Doar doi vizitatori pe zi, la casele memoriale

"Adevărul literar şi artistic" de astăzi vă prezintă o anchetă despre problemele muzeelor scriitorilor, din Bucureşti. Am vizitat cele mai importante case memoriale din Bucureşti, fără

"Adevărul literar şi artistic" de astăzi vă prezintă o anchetă despre problemele muzeelor scriitorilor, din Bucureşti.

Am vizitat cele mai importante case memoriale din Bucureşti, fără să ne legitimăm ca jurnalişti, pentru a vedea ce dificultăţi întâmpină turiştii ajunşi în locurile în care au trăit marii scriitori români.

Casele lor memoriale sunt extrem de spectaculoase, dar greu de găsit, deoarece indicatoarele ori sunt puţine şi prost amplasate, ori nu există deloc. Multe dintre prezentările muzeografilor sunt plictisitoare, lapidare şi lipsite de interactivitate.

Fără un marketing agresiv, muzeele înregistrează numai pierderi la capitolul vizite. După calculele noastre, la Muzeul "Liviu Rebreanu" intră 1,87 vizitatori pe zi, la "Minulescu" - 2,27, la "Bacovia" - 2,13, iar la "Arghezi" - 8,61 pe zi. Casa memorială "George şi Agatha Bacovia", situată în sectorul 4, a fost prima în care am intrat, într-o zi de marţi, în timpul programului.

Am avut ghinion, pentru că muzeograful îşi luase liber. Rămaşi doar în compania supraveghetoarei, care a recunoscut că este nespecializată, am avut parte de o prezentare slabă şi am plecat neinformaţi. Dar ce ne-a şocat a fost că puteam subtiliza oricând obiectele care i-au aparţinut lui George Bacovia, protejate doar de anunţul "Rugăm, nu atingeţi obiectele".

Din păcate, în nicio casă memorială nu există camere de luat vederi. La fel de grav este că poţi trece pe lângă ele fără să le observi. Nici nu ştii că poţi vizita Muzeul "Călinescu", deoarece nu este afişat vreun program sau banner în împrejurimi, iar Casa memorială "Nottara", situată chiar în centrul Bucureştiului, e aproape invizibilă, din cauza autorităţilor.

Am întrebat muzeograful de aici cum putem şti că se poate vizita muzeul şi ne-a răspuns sec: "Din gură-n gură!". Situate uşă-n uşă, într-o banală scară de bloc de lângă Palatul Cotroceni, muzeele "Liviu Rebreanu" şi "Ion Minulescu" sunt atât de bine ascunse încât cu greu le poţi descoperi, iar trecătorii habar n-aveau că acolo se află aceste muzee. În "Adevărul literar şi artistic" am evaluat fiecare casă memorială în parte şi i-am dat calificative, în funcţie de accesibilitate, spectaculozitate şi prezentarea muzeografului.

Andrei Pleşu, despre interviul tv

Tot în "Adevărul literar şi artistic" de astăzi mai puteţi citi tableta săptămânală a lui Andrei Pleşu, care vorbeşte despre regulile succesului în interviul televiziunilor germane. "Firescul e şi regula dialogului. Nici trivialitate descalificantă, nici metafizică ostentativă. Se stă, efectiv, de vorbă, adică nu se aleargă în toate direcţiile deodată, nu se face concurs de replici hoaţe. Se caută subtilitatea, dar nu afectarea <> ", scrie Andrei Pleşu.

Cum sa furi pipa lui George Bacovia

"Adevărul literar şi artistic" a descoperit că neatenţia personalului şi lipsa tehnologiei pun în pericol obiectele de patrimoniu care au aparţinut unor oameni de cultură celebri. Am intrat în cele mai importante case memoriale din Bucureşti fără să ne legitimăm ca jurnalişti.

"Deghizaţi" în turişti obişnuiţi, am avut surpriza să batem la uşi încuiate sau să găsim la lucru muzeografi nepregătiţi şi expeditivi.

asele memoriale în care au trăit scriitorii români sunt o desfătare, dar greu de găsit. Indicatoarele care te pot ajuta să le descoperi mai uşor ori sunt puţine şi prost amplasate, ori nu există.

Multe din prezentările muzeografilor sunt neprofesioniste: plictisitoare, lacunare şi expeditive. Pliantele de doi lei sunt făcute în grabă, cu informaţie puţină şi greşeli de ortografie. "Marketingul cultural" este o sintagmă străină administratorilor care ar trebui să "vândă" istoria literaturii.

