Sport, ca rezoluţie de Anul Nou: Sfaturi de la specialistul care a lucrat cu Halep, Tecău şi Neagu

Urmează o perioadă în care mulţi oameni îşi propun obiective măreţe, cum ar fi pierderea unor kilograme în plus prin mişcare şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos.

Cine face sport în sălile de fitness ştie că sunt, anual, două perioade distincte în care aceste locaţii se aglomerează: imediat după Revelion şi apoi, încă o dată, înainte de începerea sezonului estival.

Explicaţia e simplă: la începutul anului, unii se apucă de sport, pentru că şi-au propus acest lucru, atunci când au făcut o listă a priorităţilor, în noaptea de Revelion. Apoi, înainte să înceapă sezonul estival, oamenii vor să arate bine pe plajă.

Din ambele categorii dispar însă repede cei mai mulţi „debutanţi“, în ceea ce priveşte practicarea sportului ca stil de viaţă. Iar asta după câteva săptămâni de laude pe reţelele de socializare şi postarea unor fotografii adunătoare de Like-uri şi inimioare.

Ce putem face însă pentru a nu ajunge în această situaţie? A explicat pentru Agerpres Dragoş Luscan, fiziokinetoterapeut care lucrează de mulţi ani cu sportivi de top, precum Simona Halep, Cristina Neagu, David Popovici, Horia Tecău şi Florin Mergea.

Ce a spus Dragoş Luscan?

*Sunt multe persoane care îşi stabilesc la sfârşit de an tot felul de rezoluţii, să se apuce de sport, să urce pe munte, să facă un maraton. Dar, în general, când îţi pui un astfel de obiectiv, trebuie să îl pui cu mult timp înainte. Pentru ca acest obiectiv să fie pus în practică trebuie pus înainte cu un timp, pentru că trebuie să îţi pregăteşti mintea. 

*La început mintea va lucra împotriva ta. Când reîncepi să refaci harta din creier pentru a atinge acest obiectiv de a face mişcare sau orice altă activitate, organismul nostru se cam opune. Din câte am studiat eu, sunt unii specialişti care spun că ai nevoie de 30 de zile până reuşeşti să faci această schimbare. Unii spun chiar că ai avea nevoie de 60 de zile, sunt diverse studii legate de lucrurile acestea. Nu poţi să îţi stabileşti pe 25 decembrie sau pe 31 decembrie o rezoluţie, să ciocneşti paharul şi gata de mâine te apuci de sport. Chestiile astea nu prea ţin. Ultimul studiu pe care l-am citit eu se referea la 66 de zile înainte de aţi propune începerea unei activităţi sportive. Şi asta pentru ca acesta să se implementeze foarte bine în creier.

*Bineînţeles că îţi propui în această perioadă de sfârşit de an să te apuci, dar va fi destul de greu, pentru că trebuie să te lupţi foarte mult cu tine. Apoi, există o perioadă în care organismul începe şi el să se lupte, în sensul în care îţi transmite care sunt punctele slabe. Spre exemplu, la o alergare dacă ai o problemă mai veche de genunchi, organismul îţi va da durerea în genunchi. Dacă ai o durere mai veche de coloană, de cervicală, de gleznă, de coloană lombară, durerea va apărea exact în locul respectiv. Trebuie să îţi asculţi corpul pentru ca durerile de genul acesta să nu se producă aşa deodată.

*În sport, ai nevoie să creşti cu 10% de la săptămâna la săptămână. Fiindcă dacă ţi-ai stabilit acest obiectiv, ca de mâine să faci mişcare, dacă vrei să faci din prima maratonul sau 10 km, va fi destul de greu. Trebuie să încep să te antrenezi pe distanţe mai scurte la început, începi cu un kilometru, apoi 1-2 şi aşa mai departe, trebuie să creşti gradual. Dacă această creştere graduală nu se face o să simţi toate problemele pe care le ai în organism. În sensul în care o să înceapă să te doară tendoanele, articulaţiile muşchii, lucru care oricum se întâmplă, dar dacă depăşeşti această treaptă de 10% este mult mai grav.

*Pentru a nu renunţa a rapid la obiectivele propuse, trebuie ca oamenii să facă exact ceea ce am spus mai devreme, trebuie să crească cu 10% pe săptămână antrenamentele. Pentru că dacă vor să facă 10 km după ce nu au alergat nu ştiu câţi ani, sau niciodată, s-ar putea să aibă o surpriză. S-ar putea să nu mai poată sau ar putea să reuşească, dar cu costuri foarte mari. Costuri însemnând modul în care se simte organismul. 

*Creierul nostru este destul de deştept, în sensul că ne ţine departe de prostiile pe care le facem. Oricât am vrea, pentru că ne-am fixat o rezoluţie, dacă organismul zice nu, rămâne nu. De aia renunţă mulţi. Contează foarte mult să intri treptat în efort, pentru că nu ţine doar de creier, lucrurile astea ţin şi de partea anatomică, de musculoscheletal. Dar ţine şi de partea de plămâni, de inimă. 

*Să fim sinceri, dacă nu te ţine inima, nu ai cum să faci nimic, plămânii, la fel. Trebuie antrenate progresiv. De aia nu o recomand ca lucrurile să se producă deodată de la zero la 100%. Şi mai sunt persoanele care renunţă pentru că îşi dau seama că şi-au pus un obiectiv prea înalt din prima. Totul trebuie făcut pas cu pas. În plus trebuie să existe şi varietate în antrenamente.