulți ani. Până în 1990 erau exporturi foarte mari de Dacia 1300 în special în țările socialiste, cred că cele mai mari exporturi au fost în Ungaria și în Republica Democrată Germană. Era o mașină simplă din punct de vedere tehnic, avea un motor cu o putere rezonabilă, cu carburator la care se putea ușor interveni“, a declarat Paul Schiaucu pentru „Weekend Adevărul“.
Fostul președinte APIA a și condus o Dacia 1300 timp de 15 ani, între 1973 și 1988. „Am condus mașina peste tot în România și nu am rămas niciodată în pană în acești 15 ani cu Dacia 1300, iar acest lucru cred că spune foarte multe legat de fiabilitatea Daciei 1300. Îi făceam constant întreținerea ce era recomandată și nu am avut probleme“, a adăugat Paul Schiaucu.
Se încarcă comentariile...
