De ce ne place scandalul?

Scandalurile şi întâmplările nefericite din viaţa altora ne ajută să ne depăşim mai uşor propriile probleme FOTO Shutterstock

Sămânţa de scandal este plantată în fiecare din noi, iar psihologii au identificat mecanismele care, în secolul al XXI-lea, ne-au transformat parcă mai mult ca niciodată în detectivi, analişti şi judecători

Televiziunea, Internetul şi reţelele sociale ne hrănesc cu uşurinţă plăcerea viscerală de a arăta cu degetul spre aproapele care a încălcat norma socială. 

Un scandal bun are rol purificator, consideră specialiştii în relaţii interumane, prin simplul fapt că avem tendinţa de a exclude persoana care operează în afara limitelor impuse de societate, “ceea ce ne face pe noi, ceilalţi, să dobândim un sentiment de curăţenie morală”, explică profesorul în comunicare Laura Kipnis, în volumul său “How to become a scandal/Cum să te transformi în subiect de scandal”. 

Avem nevoie să aruncăm piatra imaginară spre cei care ies din rând, într-o primă fază pentru că ne plictisim, chiar dacă pare că ritmul alert al vremurilor moderne  oferă suficientă stimulare emoţională. 

“Trăim monoton şi suntem deseori pasivi, nu ştim să ne îmbogăţim viaţa, iar registrul experienţelor afectiv-emotionale cotidiene este deseori sărac şi anost. Ca atare, nevoia de a simţi este mare şi profităm din plin şi imediat de ceea ce ne oferă alţii pentru a mai putea simţi şi noi, din când în când, câte ceva. Un scandal este o mană cerească, pentru că ofera posibilitatea de a trăi mai mult sau mai puţin intens, emoţii dintre cele mai variate. De la caz la caz, situaţia poate deveni destul de complexă, pentru că se poate îmbogăţi cu alianţe şi coaliţii diverse, prelungind astfel posibilitatea unor experienţe emoţionale”, explică psihologul Cristina Fulop.

Adevărul se „pierde“ într-un conflict

Plăcerea pe care ne-o oferă privitul în curtea vecinului este cel mai bine relevată de turnura pe care o iau adesea scandalurile, când, confom unui studiu publicat în revista “Psychology Today”, bârfa în sine devine mai captivantă decât veridicitatea detaliilor de la care a pornit totul. 

Profesorul în comunicare Laura Kipnis consideră că cele mai gustate scandaluri se nasc atunci când este dezvăluit un secret prin mijloace neprevăzute. Cum sunt, de exemplu, deja celebrele filmuleţe sau imagini compromiţătoare care apar, peste noapte, în spaţiul public. Iar interesul pe care l-au suscitat de fiecare dată aceste “accidente” este grăitor, de la înregistrarea din 2011 în care Tudor “Tudi” Ionescu îi făcea o declaraţie erotică iubitei sale de la acel moment, Oana Zăvoranu, până la controversatul clip video în care Monica Gabor era surprinsă în timpul unor momente fierbinţi alături de soţul ei pe atunci, Irinel Columbeanu. De referinţă a rămas şi scandalul sexual iscat în 2008, după apariţia în presă a unei casete care o prezenta pe Andreea Antonescu, fosta componentă a trupei Andre, în ipostaze incitante.

Satisfacţia pe care o obţinem din acest fel de incidente este legată în mod direct de felul în care ne raportăm la ceilalţi, „pentru că avem nevoie sa vedem că şi alţii încalcă regulile şi normele sociale şi, în felul acesta, ne validăm propriile comportamente «deficitare» prin aprecieri de genul: «ce dacă eu am făcut ceva nepermis, şi X a făcut»”, după cum observă psihoterapeutul Cristina Fulop.
De asemenea, alimentarea judecăţilor de tip ipocrit reprezintă, în opinia psihologului, modalitatea cu ajutorul cărora ne plasăm pe o poziţie de ascendenţă şi superioritate, comparând comportamentul respectivei persoane cu ceea ce noi nu facem şi nu suntem, în momentul acela, constatând la final, cu satisfacţie, cât de corecţi suntem noi, comparativ cu alţii. “În felul acesta, ne hrănim, chiar dacă, iluzoriu, concepţia de sine. Este mai simplu să ne valorizăm prin comparaţie - el a încălcat norma socială, nu eu, deci sunt mai bun, mai în regulă decât el - , decât să ne valorizăm prin evaluarea rezultatelor concrete a ceva ce am făcut”, subliniază Fulop.