Chiul cu acordul conducerii

Prima oprire a fost la Muzeul Memorial "George şi Agatha Bacovia", situat chiar pe strada George Bacovia. Paradoxal, nici măcar pe această stradă nu se află vreun indicator care să-ţi spună că acolo este amplasată casa scriitorului. Ajunşi în faţa casei memoriale, am găsit uşa încuiată. Ni s-a deschis după ce am sunat insistent.

"Îmi cer scuze, dar muzeograful nu este azi, eu sunt supraveghetoare şi nu sunt de specialitate", este scuza care ni s-a servit când am cerut informaţii. Deşi era marţi, muzeograful îşi luase liber, anunţându-şi superiorii. Bine intenţionată, dar total nepregătită, supraveghetoarea ne-a vorbit nesemnificativ despre obiectele "la vedere", după modelul "aici sunt cărţile lui Bacovia", "aici este biroul lui", "aceasta este măsuţa de cafea a doamnei Bacovia".

Dacă nu am fi cerut un pliant, nu ni s-ar fi dat, fiind încuiat într-un sertar. Când l-am primit, am fost dezamăgiţi. Pliantul sărăcăcios era însoţit de două banale foi A4, mototolite şi capsate una de alta. Dar ce ne-a şocat a fost uşurinţa cu care puteam subtiliza obiectele de patrimoniu aşezate pe masă, pipa sau ceasul lui Bacovia.

Cu toate că eram doar doi vizitatori, unul i-a distras atenţia supraveghetoarei cu o întrebare, iar celălalt îşi putea însuşi cu uşurinţă obiectele, mai ales că nu s-a zărit vreun paznic în zonă, timp de 30 de minute. Din păcate, în muzeul Bacovia nu există camere de luat vederi. Nu vrem să le dăm idei hoţilor, ci autorităţilor, care trebuie să facă urgent ceva pentru protejarea patrimoniului, până nu este prea târziu.

Exemplul pozitiv: Casa de la "Mărţişor"

Un indicator care arăta spre nicăieri a fost primul semn că în apropiere de casa în care a trăit Bacovia se află şi Muzeul "Tudor Arghezi". După ce ni s-au încâlcit paşii pe străduţe lăturalnice, fără să fim avertizaţi în vreun fel că ne aflăm în apropiere de "Mărţişor", am ajuns la casa memorială, unde prezentarea făcută de muzeograful Eugenia Oprescu a fost de cinci stele, fiind peste aşteptări.

Cu toate acestea, ni s-a părut dubios un aspect. Înainte să vizităm clădirea, ni s-a spus că trebuie să vedem câteva cărţi. "Eu sunt obligată să vi le arăt, dvs. cumpăraţi sau nu." Volumele erau scrise doar de Corneliu Lupeş, şeful secţiei "Case Memoriale" din cadrul Muzeului Literaturii Române, care deţine monopol în toate casele memoriale aflate în subordinea MLR.

Şeful secţiei "Case Memoriale", Corneliu Lupeş şi-a distribuit cărţile, instruindu-şi angajaţii să îi îmbie pe turişti cu titlurile sale, printre care "Memorie literară bucureşteană" sau "Itinerare memorialistice bucureştene". Deşi pe piaţă există sute de cărţi despre viaţa sau operele acestor scriitori, în muzeele aflate în subordinea MLR diversitatea este inexistentă.

Corneliu Lupeş a încercat să explice acest monopol: "Nu există alte cărţi scrise despre aceste muzee, în toată ţara. Nu pot eu, nu eu Corneliu Lupeş, ci Muzeul Literaturii, să mă apuc să cumpăr cărţi de pe piaţă. Eu nu vă bag pe gât cărţile mele. Nu vă pune nimeni să le luaţi. Să vreţi diversitate cât doriţi!"

Merţane vs George Călinescu

"Aici avem vizibilitate redusă", ne-a întâmpinat portarul casei memoriale "George Călinescu", aflată în subordinea Academiei Române. Nici nu e de mirare. Trotuarul din faţa muzeului a devenit loc de parcare pentru maşinile de lux ale bucureştenilor.

Dacă nu eşti atent, poţi să ratezi foarte uşor numărul 53 şi plăcuţa din metal care anunţă că în acea casă ascunsă între blocuri a locuit şi creat cândva George Călinescu. Pe poartă, nici urmă de vreun afiş cu programul de vizitare. Încă un motiv să trecem fără să băgăm în seamă un muzeu important, care adăposteşte obiecte de valoare. Doamna muzeograf ne-a privit lung, tăcută. "Spuneţi-ne o poveste", am încurajat-o noi. "Păi, să vă spun câteva lucruri…"

O prezentare săracă şi lacunară. George Călinescu nu a locuit toată viaţa în căsuţa în care abia se pot învârti doi oameni, ci şi-a construit, lângă, o altă locuinţă, mai încăpătoare. Nu se poate vizita, pentru că "este goală". Cu stupoare, am aflat că în cămăruţa de la intrare, unde a fost amenajat un spaţiu pentru paznic, George Călinescu îşi invita prietenii şi ţinea serate.

