Cât de periculoasă este tehnologia Wi-Fi
0
În ultimul timp auzim tot mai mulţi oameni cu dureri de cap inexplicabile, stări de rău şi iritaţii ale pielii că dau vina pe radiaţiile electromagnetice. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte problema, pe care o denumeşte hipersensibilitate la undele electromagnetice, dar nu se poate pune un asemenea diagnostic medical.
Într-un articol recent, Huffington Post relatează cazul unei fete de 15 ani din Marea Britanie care s-a sinucis din cauza unei reacţii alergice la undele Wi-Fi. Din cauza câmpului electromagnetic de la şcoală, tânăra suferea de greaţă, vărsături, migrene severe şi dificultăţi de concentrare. Aceste simptome i-au afectat atât de mult viaţa, încât a ajuns la depresie.
Potrivit aceluiaşi articol, un studiu la care au participat oameni cu hipersensibilitate electromagnetică (electromagnetic hypersensitivity – EHS) a arătat că simptomele precum durerile de cap sau ameţelile apar îndată ce persoanele respective utilizează dispositive care emit radiaţii electromagnetice: tablete, telefoane, laptopuri. Odată îndepărtaţi de sursele Wi-Fi, simptomele dispar.
Pe de altă parte, o serie de cercetări au scos la iveală că subiecţii care au fost expuşi la radiaţii electromagnetice nu au putut face diferenţa între momentele în care semnalele Wi-Fi erau active sau nu. Rezultatele s-au bazat pe analiza a 46 de studii publicate în revista Bioelectromagnetics.
„Oamenii care spun că suferă de EHS sigur sunt bolnavi”, susţine dr. James Rubin, conferenţiar la King's College London, autorul analizei respective. „Dar cercetarea sugerează că nu radiaţiile electromagnetice cauzează boala“, adaugă dr. Rubin.
De altfel, pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) se precizează clar că oamenii care suferă de EHS prezintă o varietate de simptome nespecifice, dar „EHS nu este un diagnostic medical“.
„Nu există nicio bază ştiinţifică pentru a lega simptomele EHS de expunerea la radiaţii electromagnetice“, potrivit OMS.
Simptome invalidante
Simptomele EHS variază de la persoană la persoană şi sunt de obicei foarte generale, putând avea numeroase cauze. De exemplu, durerea de cap are zeci de cauze, de la o răceală la un consum excesiv de cafeină. Greaţa este prezentă în afecţiuni dintre cele mai diverse, de la infecţii digestive la insomnie.
Cu toate acestea, persoanele care susţin că sunt afectate de EHS spun că simptomele respective au un impact dramatic asupra vieţii de zi cu zi. Huffington Post citează cazul unui băiat de 12 ani din Massachusetts. Părinţii acestuia au dat în judecată şcoala acuzând că sistemul Wi-Fi nou instalat îi provoacă băiatului probleme de sănătate.
Copilul suferea de dureri de cap, piele uscată şi urticarie, uneori ave sângerări nazale, ameţeli, palpitaţii, cărora medicii nu le-au găsit o cauză. Simptomele apăreau doar la şcoală.
Reprezentanţii şcolii resping acuzaţiile şi spun că verificarea sistemului Wi-Fi a dus la concluzia că radiaţiile electromagnetice sunt la nivelul parametrilor stabiliţi de autoritatea federală a comunicaţiilor.
Un alt caz, în Franţa, se referă la o femeie care solicită pensionarea medicală, iar din cauza EHS s-a mutat într-o regiune izolată din munţi pentru a se proteja de radiaţiile electromagnetice. Deşi justiţia a calificat simptomele femeii ca invalidante, EHS nu este recunoscută ca boală.
Cum te protejezi de radiaţii electromagnetice
Şi în ţara noastră sunt specialişti preocupaţi de problema expunerii la radiaţii electromagnetice. Recent, Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) a lansat campania de informare şi conştientizare a consumatorilor intitulată „S.O.S. poluarea electromagnetic“. Conform APC, cercetătorii au observat o creştere continuă a multor tipuri de cancer (independent de cancerele apărute din cauza tutunului sau de creşterea populaţiei), pe care mulţi dintre aceştia o consideră că este direct proporţională cu creşterea nivelurilor câmpurilor electromagnetice, care le includ pe cele din domeniile microundelor şi radiofrecvenţelor (RF/MW). Unii oameni de ştiinţă cred că această relaţie de legătură este cea mai pronunţată în cazul cancerelor glandulare şi ale sistemului nervos central.
