Voinţă de fier: se deplasează cu cârje, dar a alergat maratonul la Bucureşti, iar la Rio, aruncă discul

Florentina Hriscu

Povestea Florentinei Hriscu ar trebui să le dea de gândit celor care n-au nicio problemă fizică, însă nu pot fi convinşi să facă sport nici în ruptul capului.

Florentina Hriscu a câştigat în 2015, la prima participare, Maratonul Bucureşti, cursa fotoliilor rulante. Sportiva din Cluj foloseşte scaunul cu rotile doar în competiţiile de alergare, în viaţa de zi cu zi putându-se deplasa cu ajutorul unei cârje, muşchii piciorului ei stâng fiind atrofiaţi din cauza poliomielitei. Atleta va participa la Jocurile Paralimpice de la Rio, la proba de aruncarea discului.

Piciorul stâng nu-i „funcţionează“!

Îl simte, dar nu o „ascultă“! Îl ajută cu o cârjă, şi face asta de când se ştie. „De când sunt mică am problema asta. Am făcut vaccin antipolio şi în loc să nu mai fac poliomielită asta mi s-a întâmplat. Mi-a afectat tot membrul inferior stâng. Nu e paralizat, dar muşchiul e atrofiat, nu s-a dezvoltat. Mi-am făcut o operaţie de ajustare, dar tot obosesc când merg mai mult. Pot spune că am avut noroc, am colegi care după ce au avut boala asta au ajuns în scaun cu rotile“, povesteşte Florentina Hriscu, câştigătoarea de anul trecut a Maratonului Bucureşti, cursa fotoliilor rulante, şi în acelaşi timp una dintre reprezentantele României la Jocurile Paralimpice de la Rio, la aruncarea discului.

Flory, aşa cum o ştiu prietenii, a luptat cu boala care poate provoca paralizie sau chiar moarte, cu polio, de când se ştie. Şi a luptat singură! A stat prin internate, îşi cunoaşte familia, dar n-a locuit, n-a vorbit cu ea niciodată. „De mică am fost singură“, spune cu o urmă de regret sportiva. E însă aproape de fiica sa de zece ani, Camelia, pe care o iubeşte ca pe ochii din cap. Când nu e acasă sau la antrenamente, lucrează opt ore pe zi, la trei schimburi, la o fabrică de asamblare piese auto. „Ziua mea e plină tot timpul. Are mai puţine ore decât aş avea nevoie“, ne zice atleta de 39 de ani.

Primul maraton, anul trecut la Bucureşti

Sportiva din Cluj a alergat doar o cursă de 42,195 kilometri. A luat startul la Maratonul Bucureşti, în scaunul cu rotile pe care îl foloseşte doar la competiţiile de alergat sau la baschet, şi a terminat prima. Povestea participării e plină de peripeţii! „A fost cam dificil anul trecut. N-am avut nici antrenament, m-am băgat cu capul înainte, cum se spune. Maratonul începe să fie foarte greu de pe la kilometrul 25-30. Eu m-am cam grăbit, că am plecat cu întârziere. Am tras tare la început şi am obosit destul de repede. Dacă aş reuşi să fac rost de un hand-bike (n.n. – cărucior în care propulsia se face printr-un sistem asemănător pedalelor de la bicicletă, învârtit însă cu ajutorul braţelor) sigur ar fi mai uşor“, spune Florentina care a folosit un fotoliu rulant normal, dar făcut special să fie mai uşor. De ce a fost nevoită să pornească în cursă cu aproape jumătate de oră după ce s-a dat startul? „Eu de fapt am început maratonul de când am ajuns în Gara de Nord. Trenul a avut întârziere, am luat în grabă taxiul, care m-a lăsat destul de departe de zona de start pentru că nu avea acces acolo, a trebui să iau numărul şi apoi am plecat pe traseu“, îşi aduce aminte atleta care a terminat cursa după 6 ore, 3 minute şi 21 de secunde.

A făcut şi tenis sau baschet

Ardeleanca e unul dintre cei 12 componenţi ai lotului care va lua parte la Jocurile Paralimpice de la Rio (7-18 septembrie), urmând să participe la aruncarea discului, nu la maraton. „Pentru mine e destul de uşor să fac baremul la disc, la alergare e mai greu. Am început cu sportul de când eram la şcoală. Am văzut că se organizează tot felul de concursuri şi ne-am dus iniţial din curiozitate. Am făcut tenis, atletism, chiar şi baschet în scaun cu rotile. Apoi, m-am axat pe aruncări, disc, suliţă, greutate. La suliţă, am renunţat, fac mai mult disc, şi uneori şi greutate“, povesteşte Hriscu.

Din cauza dizabilităţilor de care suferă sportivii, tehnica de aruncare, normal, e diferită, dar greutatea discului e aceeaşi, are 1 kilogram (n.n. – greutatea la concursurile feminine). „Lansez discul de pe loc, doar un mic pas înaintea aruncării“, spune sportiva care are record personal de 18,71 metri. „Fac de 3 ori pe săptămână antrenamente afară, în rest fac sală, cu antrenorul federal, Adi Tamas. Fac pregătirea pe un stadion de rugby din Cluj şi la liceul sportiv. La Rio, vreau să arunc 22 de metri“, adaugă atleta care îi apreciază mult pe Nicoleta Grasu şi pe Marius Ionescu.

Înscrierile la Maratonul Bucureşti (9 octombrie) se pot face până pe 25 septembrie. Se poate alege una din cursele: maraton (42 km), semimaraton (21 km), ştafetă (4×10 km), Cursa Populară şi Cursa Adolescenţilor (3,6 km).