Votul electronic: soluţia de care fug politicienii români
0Clasa politică din România nu este interesată de implemntara unui sistem electronic de vot, cred specialiştii contactaţi de „Adevărul“. Scandalul votului din diaspora a stârnit discuţii şi în privinţa metodelor alternative de vot care ar fi putut eficientiza sistemul acolo unde mii de români au aşteptat la cozi câte 6-7 ore pentru a-şi alege preşedintele.
O soluţie dezbătută este introducerea votului electronic la scară largă, prin care orice român cu acces la internet să poată vota din pat, de la serviciu, din cafenea sau de oriunde. Profesorul Vasile Baltac, blogger adevarul.ro, explică procedeul tehnic prin care un simplu click devine opţiune politică. „Votul electronic este o denumire generică pentru folosirea tehnologiilor digitale (echipamente, software, telecomunicaţii) în procesul de votare. Există o varietate de metode care intră în aceasta categorie: folosirea de scanere pentru citirea buletinelor de vot, folosirea de terminale electronice în sectiile de votare şi memorarea voturilor pe suport fizic (cartele perforate de regulă), transmiterea directa prin reţele de date a votului“, spune specialistul.
Profesorul Vasile Baltac predă de peste 15 ani cursuri de tehnologia informaţiei, management şi strategii de eGuvernare la SNSPA şi spune că România se află pe ultimul loc în UE la eGuvernare, iar un sistem de vot electronic este dificil de implementat şi „probabil nici nu le-ar plăcea politicienilor“.
Atât timp cât partidele sunt mulţumite cu dezordinea actuală, e imposibil să ajungem la votul electronic
Un vot electronic ar diminua turismul electoral şi ar fi pus o mai mare presiune asupra politicienilor, crede şi Dan Ionescu, analist politic şi blogger adevarul.ro. Totuşi, Dan Ionescu crede că politicienii nu vor mişca vreun deget în acest sens. „Implementarea votului electronic ar cere câteva condiţii imperios necesare pe care clasa politică actuală nu ar fi în stare să le aplice. Ar fi nevoie de un consens al tuturor partidelor în ceea ce priveşte schimbarea sistemului de vot şi atât timp cât partidele sunt mulţumite cu dezordinea actuală, e imposibil să ajungem la votul electronic“, adaugă Ionescu.
În septembrie 2000, Comisia Europeană a lansat proiectul „CyberVote“ pentru a demonstra eficienţa şi securitatea unor sisteme de vot online. Testele au fost făcute în Suedia, Franţa şi Germania. „O soluţie mai realistă ar fi ca votul electronic să devină o constantă în ţările Uniunii Europene şi după utilizarea sa pentru mai mulţi ani să fim şi noi împinşi de la spate de organismele internaţionale să trecem de la urne la clickuri“, completează el.
Tentativele din România
Votul electronic a fost folosit în România o singură dată, în 2003, când Guvernul Năstase a dat o Ordonanţă de Urgenţă pentru ca militarii din teatrele de operaţiuni – Afganistan, Bosnia-Herţegovina, Irak şi Kosovo – să poată vota mai uşor pentru revizuirea Constituţiei. Însă demersul de atunci a fost doar o excepţie, pentru că Guvernul se lupta să facă pragul de 50% la referendum şi era interesat de fiecare vot în parte. Atunci, pentru acest sistem de vot a fost nevoie, pe lângă calculatoare conectate la internet, de certificate digitale, un program informatic special pentru alegeri. Astfel, militarii care voiau să voteze primeau un plic sigilat, ce conţinea un user şi o parolă care, odată introduse, duceau la afişarea unui buletin de vot electronic, iar opţiunea de vot, DA sau NU, trebuiau bifată printr-un click.
În 2007, cinci parlamentari PDL, printre care şi actualul preşedinte al Curţii Constiuţionale, Augustin Zegrean, au propus un proiect de lege pentru implementarea votului electronic. „În contextul modernizării vieţii sociale româneşti este necesară realizarea unor paşi şi în evoluţia sistemului electoral“, spuneau cei cinci în expunerea de motive, invocând, printre argumente, „creşterea accesului tinerilor la procesul electoral“. Iniţiativa legislativă a fost respinsă însă atât de Camera Deputaţilor cât şi de Senat.
„Te poate mitui“
Varujan Pambuccian, membru in Comisia pentru Tehnologia Informatiei şi Comunicatiilor a Camerei Deputatilor, a explicat pentru „Adevărul“ că un vot electronic este mult mai sigur decât unul pe hârtie, însă „caracterul direct şi secret al votului“ nu poate fi asigurat prin votul electronic online. „Nu poţi vota din sufrageria ta, de la computerul de acasă sau dintr-o cafenea. Oricine poate veni lângă tine şi te poate influenţa sau te poate mitui în timpul acţiunii propriu-zise de a vota. Trăim într-o ţară în care tentaţia de a frauda este atat de mare, încât ar deveni un business“, spune Pambuccian.
