Interviu Lena Rusti, psiholog, psihoterapeut: «Se face atât marketing în jurul Crăciunului, încât am uitat ce înseamnă cu adevărat»

Lena Rusti

Singurătate, perfecţionism, stres, deziluzii şi mult marketing: toate sunt aduse în prim-plan de Sărbătorile de iarnă. Despre atitudinea corectă şi sănătoasă cu care putem privi spre 2012 stăm de vorbă cu psihologul Lena Rusti.

Adevărul Weekend Sănătate: Cu ce fel de cazuri vă confruntaţi în perioada Sărbătorilor de iarnă, ca psihoterapeut?

Lena Rusti: Sunt oamenii care vin de obicei, însă sunt şi clienţi care se întorc după o perioadă de timp, pentru că vor să-şi evalueze anumite lucruri, iar perioada Crăciunului îi face să conştientizeze mai mult că simt această nevoie sau că este momentul să o facă. Mai este categoria de clienţi care „cad" metaforic, într-un fel sau altul, în această perioadă, şi atunci simt nevoia de un psihoterapeut.

Care ar fi persoanele care cad? Este vorba despre cele singure?

Depinde. Noi suntem fiinţe sociale. Avem în noi înnăscut un simţ al comunităţii, al apartenenţei. Sărbătorile, în general, prin ritualuri, ne conectează cu ceilalţi, deci fac mai vizibilă, mai prezentă, această conexiune socială în care suntem înlănţuiţi. Şi atunci îţi conştientizezi şi lipsa legăturilor. Adică într-un ritm normal, într-un timp normal, este foarte uşor să te amâni ca fiinţă. Poţi să lucrezi 12-14 ore pe zi, poţi să-ţi găseşti foarte multe motive raţionale, spunându-ţi că eşti ocupat, că n-ai timp să ai o familie, să ai un partener, să mergi într-o vacanţă, te duci acasă şi te uiţi la televizor sau bei ceva, într-o relaţie superficială ori fără cineva alături de tine, te culci, te trezeşti a doua zi şi o iei de la capăt. Când apar Sărbătorile însă, lucrurile astea ies la suprafaţă, pentru că simţi nevoia acestei conectări şi atunci lipsurile se văd. Şi nu te poţi păcăli la fel de uşor cum o faci în tot timpul anului. Şi cu cât eşti mai vulnerabil în interior, cu atât prăbuşirea poate fi mai mare.

Dar cei care sunt împăcaţi cu alegerea lor de a fi singuri sau cei care au relaţii, însă acestea sunt mai mult de faţadă, ei nesimţindu-se în locul potrivit, cu oamenii potriviţi?

Dacă te referi la cei care petrec Sărbătorile după nişte reguli cu care nu sunt de acord - aceste probleme se pot rezolva, nu sunt probleme fundamentale. Că merg la socri, deşi nu au chef, acestea sunt lucruri pe care fiecare în parte poate învăţa să le rezolve cu respect faţă de cei implicaţi. Pot învăţa să comunice în familie, să negocieze, să dispară. Important este ca ei în relaţia lor să fie OK şi să găsească regulile împreună. Cei care-şi asumă fundamental singurătatea, deşi n-aş folosi acest cuvânt, pentru că eu nu cred că există oameni care îşi asumă singurătatea, tocmai pentru că spuneam că suntem fiinţe sociale, îşi pot probabil găsi modul lor personal de a trece prin Sărbatorile de iarnă. Mai sunt cei care se simt OK, să spunem, în mai multe relaţii, care nu se simt pregătiţi în acel moment al vieţii pentru o relaţie stabilă şi, deci, pentru un ritual clasic în această perioadă a anului: ei pot sau nu suferi. Dacă suferă înseamnă că nu-şi asumă cu adevărat ceea ce cred ei că-şi asumă.

Oamenii nu se schimbă odată cu aprinderea luminiţelor în brad. Ce aşteptări ar trebui să avem de la Sărbători din acest punct de vedere, cum putem evita eventualele conflicte şi dezamăgiri?

Mă bucur că mă întrebi acest lucru. Uite, aici uităm un lucru esenţial şi chiar aş simţi nevoia să vorbim despre Crăciun şi nu despre altceva. Am construit atât de mult marketing în jurul acestei sărbători, încât am uitat ce înseamnă cu adevărat. Iar Crăciunul este fundamental o sărbătoare a iubirii, a interesului social, a comunităţii, înseamnă a fi împreună cu ceilalţi dăruind, nu aşteptând să primeşti. O sărbătoare în care ne putem da voie să iertăm, să acceptăm, să înţelegem că ceilalţi pot fi diferiţi faţă de noi. Înţelegând ce înseamnă de fapt Crăciunul, conflicte de genul acesta se aşază de la sine.

