Cel mai întunecat oraș din România anilor '90 ascunde o poveste tulburătoare: „Arăta de parcă ar fi fost scos dintr-un șemineu”

0
Publicat:

Ani în șir, Copșa Mică a fost cunoscută ca fiind cel mai poluat oraș din Europa. Localitatea faimoasă pentru rezervele de gaz descoperite aici era întunecată de praful provenit de la uzina de negru de fum, în timp ce localnicii erau expuși intoxicării cu plumb.

Orașul Copșa Mică. Foto: Primăria Copșa Mică
Orașul Copșa Mică. Foto: Primăria Copșa Mică

În anii ‘90, localitatea Copșa Mică (județul Sibiu) era numită în presa internațională ca fiind cel poluat oraș din Europa.

Sănătatea celor peste 6.000 de localnici era afectată, însă, de mai multe decenii, din cauza poluării provenite de la cele două uzine care susțineau economia locală: Carbosin - unde era prelucrat gazul metan și uzina metalurgică Sometra, fostă IMMN (Întreprinderea Matelurgică de Metale Neferoase).

Principalul „vinovat” pentru înfățișarea cenușie a orașului traversat de râul Târnava era Carbosin, combinatul de negru de fum - o pulbere compusă din particule de carbon amorf, folosită în industria chimică și în industria auto la producerea de anvelope.

Și alte orașe din România acelor ani erau înnegrite de praful industrial, cele mai cunoscute fiind localitățile miniere din Valea Jiului, însă niciunul într-un asemenea fel.

„Pe o întindere de aproape 15 mile în jur, fiecare loc din această vale odinioară delicată arată ca şi cum ar fi fost înmuiat în cerneală. Arborii şi tufişurile sunt negre. Casele şi străzile arată de parcă ar fi fost într-un şemineu. Chiar şi oile din turmele de pe deal sunt de un gri murdar”, informa jurnalista Celestine Bohlen, în ediţia din 5 martie 1990, din The New York Times.

Complex de agenți toxici

Carbosin înnegrise orașul în cele peste șase decenii de existență, până în 1993 când uzina a fost închisă, dar nivelul poluării din Copșa Mică era dublat de Sometra, singura fabrică producătoare de zinc și plumb din România anilor ‘90.

Carbosin, anii '70. Sursa: revista Flacăra.
Carbosin, anii '70. Sursa: revista Flacăra.

„Sunt două fabrici în Copşa Mică. Una produce negru de fum, folosit la anvelope. Cealaltă produce zinc, plumb, cupru, cadmiu şi alte metale neferoase. Împreună, ele împrăştie 30.000 de tone de particule şi funingine în fiecare an, făcând din Copşa Mică, un orăşel cu 6.000 de locuitori, unul dintre cele mai poluate locuri din Europa. Negrul de fum este cel mai vizibil poluant. Iar cei care muncesc în topitorie simt constant duhoarea şi gustul acidului sulfuric. Dar cel mai semnificativ pericol vine de la poluarea invizibilă, de la nivelele ridicate de plumb şi de la ameninţările nedeterminate ale amestecului de particulele toxice din aer”, informa The New York Times, în ediţia din 5 martie 1990.

La începutul anilor ‘90, peste 400 de localnici erau diagnosticaţi cu cantităţi mari de plumb în organism, unii suferinzi de saturnism, majoritatea fiind angajați în topitoriile întreprinderii metalurgice de la Copşa Mică.

Copșa mică în 1990. Foto: NY Times
Copșa mică în 1990. Foto: NY Times

Numărul bolnavilor crescuse exponențial din anii ‘70, iar contaminarea cu plumb le aducea o mulţime de boli grave, responsabile de moartea prematură multor foști muncitori.

Deşi ieşeau la pensie la vârsta de 50 de ani, mulţi dintre foştii muncitori mai aveau de trăit câţiva ani, iar din această cauză studiile îndelungate asupra efectelor plumbului în organismele lor nici nu puteau fi realizate, arăta informa publicația din SUA.

Efectele poluării din Copșa Mică au fost cercetate din anii ‘70, însă localnicii relatau că în anii de comunism nu puteau convinge autoritățile regimului comunist să diminueze pericolul reprezentat de cele două uzine.

Uzina Carbosin a fost închisă la începutul anilor ‘90, iar în anii următori Sometra a fost privatizată și restructurată, furnalul său fiind oprit în 2008.

Copșa Mică a rămas unul dintre cele mai poluate orașe din Europa până la mijlocul anilor 2000. Investițiile în ecologizarea fostelor zone industriale și plantarea în ultimele două decenii a aproape 1.000 de hectare de păduri de plop, salcâm și salcie la Copșa Mică au diminuat efectul nociv al poluării istorice.

Gazul metan, marea bogăție de la Copșa Mică

Povestea industriei din Copșa Mică a început în primii ani ai secolului XX, odată cu construcția primei sonde de gaz metan. După Primul Război Mondial, investițiile în extragerea și prelucrarea gazului metan au fost extinse, iar Copșa Mică a devenit în scurt timp un centru industrial important.

