Infomania ne duce la epuizare psihică: simptomele dependenţei de care am ajuns să suferim tot mai mulţi

După ore de stat în faţa calculatorului la locul de muncă, după ce am citit şi am răspuns la zeci de e-mailuri, pauze în care am postat mesaje pe reţelele sociale, am navigat pe zeci de site-uri şi am verificat frecvent telefonul mobil, odată ajunşi acasă nu ne putem opri din a căuta ceva, orice, pe internet, deşi ne simţim epuizaţi. Iată simptomele unei forme de dependenţă informaţională care ne transformă în drogaţi digital.

Psihologul Dimitrios Tsivrikos, de la Universitatea College London, din Marea Britanie, se referă la persoanele care prezintă acest tip de probleme ca fiind „modern digital junkies” (drogaţi digital moderni – n.r. ) sau, în termeni de psihologie, acesta vorbeşte despre infomanie, o formă de dependenţă de informaţie.

Diagnosticul i-a fost pus unui blogger, prezentator radio şi jurnalist care colaborează şi cu Los Angeles Times, şi care şi-a dat seama că deşi era epuizat după o zi de stat cu ochii în calculator şi de accesat sute de site-uri, în căutarea unor informaţii, importante sau nu, ajuns acasă nu se putea opri din această căutare online febrilă. „Nu făceam decât să trec de la o pagină web la alta, sărind de la un link la altul”, după cum povesteşte acesta.

Termenul infomanie este definit în dicţionarul Oxford ca „dorinţa compulsivă de a verifica şi de a acumula ştiri şi informaţii, de regulă prin intermediul telefonului mobil sau de pe computer”.

Jurnalistul american mai spune că o ascultătoare din California i-a scris un email în care îi mărturisea: 

Vreau să citesc toate articolele posibile despre tot ce se întâmplă, de la ultimul înlocuitor artificial descoperit până la ştirile despre părul lui Donald Trump. Este un fel de fobie, de a nu rata ceva, dar, mai degrabă, teama de a pierde ceva la nivel cantitativ, nu la nivel de cunoaştere. Însă, cu timpul limitat pe care îl avem la dispoziţie şi cu resursele noastre mintale, este imposibil să facem faţă unui asemenea volum informaţional, explica aceasta sentimentul pe care îl are.

Psihologul Dimitrios Tsivrikos a explicat că observă cel mai des această problemă la oamenii care locuiesc în marile oraşe, care consideră că dacă îşi bombardează creierul cu multe date asta îi va ajuta să fie mai bine educaţi, mai informaţi şi mai conectaţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor.  Pe de altă parte, nu putem absorbi sau reţine toată această informaţie digitală pe care încercăm să o consumăm. Nu numai că această încercare este inutilă, dar mai grav este că ne stresează mai mult decât realizăm. „Capacitatatea gadgeturilor noastre de a ne ţine informaţi a schimbat aşteptările sociale, dar mai ales, depăşeşte puterea de procesare a creierului nostru. Se poate spune că ne-am atins limita sau că nu avem lărgimea de bandă necesară, un jargon care reflectă acest sentiment de neputinţă. De aceea, este timpul să încercăm să ne descurcăm cu ceea ce ne pune creierul nostru la dispoziţie, mai degrabă decât cu ceea ce oferă Internetul sau cu în funcţie de ce este acceptabil social”, este de părere psihologul Dimitrios Tsivrikos.

Stresaţi pentru că nu reuşim să ţinem pasul 

Studii făcute recent au stabilit că realizarea mai multor activităţi în acelaşi timp are efecte negative asupra psihicului uman, dar nu se cunosc încă efectele pe termen lung ale acestui tip de supraîncărcare informaţională. O cercetare desfăşurată în urmă cu o lună, în Marea Britanie, a relevat că 61% din subiecţi simt nevoia constantă de a citi şi de a se informa din cât mai multe surse, considerată o preocupare zilnică serioasă pentru ei. 45% au admis că stresul implicat de acestă acumulare haotică de date le-a afectat calitatea somnului sau relaţia cu familia ori cu colegii de muncă, iar o treime din respondenţi s-au confruntat cu dificultăţi în absorbirea conţinutului oferit de toate emailurile primite, postările de pe reţelele sociale, ştirile sau alte documente pe care le-au accesat.

Cercetătorii care se ocupă de interacţiunea dintre om şi tehnologie şi de felul în care aceasta ne afectează, încearcă la acest moment să afle de ce după o zi plină de activităţi digitale, ajungem să tânjim după şi mai multe astfel de activităţi în momentele în care ar trebui să facem pauză. De ce petrecem ore întregi muncind la calculator, pentru ca apoi să megem acasă ca să stăm pe Facebook sau alte reţele sociale, de exemplu?

Ce s-a observat până acum este că avem tendinţa de a ne comporta astfel mai ales atunci când suntem obosiţi, după cum punctează profesorul Gloria Mark de la Departamentul de Informatică din cadrul Universităţii California. În urma unui studiu făcut aici s-a stabilit că în lipsa unui somn odihnitor puterea de a ne concentra a doua zi în faţa calculatorului scade, dar creşte probabilitatea de a gravita către reţelele sociale. Când suntem foarte obosiţi, nu avem puterea mintală să facem muncă intelectuală solicitantă. De aceea, avem tendinţa de a migra către activităţi mai simple, cum sunt cele de pe Facebook, unde nu ai nevoie de o capacitate de concentrare prea mare. Iar această diminuare a capacităţii de concentrare se traduce prin schimbarea unui gadget cu altul, şi trecerea de la o activitate digitală la alta.  Chiar dacă nu primim mesaje pe telefon ne întrerupem din ceea ce facem pentru a verifica dacă cineva a mai postat ceva pe Facebook, de exemplu, pentru că altfel este posibil să pierdem ceva amuzant sau important. Nu putem rezista să nu accesăm respectiva informaţie.

Cum ne putem stăpâni foamea de informaţie 

Psihologii recomandă ca, în primul rând, să sortăm avalanşa de informaţii cu care ne confruntăm zi de zi.

În timpul zilei, pe măsură ce acumulăm informaţii, nu ne dăm seama pe loc cât de importante sunt sau vor fi respectivele informaţii. Aşa că le păstrăm în minte pentru a vedea cum am putea să le folosim, dar asta nu face decât să ne încarce inutil memoria şi să ne obosească, pentru că nu le putem utiliza în mod concret, punctează profesorul în psihologie şi neuroştiinţe Daniel Levitin. De aceea, este esenţial să luăm o pauză şi să fim atenţi dacă printre aceste informaţii există ceva cu adevărat important, care merită reţinut.

Este, de asemenea, nevoie să ne întrebăm care este scopul foamei nestăpânite de informaţie pe care o avem şi unde sperăm că ne va duce aceasta, într-un final. Iar limitele le putem seta în funcţie de obiectivele persoanele pe care le avem şi reuşind să ne dăm seama ce vrem să aprofundăm în mod deosebit.

De asemenea, trebuie să reevaluăm aşteptările sociale create şi să înţelegem că putem spune că nu am văzut, nu am citit sau nu am urmărit o informaţie anume, mai ales dacă această goană după informaţie nu ne ajută în vreun fel să ne atingem un obiectiv peste o anumită perioadă de timp sau dacă nu este relevantă în viaţa noastră.