Prin generozitate, vin şi răspunsurile...

Exact. Vezi, cu cât ne apărăm mai mult pe noi, cu atât construim mai mult ziduri şi atunci este firesc ca reacţia noastră să fie percepută ca una agresivă şi să ceară agresivitate din jur. Dacă noi nu ne apărăm, agresivitatea nu are din ce să se hrănească.

Sărbătorile de iarnă sunt o sursă importantă de stres şi pentru perfecţionişti. Ce este de făcut?

Crăciunul este în primul rând o sursă de stres pentru toţi oamenii care muncesc. Primul stres vine din lipsa timpului, şi pentru asta există regulile simple de management al timpului: să înveţi să delegi, să-ţi limitezi aşteptările, să vezi ce este urgent cu adevărat, să laşi deoparte toate lucrurile care pot fi lăsate pentru mai târziu. Perfecţioniştii adaugă la asta foarte mult extrastres, fiecare lucru în parte trebuie să fie perfect pentru că numai aşa ei îşi pot găsi locul în lume, dacă ceilalţi îi apreciază într-o superioritate a cadoului perfect, a mesei de Crăciun perfectă, a rochiei perfecte şi aşa mai departe. Şi fiecare lucru dus la perfecţiune cere un surplus de energie, de timp. Efortul în sine îi conferă perfecţionistului o asigurare: chiar dacă n-a ieşit perfect, eu măcar am o scuză, că m-am agitat şi n-a fost vina mea. A fi perfecţionist în sine naşte o vulnerabilitate, pentru că dorinţa de a fi perfect ascunde frica de a fi imperfect.

Ce ar trebui să înţeleagă copiii din Sărbătorile de iarnă?

În primul rând, să înveţe să dăruiască, nu să primească. Dacă se focalizează asupra cadoului ca un om care primeşte şi nu înţelege actul de a dărui, atunci copilul riscă să devină un adult care se deresponsabilizează şi care aşteaptă mereu ca lumea să-i ofere ceva pentru ca lui să-i fie bine. Şi atunci îl creştem ca nepregătit pentru viaţă. Ar fi ideal ca fiecare părinte, înainte sau în paralel cu a oferi daruri copilului, să-l înveţe să-şi aleagă jucăriile pe care nu le mai foloseşte, să-l îndemne să construiască o jucărie cu mâinile lui sau să cumpere împreună cu copilul o jucărie cât de mică şi apoi să meargă împreună la nişte copii care sunt mai puţin norocoşi decât el şi astfel să înveţe bucuria de a dărui.

Ce le transmiţi persoanelor care îşi pregătesc dorinţele pentru cumpăna dintre ani?

Dorinţele trebuie să ni le dorim cu adevărat ca să se împlinească. Pot să spun din experienţa mea: mulţi oameni îşi pun foarte multe dorinţe, conştient, pe care neconştient nu sunt nici pe departe pregătiţi să le primească. Şi, conştient, cu 10% din puterea lor, luptă ca să-şi împlinească aceste dorinţe. Dar neconştient, ei luptă ca să-şi confirme faptul că nu şi le pot împlini. Deci cred că prima condiţie care ne poate ajuta în a ne pune dorinţe este să fim sinceri cu noi înşine. Să mergem mai departe de dorinţe şi să vedem dacă suntem siguri că ne dorim, dacă suntem pregătiţi să primim acel lucru şi în ce fel ne-ar ajuta.

Iar celor frustraţi că a mai trecut un an şi au ratat încă o şansă de a-şi împlini dorinţe?

Putem alege să ne simţim frustraţi că n-am făcut un lucru sau să privim viitorul ca pe o şansă ca să-l facem. Pentru că poţi să spui, de exemplu: „Am 30 de ani şi n-am făcut o facultate". Aceeaşi alegere o s-o ai şi la 34 de ani, dar atunci vei putea spune: „Am terminat o facultate" sau să spui în continuare „N-am făcut o facultate".

Cumpănă

Sfârşitul de an este prilej de hibernare, de bilanţuri, dar şi de tristeţe.

Curriculum Vitae

- Nume: Lena Rusti
- Data naşterii: 24 septembrie 1969
- Stare civilă: necăsătorită
- Formare: psihoterapie adleriană, hipnoză clinică şi psihoterapie ericksoniană, master în psihoterapii cognitiv-comportamentale, doctorand în psihoterapie la Universitatea „Sigmund Freud" Viena
- Funcţie: psihoterapeut Clinica Mentarex Consult, Formator în cadrul Asociaţiei de Psihologie şi Psihoterapie Adleriană din România.