Prof. dr. Petrişor Geavlete, medic primar urolog: «Foarte puţini bărbaţi vin la controale urologice de rutină»

Deşi teama multor bărbaţi trecuţi de 45 de ani este să nu se îmbolnăvească de prostată, prea puţini merg la medic atunci când se confruntă cu primele semne de boală. Medicul primar urolog Petrişor Geavlete ne-a explicat de ce este important să depistăm problemele prostatei la timp.

Adevărul Weekend Sănătate: Bărbaţii vin la medicul urolog pentru controale medicale de rutină?

Foarte puţini bărbaţi vin la controale urologice de rutină. Iar dintre aceştia, 70% vin la insistenţele partenerelor de viaţă. Explicaţia este că, dacă un bărbat merge la baie de patru-cinci ori pe noapte, îi strică somnul şi femeii de lângă el. Şi atunci, aceasta ia măsuri. În general, bărbaţii care nu vin la medic motivează lipsa timpului. În plus, mulţi sunt sfioşi. Prin urmare, sexul puternic nu este chiar atât de puternic. Dacă ar fi să facem o comparaţie, femeile sunt mai conştiincioase când vine vorba de rezolvarea unei probleme medicale. În plus, mulţi dintre bărbaţi sunt inconştienţi. Vă dau un exemplu: dacă un bărbat observă că urinează cu sânge, iar a doua zi urina este limpede, momentul este trecut cu vederea. Şi nimic nu este mai înşelător decât urinarea cu sânge, deoarece poate ascunde o tumoare.

Câţi bolnavi de adenom de prostată există în România?

Cred că în România există zeci de mii de bolnavi cu adenom de prostată. Cu o aşa frecvenţă, adenomul de prostată poate fi considerat o boală socială. Cel mai frecvent, adenomul apare în jurul vârstei de 55-60 de ani. Însă, cu cât bărbatul înaintează în vârstă, riscul de adenom creşte. Mai exact, unul din trei bărbaţi de peste 70 de ani şi unul din doi bărbaţi de peste 80 de ani are adenom de prostată. Această suferinţă are repercusiuni majore asupra calităţii vieţii şi, în plus, pune presiune pe sistemul de sănătate, prin prisma cheltuielilor pentru tratamente.

Care sunt primele semne ce ar trebui să trimită un bărbat la medic?

Primul semn de boală este urinarea frecventă în timpul nopţii. Dacă bărbatul urinează de două-trei ori pe noapte este clar că suferă de adenom de prostată. Al doilea semn important este urinarea dificilă, pentru care este nevoie de mai mult timp. De exemplu, bărbatul merge la toaletă, însă până începe să urineze trec câteva secunde. Un al treilea semn de boală este urinarea incompletă (bărbatul are impresia că a urinat, dar după câteva secunde are din nou senzaţie de urinare). În plus, între două urinări, are scăpări de urină. Al patrulea element important este blocarea urinării (retenţie completă de urină). Al cincilea semn este urinarea cu sânge, care poate surveni fie la începutul urinării, fie la sfârşitul ei. Alături de aceste semne, mai există unul deosebit de important şi tot mai frecvent întâlnit în ultimii ani. Este vorba de aşa-numitul glob vezical. Mai exact, vezica este plină şi orice picătură de urină care vine de la rinichi se duce pe uretră. De asemenea, mai există o categorie de bolnavi care vin cu insuficienţă renală (uretra este blocată de adenom, iar urina nu poate fi eliminată).

Este adevărat că adenomul de prostată are o evoluţie rapidă?

Da. Vreau să subliniez faptul că adenomul este o boală evolutivă, cu o evoluţie inexorabilă în sensul creşterii în mărime şi al apariţiei complicaţiilor. Prin urmare, nu există adenom de prostată care să dea înapoi. De aceea, tratamentul medical trebuie să fie cât mai precoce şi administrat timp îndelungat.

Un număr destul de mare de bărbaţi suferă de cancer de prostată. Care este rata de supravieţuire?

Frecvent sunt întrebat dacă adenomul de prostată se transformă în cancer. În primul rând, vreau să specific faptul că adenomul şi cancerul de prostată sunt două boli complet diferite. Adenomul este o tumoare benignă, iar cancerul o tumoare malignă, care se formează la periferia prostatei. Prin urmare, uretra nu este afectată, cum se întâmplă în adenom, exceptând fazele avansate ale bolii. Dacă este depistat în faze incipiente, cancerul de prostată poate fi complet vindecat. Din păcate, acest tip de cancer este asimptomatic în fazele de început. Prin urmare, poate fi descoperit la timp numai dacă se fac controale medicale periodice. După 45 de ani, recomand bărbaţilor să facă trei analize esenţiale pentru depistarea precoce a problemelor prostatei: tuşeul rectal, testul PSA (antigenul specific prostatic) şi o ecografie prostatică.

