România este ţara în care psihologia a fost interzisă de Elena Ceauşescu în 1977, iar facultăţile de profil desfiinţate. După 1990, ca orice copil interzis, a început să crească timid şi ruşinat, deseori făcând greşeli. Românii încă nu cunosc diferenţa între consiliere psihologică, psihoterapie, psihiatrie şi au prea multe nedrepte prejudecăţi. Dar reacţionăm instinctiv la orice caz deviant ameninţând cu trimiterea la psiholog fie că este copil în şcoală sau soţ în prag de divorţ. Mai nou, acuzăm psihologii că nu au identificat pedofilia, tulburările antisociale sau instinctul criminal al unor indivizi care nu s-au supus niciodată unor teste clinice, ci doar unor teste obişnuite de aptitudini profesionale. E ca şi cum ai acuza un stomatolog că în timp ce stăteai pe scaun nu ţi-a descoperit gastrita. Ştiu, tot medic e, dar altă specializare. 
 
Cadrele medicale se bucură de măriri salariale, profesorii şi ei surâd uşor sperând la un 20%, însă psihologii care asistă pacienţii din oncologie, psihiatrie, cardiologie, pediatrie, urgenţe, ginecologie, etc din spitale ţării sunt plătiţi precum o îngrijitoare fără studii superioare, sunt ignoraţi şi discriminaţi de propria conducere.

Privind o grilă publică, am remarcat în ianuarie 2018 că un psiholog stagiar la spitalul din Târgu Mureş avea un salariu net de 1759, iar la Galaţi un psiholog specialist primea 2301.

Conform Grilei de Salarizare discutate zilele trecute, un medic primar din unităţile clinice, care acum câştigă 6.010 lei, va avea un salariu brut de 13.338 lei, iar un medic specialist, care acum are 4.675 de lei, va primi de la 1 martie un salariu de 10.563 de lei. Se spune ceva şi despre psihologi, însă doar despre cei care au obţinut ultima treaptă de profesie, nivelul IV. Astfel, după cel puţin 12-15 de vechime, un psiholog principal va avea un salariu de 4.905 lei, adică cu 1.000 mai mult decât o spălătoreasă de la medicină legală. Stagiarii mult mai puţin.

În acest sens, revolta prin Scrisoarea colegului psiholog Nastasă merită să fie citită şi să primească răspuns din partea doamnei doctor ministru al Sănătăţii.

„Scrisoare deschisă Ministrului Sănătăţii
Stimată doamnă Ministru,

Mă numesc Nastasă Dumitru-Radu şi sunt psiholog clinician principal în cadrul Secţiei Oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ. Vă trimit acest e-mail ca o ultimă soluţie pe care o văd pentru a împiedica discriminarea la care suntem supuşi noi, psihologii clinicieni angajaţi în sistemul de sănătate din România. 
 
Este pentru prima dată în istoria modernă a României când o lege împarte salariaţii din sănătate în profesii care merită măriri salariale, ridicarea de coeficienţi şi beneficii în avans fată de ceilalţi colegi pe de o parte şi pe de altă parte, noi, salariaţii de mâna a doua, care beneficiem de noua grilă abia din 2022, şi care avem salarii total neconforme activităţii şi studiilor noastre, iar statutul profesiei este în mod evident desconsiderat, psihologul clinician ajungând cu salariul la nivelul categoriilor de angajaţi fără studii superioare, fără legătură directă cu pacientul, fără responsabilităţi clinice, sau chiar sub aceştia
 
Din cauza faptului că suntem doar aproximativ 700 de angajaţi psihologi clinicieni la nivel naţional, sindicatele nu au considerat o prioritate să ne susţină, reprezentanţii Colegiului Psihologilor din România au adoptat o strategie discutabilă de a ne apăra interesele, iar noi nu am considerat necesar să apelăm la metode mai dure de a ne lupta pentru drepturile noastre, fiind mai înclinaţi spre dialog şi argumentaţie logică decât spre greve sau alte forme de protest.
 
Suntem parte din echipa terapeutică, alături de medici şi asistenţi, interacţiunea noastră cu pacientul fiind directă, iar rolul nostru în practica medicală fiind deja demonstrat de mii de cercetări şi studii.
 
În grila de salarizare precedentă, psihologul cu cel mai înalt grad era pe acelaşi nivel cu medicul specialist, în conformitate cu parcursul nostru educaţional, răspunderea actelor pe care le emitem şi parafăm, dar mai ales în conformitate cu importanţa serviciilor pe care le oferim pacienţilor. 
 
În oncologie, dializă, tuberculoză, boli psihice etc, rolul psihologului clinician este foarte clar definit ca membru al echipei terapeutice în toate ţările din Europa. În toate aceste ţări suntem priviţi ca profesionişti de prim rang în sănătate şi remuneraţi ca atare.
 
Toţi colegii mei au studii superioare de 3-5 ani (în funcţie de anul în care au terminat facultatea), la care se adaugă 1-2 ani de master, perioada legală de supervizare conform normelor Colegiului, multiple formări cu durată variabilă de până la câţiva ani şi cursurile obligatorii anuale şi/sau participările la simpozioane, traininguri etc, iar mulţi dintre noi avem studii doctorale.
 
Este absolut nedrept ca o categorie profesională cu atribuţii, responsabilităţi şi nivel de pregătire atât de mari să fie tratată astfel!
 
Doamna ministru, vă rog să nu uitaţi că în centrul sistemului sanitar din România este pacientul, iar legătura noastră cu pacienţii este directă, beneficiile pentru aceştia fiind certe, iar nivelul de pregătire pe care îl avem este cu mult peste al altor categorii profesionale. Vă rog să reanalizaţi situaţia şi să înlăturaţi această discriminare, iar pentru acest deziderat pe care îl avem toţi psihologii clinicieni din spitale, vă putem pune la dispoziţie orice documente consideraţi necesare. 
 
Demersul meu este, recunosc, diferit de abordarea sindicatelor şi a Colegiului, care ar trebui să ne reprezinte. Numărul redus de profesionişti face ca interesul pentru noi să fie unul redus. Am îndrăznit să apelez la dumneavoastră pentru că noi, psihologii clinicieni din spitale, respectăm legislaţia angajatorului, trecem în grade profesionale şi prin examene ale Ministerului Sănătăţii şi respectam protocoalele acestui minister. 
 
În speranţa că vă veţi apleca şi către studiul statutului psihologilor clinicieni din spitale, vă mulţumesc pentru intenţiile pe care le-aţi demonstrat de când ocupaţi aceasta funcţie, intenţii care m-au încurajat să vă scriu direct.
 
Cu respect,
Psiholog Nastasă Dumitru-Radu“