"Se poate vizita?", am întrebat noi, îndreptăţiţi. "Nu!", a sărit ca arsă muzeografa. Curiozitatea noastră i-a deranjat atât pe doamna muzeograf, cât şi pe portar, care abia aşteptau să scape de aceşti "vizitatori incomozi" şi să adoarmă la loc.

De la Academia Română, care se îngrijeşte de această casă memorială, am primit următorul răspuns: "Academia se ocupă pe măsura posibilităţilor financiare de nişte colecţii şi case memoriale. Nu se ocupă cu turismul. Nu trăiţi şi dvs. în ţara asta? Nu vedeţi că sunt multe alte lucruri mai importante? Nu este prioritatea noastră acum".

La "Nottara" ba e închis, ba nu e

La Muzeul Memorial "C.I. şi C.C. Nottara" am ajuns marţi, cu două ore înainte de închiderea programului, dar degeaba. Nu era vreun orar afişat pe undeva, nici măcar nu puteai şti că acolo se află un muzeu! Paznicul ne-a spus că nu-l putem vizita, deoarece se restaurează lucrări în interior. Am revenit a doua zi şi am fost plăcut surprinşi de opulenţa apartamentului, însă dezamăgiţi de prezentarea împleticită, muzeografa neştiind ce să extragă interesant din biografia actorului Constantin Nottara.

Deşi nu mai erau alţi vizitatori şi putea fi completă, expunerea a fost grăbită şi cu pauze stânjenitoare. Am întrebat cum poate şti cineva că acolo este un muzeu de vizitat. "Păi... din gură-n gură sau îndrumaţi de Palatul Şuţu, de care aparţinem", a venit prompt răspunsul. O altă casă memorială pe care ne-am propus s-o vizităm a fost "Gala Galaction". Surpriză! Avea lacăt la poartă. Muzeul există doar pe site-ul MLR, cu program, cu tot, dar nu şi în realitate. A rămas doar o plăcuţă care ne aminteşte că acolo a trăit scriitorul.

"Rebreanu" şi "Minulescu", uşă-n uşă

Într-un bloc din Capitală, chiar lângă Palatul Cotroceni, se află casele memoriale "Ion Minulescu" şi "Liviu Rebreanu". Acum mai bine de 70 de ani, cei doi buni prieteni au cumpărat apartamente în aceeaşi clădire, acelaşi etaj, uşă în uşă. Cu toate că informaţia este spectaculoasă, trecătorii habar nu au că pe Bd.-ul Profesor dr. Gheorghe Marinescu sunt două muzee de importanţă majoră.

I-am testat pe câţiva oameni care treceau pe lângă clădire şi au spus că habar nu au că acolo există vreun muzeu, mai ales că pe stradă nu există niciun semn, niciun panou, nimic care să atragă atenţia. Ghidajul a fost făcut chiar de Corneliu Lupeş, şeful secţiei "Case Memoriale", care a mirosit imediat că suntem ziarişti, deoarece îi puneam prea multe întrebări. Cărţile domniei sale erau împrăştiate peste tot, la vedere, doar-doar să i le cumpere cineva, cu 10 lei bucata.

>> Cum aflaţi de muzeul nostru? Păi... din gură-n gură sau îndrumaţi de Palatul Şuţu, de care aparţinem…
muzeograf,
Casa memorială "Nottara"

Cifre rusinoase

Fără o strategie sănătoasă de promovare, fără indicatoare, prezentări de calitate, fără inventivitate, muzeele înregistrează numai pierderi la capitolul vizite. După calculele noastre, la Muzeul "Liviu Rebreanu" intră 1,87 vizitatori pe zi, la "Minulescu" - 2,27, la "Bacovia" - 2,13 iar la "Arghezi" - 8,61 pe zi.

Vizitatori în 2007

Muzeul "Tudor Arghezi" - 3.102
Muzeul "Liviu Rebreanu" - 673
Muzeul "George Bacovia" - 769
Muzeul "Minulescu" - 819

Lupeş despre tehnologie: "Un barbarism"

Şeful secţiei "Case memoriale",
Corneliu Lupeş a fost destul de refractar când am început să-i spunem ce am dori să vedem, ca turişti, în muzeele scriitorilor.