Deci testul PSA este suficient pentru descoperirea precoce a cancerului de prostată?

Peste tot în lume, măsurarea PSA-ului este testul de bază pentru diagnosticarea cancerului de prostată, deoarece are o sensibilitate de peste 90%. Frecvent, găsesc în buletinele de analize numai valorile PSA-ului total. Valoarea acestui tip de PSA însă poate fi influenţată de vârstă, de mărimea prostatei ori de alte afecţiuni inflamatorii. Iar pentru că este variabil, testul PSA este pus adesea la îndoială. De aceea, se recomandă şi măsurarea PSA-ului aşa-numit free (PSA free). Numai prin măsurarea ambelor valori, PSA total şi PSA free, se pot obţine informaţii precise în ceea ce priveşte prezenţa celulelor canceroase. De aceea, când merge să-şi facă analizele, bărbatul trebuie să specifice că doreşte măsurarea ambelor tipuri de PSA. De asemenea, la fel de importantă este urmărirea evoluţiei valorii PSA-ului în timp. Dacă, în urma unor analize, valoarea PSA-ului a ieşit mare nu este nicio tragedie. Bărbatul în cauză trebuie să repete testul peste o lună, iar, mai apoi, peste trei luni. Pentru depistarea cancerului, elementul esenţial de diagnostic este creşterea valorilor PSA. În cancerul de prostată, PSA-ul creşte necontrolat.

Este adevărat că, în prezent, bolnavii cu afecţiuni ale prostatei pot scăpa de problemă în numai 20 de minute?

În cazul adenomului, ideal ar fi ca bolnavul să fie operat printr-o metodă minim invazivă care să-i permită reluarea rapidă a activităţilor zilnice. În Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan" din Bucureşti, dar şi în alte patru-cinci clinici din ţară, se foloseşte rezecţia apicală sau vaporizarea cu plasmă. Această metodă, minim invazivă, constă în topirea ţesutului prostatic, cauterizând, în acelaşi timp, locul afectat. Prin urmare, nu mai apar sângerări. În plus, această metodă scade timpul de purtare a sondelor la numai două zile (n.r. după îndepărtarea endoscopică a adenomului, sonda trebuie purtată două săptămâni, în mod normal). La ora actuală, această metodă este considerată cea mai bună din lume, fiind preferată chiar laserului, mai ales sub aspectul preţului. Operaţia cu laser costă 1.500 de euro, iar cea cu plasmă între 200 şi 300 de euro. Trebuie reţinut însă că, în tratarea adenomului de prostată, nu există metodă perfectă, deoarece, în cazul prostatei, orice operaţie poate fi însoţită de complicaţii. De exemplu, din cauza unui sfincter mai slab, bărbatul poate pierde urină.

După tratamentul pentru adenom sau pentru cancer de prostată, viaţa sexuală se schimbă?

Majoritatea pacienţilor mă întreabă în ce măsură le va influenţa tratamentul viaţa sexuală. Viaţa sexuală nu se schimbă, ba, mai mult, se poate îmbunătăţi. Diferenţa este că sperma nu mai iese pe canal, ci se duce în vezica urinară (ejaculare retrogradă).

Ce factori de stil de viaţă ar trebui avuţi în vedere pentru a preveni bolile prostatei sau pentru a preveni recidivele lor?

Atât în cazul adenomului, cât şi în cel al cancerului nu se cunosc cauzele exacte. Neştiind cauzele, nu prea ştii cum să te fereşti. Însă, dacă ai o viaţă cumpătată, bazată pe o activitate fizică zilnică şi pe o dietă echilibrată, există şanse să previi îmbolnăvirea. De asemenea, trebuie evitate excesele bahice şi sexuale. Părerea mea este că o viaţă echilibrată duce la un echilibru al întregului organism. Astfel, factorii de natură endocrină suspectaţi că ar favoriza îmbolnăvirea ar fi ţinuţi mai uşor sub control.

Condiţie

Cancerul de prostată se poate vindeca numai dacă este descoperit în faze incipiente, prin controale regulate.

Curriculum Vitae

- Nume: Petrişor Geavlete
- Data şi locul naşterii: 14.06.1952, Cluj-Napoca
- Stare civilă: Căsătorit
- Formare: Şeful Clinicii de Urologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan" din Bucureşti. Din anul 2000, profesor universitar la Catedra de Urologie a aceluiaşi spital.