Nu poţi vota din sufrageria ta, de la computerul de acasă sau dintr-o cafenea. Oricine poate veni lângă tine şi te poate influenţa
Soluţia unui vot electronic eficient, crede Pambuccian, ar fi cea adoptată de Brazilia, unde s-a introdus votul electronic cu cabină de vot şi un întreg proces controlat de comisii. „Alegătorul intră în cabina de vot, se autentifică printr-un card electronic, votează şi pleacă. La noi nu ai cum să te autentifici cu niciun card, avem doar cardul de sănătate – cei care l-au primit –, altfel nu există cărţi de identitate cu cip“, susţine Pambuccian, care crede în beneficiile unui vot electronic ca parte dintr-un proces auditat.
Profesorul Vasile Baltac propune exact un astfel de sistem electronic, care necesită totuşi deplasarea alegătorului la secţiile de votare. „Beneficiile votului electronic cu prezenţa la secţii de votare sunt în primul rând legate de timpul redus de votare (votantul apasă niste butoane sau atinge ecranul) şi centralizarea se face rapid. Nu este nevoie de exit-poll-uri deoarece serverele fac centralizarea permanent“, spune Vasile Baltac.
Acest sistem ar asigura o fluidizare mult mai mare a procesului de votare, mai ales în aceste zile când vedem cozi interminabile la secţiile de votare din diaspora, exact din cauza birocraţiei electorale. Un proiect asemănător celui propus de Vasile Baltac funcţionează în Belgia încă din 1991. Sistemul este, însă, unul indirect, întrucât serveşte ca un aparat de marcare a buletinelor de vot, care sunt ulterior introduse într-o urnă, unde sunt înregistrate automat. Astfel, în caz de controverse, aparatul poate renumăra voturile. Aceeaşi soluţie a fost încercată şi în Franţa, însă a fost abandonată.
Soluţia eGuvernare
O alternativă propusă de Vasile Baltac este aplicaţia eGuvernare prin care Ministerul de Interne să permită cetăţenilor români aflaţi în afara domiciliului să-şi declare un domiciliu temporar doar în vederea votului. „Crearea de baze de date la Ministerul de Interne, în care cetăţenii să se înscrie la ce secţie/secţii vor vota. de exemplu, să anunţe că vor vota la Paris sau Londra. Pe această bază se pot întocmi liste temporare şi cetăţeanul este identificat cu CI şi dacă este pe listă votează ca la secţia de domiciliu. În acelaşi timp este scos de pe listă de la domiciliu sau, în fine, marcat ca potenţial absent“, spune Vasile Baltac.
Modelul Estonia
Deşi în ţări ca Austria, Australia, Brazilia, Canada, Estonia, Franţa, Germania, Japonia şi Elveţia există prevederi legislative pentru votul electronic, acest sistem doar a fost testat, el nefiind funcţional în acest moment.
Estonia este prima şi singura ţară europeană care a implementat la nivel naţional posibilitatea ca alegătorii să voteze online. La alegerile parlamentare estoniene din 2011, 24% din alegǎtori au votat prin internet. „Din 2005 putem folosi i-voting. Nu contează unde eşti. Am votat şi când eram la Strasbourg, şi când eram la Bruxelles. Nu îţi trebuie decât conexiune la internet şi cartea de identitate cu cip pe care o conectezi la computer, te loghezi, treci de nişte filtre de securitate şi în trei minute ai terminat, ai votat“, a declarat, pentru Raul Cazan, blogger adevarul.ro, Tanel Tang, reprezentant al Estoniei la Consiliul Europei, care se ocupă de „i-voting“.
Frauda la voturile exprimate electronic în Estonia din 2005 până azi a fost aproape nulă. La alegerile locale din 2013 a existat un caz, devenit un scandal veritabil de presă, când s-ar fi furat datele de identitate a 39 de cetăţeni. „Orice vot este pasibil de a fi influenţat politic. Cine ne poate asigura că alegătorul nu a fost „cumpărat“ înainte de a intra în cabina de vot. Riscurile votului electronic online sunt aceleaşi ca ale votului tradiţional“, crede Kristina Kallas, membru din conducerea Institutului pentru Studii Baltice, Tartu, Estonia.
Beneficiile votului electronic
Avantajele unui astfel de vot, în opinia ei, constau în principal în a oferi posibilitatea să voteze şi acelor cetăţeni cu dizabilităţi locomotorii sau oamenilor plecaţi din ţară. „De asemenea, această modalitate atrage mai mulţi tineri la vot“, a adăugat ea.
Votul electronic nu este diferit de cel tradiţional, este doar mai eficient, mai confortabil şi mai convenabil.
„Acest tip de vot se bazează foarte mult pe încredere. Trebuie să crezi că alegătorul care votează de acasă este independent. Dacă nu există această încredere în sistemul electoral, cum se întâmplă în Ucraina, de exemplu, unde am fost observator de două ori deja, sistemul va fi atacat şi nu va funcţiona. Votul electronic nu este diferit de cel tradiţional, este doar mai eficient, mai confortabil şi mai convenabil. Acestea sunt avantaje importante într-o lume modernă, în care oamenii sunt constant ocupaţi, nerăbdători şi vor ca lucrurile să se întâmple rapid“, conchide Kristina Kallas.