Una zicem, alta facem

Şi pentru că vorbim despre scandal mediatic, într-un sondaj realizat de IRES (Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie) în 2011, 79% din respondenţi au răspuns că nu sunt interesaţi de viaţa personală a vedetelor, în timp ce 80% nu sunt curioşi în legătură cu ce se întâmplă în viaţa personală a politicienilor. Totuşi, discrepanţele dintre ceea ce declară telespectatorii în sondaje şi ceea ce arată audienţele sunt evidente. De exemplu, audienţa înregistrată la începutul anului trecut de ediţia emisiunii “Un show păcătos”, în care fostul premier Emil Boc a fost prezentat în costumul lui Adam în timp ce afla în vestiarul unei săli de fitness, a strâns o medie de 240.000 de privitori pe minut. Psihologul Cristina Fulop pune aceste diferenţe între cifrele de audienţă şi ceea ce spun oamenii, în legătură cu modul în care fiecare dintre noi doreşte să fie perceput din punct de vedere al imaginii sociale şi mai puţin cu realitatea noastră interioară.

Antrenaţi pentru scandal 

Pe de altă parte, scandalul este mai apropiat persoanelor care s-au format într-un mediu propice. Psihologia relevă prin rezultatele mai multor studii că totul se învaţă în primii şase ani de viaţă. Asta înseamnă că “mediul în care copilul evoluează în această perioadă produce influenţe modelatoare asupra personalităţii sale şi asupra obişnuinţelor pe care acesta le are şi le va dezvolta ulterior, ca adult”, susţine Fulop.“Educaţia ulterioară acestor ani, autoeducaţia, instrucţia şi experienţele de viaţă traversate îşi pun amprenta asupra individului şi deci, şi asupra percepţiilor, preferinţelor şi intereselor sale. De fapt, căutăm plăcerea în acele lucruri, situaţii şi activităţi pe care le percepem ca reprezentative pentru noi”, adaugă psihologul.

Savurarea subiectelor scandaloase ţine şi de o anumită “ventilare emoţională”, după cum observă Fulop. „Cu siguranţă, este important şi aspectul stimulării emoţionale, care se traduce prin participarea la astfel de situaţii, chiar şi de la distanţă”, mai spune aceasta.

Studiile de specialitate arată că descărcarea agresivităţii este posibilă şi prin vizionarea unor scene agresive, chiar doar agresive verbal, explică psihologul. “Acest lucru se întâmplă şi în cazul în care persoanele urmăresc acţiuni fictive, cum sunt filmele, dar cu atât mai mult procesul se produce atunci când scenele vizionate sunt reale şi petrecute în timp real, fie în faţa televizorului, fie chiar sub ochii privitorului”, declară Fulop. Astfel se explică succesul la public de care se bucură genul de reality-show-uri axate pe situaţii conflictuale presupus reale, precum „Ochii din umbră“ sau „Pe banii părinţilor“, emisiuni difuzate la Kanal D. De exemplu, „Ochii din umbră“ a înregistrat în luna septembrie o medie de 670.000 de telespectatori la nivel urban şi s-a situat pe locul trei în topul 20 al celor mai urmărite emisiuni de divertisment, în săptămâna 9-15 septembrie, conform mediaadicct.com.  

„Nevoia de scandal“ propulsează „Ochii din umbră“ în topul emisiunilor de divertisment

Nu în ultimul rând, observă Fulop, se întâmplă deseori ca, atunci când suntem preocupaţi şi atenţi la întâmplările nefericite din viaţa altora, şi mai ales la desfăşurările emoţionale intens negative pe care le trăiesc aceştia, să apreciem, prin comparaţie, că problemele noastre cotidiene sunt mai puţin grave decât ni se părea anterior şi, în felul acesta, reuşim să le gestionam mai bine, eventual să le depăşim mai uşor.

Bârfa, mai bună decât sexul

Dincolo de aparenţe, în societatea actuală, bărbaţii şi femeile au comportamente destul de asemănătoare în raport cu evenimentele controversate, în opinia psihologului Cristina Fulop. 
“Cred că a devenit un mit faptul că subiectele de scandal ar fi mai gustate de femei decât de bărbaţi”, spune Fulop. Lucru confirmat de rezultatele unui sondaj realizat de compania britanică de cercetare Onepoll pe  un eşantion de 5.000 de persoane, care a arătat că bărbaţii bârfesc 76 de minute zilnic, în timp ce femeile doar 52 de minute. Ba chiar, 31% din bărbaţi au mărturisit că bârfa cu prietenii este uneori mai bună decât sexul. Mereu blamată, se pare că bârfa ar fi strâns legată de evoluţia umană, cercetări recente avansând rolul de prevenţie jucat de acest schimb de informaţii în cadrul unui grup sau unei comunităţi. Mai exact, studiul realizat de psihologii de la Amsterdam University şi publicat în "Journal of Applied Social Psychology" face referire la identificarea potenţialelor pericole şi a indivizilor cu comportamente derapante.