- Adevărul: Domnule Lupeş, ne-a fost greu să găsim muzeele!

- Corneliu Lupeş: Eu am cerut la primărie, am făcut hârtii, am cerut 20 de indicatoare pentru Bacovia şi Arghezi. Din 20, ei mi-au făcut doar două de fiecare.

- Adevărul: Poţi să furi uşor obiecte. Nu sunt camere de luat vederi. Paza e la pământ. Vin 20 de copii, din teribilism, bagă în buzunar şi pleacă.

- Corneliu Lupeş: Există doar alarmă, dar nu au dispărut obiecte până acum. Faptul că aţi nimerit în ziua când era doar supraveghetoarea… sigur că s-a întâmplat treaba asta. Pentru siguranţa patrimoniului, există sistemul de alarmă, gratii peste tot şi pază non-stop. La Minulescu de ce să fie? Eu intru la 9.00 şi deparolez alarma, apoi o pun la loc seara. Nu ştiu dacă o cameră de luat vederi ar rezolva ceva.

- Adevărul: Domnule Lupeş, trăim în era multimedia, iar dvs. nu aveţi în muzee prezentări interactive, slide-show-uri cu fotografii vechi, înregistrări audio-video. Vrem să-i vedem pe scriitori în carne şi oase, să le auzim vocea. Un simplu calculator ar rezolva situaţia. Altfel, copilul vine la o prezentare anostă.

- Corneliu Lupeş: La Arghezi, vreau să fac altceva, un fel de radioamplificare a întregului complex, să se audă vocea lui Arghezi şi când eşti în muzeu sau tipografie. Dar toate poveştile acestea se întâmplă în muzee. Se întâmplă şi la Muzeul Literaturii. Una este muzeul, alta casa memorială.

În carne şi oase îi vede... la Bellu. La muzeul memorial, pune mâna pe clampa lui Bacovia, vede biroul şi patul lui. Mi se pare un barbarism să intru în mediul muzeului cu socoteli d'astea, ecrane… Întinăm memoria.

Calificativele redacţiei

Muzeul George Bacovia Atracţii: Camera lui Bacovia, cea mai mică din muzeu, adăposteşte masa de lucru, patul, şifonierul. Mai pot fi văzute obiecte personale, manuscrise, vioara poetului.

Accesibilitate: ** Spectaculozitate: *** Prezentarea muzeografului: * Adresă: Strada George Bacovia , nr. 63, sector 4 Preţ: 4 lei de persoană (preţ întreg), 2 lei un pliant, 25 lei taxa foto Muzeul Tudor Arghezi Atracţii: Bibilioteca are 7.000 de volume, scriitorul era pasionat de tehnologie, avea un aparat de radio Atwater Kent din 1927, gramofon. Arghezi este înmormântat în curtea casei.

Accesibilitate: ** Spectaculozitate: ***** Prezentarea muzeografului: ***** Adresă: Strada Mărţişor nr. 26, sector 4 Preţ: 4 lei de persoană (preţ întreg) Muzeul Nottara Atracţii: 7.300 de volume care le-au aparţinut lui C.I. Nottara (tatăl) şi C.C. Nottara (fiul); fotografii inedite de pe scenă, fotografii cu autograf de la mari actori, acte, diplome, artă decorativă.

Accesibilitate: *** Spectaculozitate: **** Prezentarea muzeografului: * Adresă: Bd. Dacia nr. 105, sector 2 Preţ: 2 lei de persoană, 1 leu pliantul Muzeul George Călinescu Atracţii: Masa de lucru, cele peste 4.000 de volume din biblioteca scriitorului, patul, celebrul scrin negru şi zeci de tablouri autentice semnate de Grigorescu, Tonitza, Petraşcu, Iser, Ressu, Andreescu Accesibilitate: * Spectaculozitate: **** Prezentarea muzeografului: * (nu au pliante) Adresă: Strada George Călinescu nr. 53, sector 1 Preţ: 1,5 lei intrarea Muzeele Liviu Rebreanu şi Ion Minulescu Atracţii: Zeci de opere de artă s emnate de Camil Ressu, Jean Steriadi, Samuel Mutzner, camerele de lucru ale scriitorilor, fotografii, icoane Accesibilitate: * Spectaculozitate: ***** Prezentarea muzeografului: ** Adresă: Bd. Prof. dr. Gh. Marinescu, nr. 19, sector 5 Preţ: 3 lei intrarea