În ultimii 10-15 ani, segmentul populaţiei care a fost cel mai expus la astfel de medii cu valori permanent ridicate ale câmpurilor electromagnetice îl constituie tinerii ce lucrează în mediul urban. Ei sunt de obicei aceia care stau mai mult timp la calculator, care îşi pregătesc mâncarea în bucătării high-tech, care vorbesc mult la telefonul mobil sau la cel fix fără fir, care sunt conectaţi la internet wireless şi care folosesc şi alte dispozitive de ultimă generaţie, toate acestea emiţând diferite forme de câmpuri electromagnetice.
APC adresează populaţiei următoarele recomandări pentru a se proteja de radiaţii eletromagnetice:
1. Nu permiteţi copiilor sub 12 ani să folosească un telefon mobil, cu excepţia situaţiilor de urgenţă. Organele în dezvoltare sunt cele mai sensibile la influenţe negative în urma expunerii la câmpurile electromagnetice.
2. Limitaţi folosirea telefonului mobil la apelurile cele mai importante, precum şi durata convorbirilor. Efectele biologice sunt direct legate de durata expunerii; rezultatele cercetărilor au arătat că şi numai o convorbire de două minute modifică activitatea electrică naturală a creierului timp de până la o oră după acea convorbire. Comunicaţi mai degrabă prin SMS decât prin telefon.
3. În timpul convorbirii, ţineţi telefonul la o distanţă cât mai mare de corp. Schimbaţi în mod regulat partea capului de care sprijiniţi telefonul sau, şi mai bine, comutaţi pe speaker, care permite utilizatorului să ţină telefonul la distanţă de cap (amplitudinea câmpului scade de 4 ori la o distanţă de 10 cm şi de 50 de ori la o distanţă de 1 m).
4. Nu ţineţi telefonul mobil în buzunar în apropierea vreunui organ vital, de exemplu inima sau la centura pantalonilor. Ţesuturile corpului din partea inferioară prezintă o bună conductivitate a radiaţiei şi o absorb mai repede decât o absoarbe creierul. Rezultatele unor studii arată că bărbaţii care îşi ţin telefoanele mobile în apropierea organelor genitale sunt supuşi riscului unei scăderi a numărului de spermatozoizi cu până la 30%.
5. Când apelaţi, aşteptaţi ca interlocutorul dvs. Să răspundă şi abia după aceea puneţi telefonul la ureche. Intensitatea radiaţiilor este cea mai ridicată în momentul apelării, când telefonul încearcă să contacteze staţia de bază.
6. Nu efectuaţi un apel atunci când semnalul este slab, de exemplu în cazul deplasărilor rapide, precum cele cu maşina sau cu trenul, deoarece expunerea la radiaţii se măreşte în mod corespunzător, telefonul având nevoie de o putere mai mare pentru a realiza conexiunea. Acelaşi lucru este valabil şi pentru zonele cu acoperire mai redusă (precum staţiile de metrou, unele regiuni rurale etc.).
7. Evitaţi să sunaţi de pe telefonul mobil în locurile în care se află produse inflamabile, precum benzina, alcoolul, eterul etc. (staţii de benzină, spitale). În prezenţa unor astfel de substanţe, un telefon mobil poate chiar declanşa un incendiu.
8. Nu folosiţi telefoanele mobile în spaţii închise ai căror pereţi conţin metal, precum automobilele sau lifturile. Acestea se comportă ca o cuşcă Faraday care captează radiaţia şi o reflectă înapoi către ocupanţii acestora.
9. Depărtaţi-vă la o distanţă de mai mult de 1 m de o persoană ce vorbeşte la telefon şi evitaţi să folosiţi telefonul mobil în locuri precum metrolul, trenul sau autobuzul, unde îi supuneţi pe cei din jurul dumneavoastră la o expunere pasivă la radiaţiile emise de telefonul mobil.
10. În timpul nopţii, ţineţi telefonul mobil închis (caz în care nu mai emite radiaţii electromagnetice), sau măcar la distanţă de doi metri de corp.
11. Deşi unii cercetători recomandă folosirea kitului hands-free, alţii sunt de părere că acesta, dimpotrivă, amplifică radiaţia emisă de telefonul mobil, direcţionând mai multă radiaţie electromagnetică direct în ureche şi spre cap (cu peste 300% faţă de cazul când telefonul este folosit fără căşti).
12. Folosiţi un dispozitiv de protecţie împotriva radiaţiilor electromagnetice validat ştiinţific.
13. Nu cumpăraţi un telefon mobil cu o rată specifică de absorbţie (SAR). Multe dintre telefoanele mobile conţin în manualul lor de folosire indicaţia nivelului SAR. Aceasta reprezintă o modalitate de a măsura cantitatea de energie RF (de radiofrecvenţă) care este absorbită în corp. Evident, SAR trebuie să fie cât mai mic.
Se încarcă comentariile...