Tot aici a avut loc cel mai mare incendiu din istoria recentă a României. În 1933, erupția din subteran a gazelor la una dintre sonde și aprinderea lor a fost urmată de o explozie violente, care a format un carter de peste 200 de metri în diametru, în timp ce flăcările s-au ridicat la aproape 200 de metri înălțime. A fost nevoie de șapte ani pentru oprirea completă a arderilor de la Copșa Mică.

Uzina din Copșa Mică, 1957. Scânteia.
Uzina din Copșa Mică, 1957. Scânteia.

Înființată în 1935, Uzina Carbosin din Copșa Mică a fost extinsă în primii ani de comunism, când ajunsese sub controlul sovieticilor, prin societățile româno-sovietice (sovromuri) care au căpușat până la mijlocul anilor ‘50 industria românească. Timp de câțiva ani, pulberea neagră produsă aici era încărcată în vagoane pentru a fi transportată în URSS. După plecarea sovieticilor, zona industrială Copșa Mică a continuat să se extindă.

„Carbosin nu este altceva decit sinteza carbonului sau reacţia în lanţ, de la ceva nepipăibil (CH4) la valorificarea superioară a acestuia. La început, uzina prelucra materia primă — gazul metan. Produsul finit — negrul de fum — nu ajunsese la cotele înalte ale valorificării superioare. Au început căutările. Instalaţiile au fost extinse, perfecţionate. Zeci de hectare din valea Târnavelor şi-au schimbat destinaţia. Proaspăta industrie chimică copşană s-a impus tot mai mult prin vitalitatea sa. Materia primă din abundenţă, de o puritate ce se apropie de cota de sută la sută, este transformată în produse chimice — materie primă pentru alte industrii”, informa Tribuna Sibiului, în 1969.

Copșa Mică, 1990. Foto: NY Times.
Copșa Mică, 1990. Foto: NY Times.

Întreprinderea metalurgică din Copșa Mică, numită Sometra după 1990, fusese înființată în 1925 sub numele de „Uzinele metalurgice Cugir - Copșa Mică”. Fabricile din Cugir și Copșa Mică aveau inițial rolul de a spriniji producția de armament și muniție a României.

La sfârșitul anilor ‘30, la uzina metalurgică din Copșa Mică producea zinc metalurgic, iar mai târziu plumb. După Al Doilea Război Mondial activitatea ei s-a diversificat. Din 1957 a fost deschisă aici și o fabrică de acid sulfuric - cea mai mare din țară la acea vreme. Au fost înființate secții de fabricare a sulfatului de zinc, acidului cianhidric, clorurii duble de zinc și amoniu

„La Copșa Mică, negrul de fum nu mai deţine monopolul. Apar noi produse, izvorâte din necesităţile crescânde ale industriei noastre socialiste în plin avânt: acidul formic şi oxalic, sulfatul de sodiu, suplexul românesc, antiruginul, metacrilatul de metil şi altele”, informa Tribuna Sibiului, în 1969.

Poluarea de la complexul chimic și metalurgic din Copșa Mică

Localnicii din Copșa Mică și din împrejurimile orașului aveau însă de plătit un preț tot mai mare pentru performanțele industriale cu care se lăudau autoritățile din Copșa Mică.

Poluarea devenise îngrijorătoare și nu mai putea fi trecută cu vederea. Locuitorii din Blaj se plângeau, oraș aflat în aval de Copșa Mică, traversat de Târnava, că râul era extrem de poluat din cauza uzinei metalurgice aflate la peste 30 de kilometri.

„Târnavele, datorită proastei funcţionări a staţiilor de epurare de la combinatele chimice din Târnăveni şi Copşa Mică, au devenit adevărate canale de scurgere, periclitând aprovizionarea cu apă potabilă a aşezărilor din aval, în special a oraşului Blaj”, informa revista Flacăra, în 1970.

Copșa Mică este un important centru al industriei neferoase (de prelucrare a plumbului, zincului, negrului de fum, acidului clorhidric și acidului sulfuric), care, prin eliminarea produselor reziduale poluează într-un grad avansat atmosfera oraşului si a împrejurimilor, informa cercetătoarea Ileana Vasiliu, într-un studiu publicat în 1971.

„Cel mai dăunător este acidul sulfuric, care atacă vegetația, provocând mari prejudicii atât plantelor de cultură, cât și celor din flora spontană. Fauna are de suferit din cauza noxelor existente în atmosferă, care pătrund în organism odată cu hrana și aerul inspirat”, arăta omul de știință Ileana Vasiliu.

Autoritățile anilor ‘80 susțineau că fac eforturi pentru reducerea nivelului de poluare și praf din Copșa Mică, însă localitatea industrială nu era singurul oraș din România afectat grav de poluare.

Zeci de mii de oameni au avut de suferit de pe urma poluării din marile centre industriale ale României, în faţa căreia regimul comunist nu a mai luat măsuri adecvate.

Magazin

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite