Duminica păcurie a diasporei m-a radicalizat. Cu toată scârba!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cele trăite duminică, aşteptând aproape 4 ore în curtea Consulatului României din Bonn pentru a putea vota, m-au umplut cu silă faţă de guvernanţii de la Bucureşti, faţă de dispreţul cu care aceştia tratează cetăţenii români din străinătate. Ei au reuşit să-i transforme pe cetăţenii români care voiau să îşi exercite dreptul la vot, în maidanezi.

În oameni de categorie inferioară, cetăţeni ai unei ţări subdezvoltate, care organizează pentru prima dată nişte alegeri pseudo-democratice, doar aşa de ochii lumii.

„Eu îl votez pe Iohannis pentru că vreau să mă întorc acasă”

Femei însărcinate au rezistat stoic vântului, frigului şi orelor în care nici măcar un portar nu a avut bunăvoinţa să dea vreo explicaţie legată de situaţia neobişnuită în care erau puse. Oameni în vârstă au rezistat câteva ore după care au renunţat. Mult tineret care lipseşte unei Românii, care vrea să parcurgă drumul european, a rezistat şi a votat în cele din urmă. A votat, în marea sa majoritate, împotriva domnului Ponta. Asta o pot spune cu oarecare siguranţă, deoarece discuţiile din jurul meu, cât şi cele directe, erau de la sine-grăitoare.

O tânără din faţă mea mi-a spus clar: „eu îl votez pe Iohannis, pentru că vreau să mă întorc acasă. Nu vreau să rămân pentru totdeauna în Germania“. Iar asta am auzit-o din gurile multora acolo. Aceşti oameni care îşi doresc să se întoarcă în România nu o vor face, câtă vreme ţara este condusă de Victor Ponta! Asta a fost introducerea la lecţia de duminică.

Expatriaţi de Victor Ponta

Ce nu avea să ştie tânăra alegătoare duminică deja, este că Victor Ponta practic a expatriat-o. El ne-a expatriat pe noi toţi, după cum se subînţelege din afirmaţia sa facută marţi, după alegeri, când a reamintit care îi este strategia: după cum a lăsat de înteles ministrul de Externe. Iar acum ne spune clar să nu ne amestecăm în treburile „românilor”. Asemenea afirmaţii sunt egale cu o expatriere, sunt o încriminare generalizată. Deşi sunt metode cu care domnul Ponta ne-a obişnuit, recenta sa delcaraţie este totuşi surprinzătoare în contextul în care dânsul se vrea un „preşedinte care uneşte”.  Noi nu suntem “lucruri”, aşa cum îl vede dânsul pe domnul Iohannis şi probabil pe toţi care nu îi urmează linia. Noi suntem cetăţeni ai României cu drepturi depline, pe care dânsul nu este îndreptăţit să ni le limiteze. Doar că el ne poate obliga, ducând ţara înspre est sau de râpă, să rămânem departe de ea. Iar asta nu o face doar acum, când vrea neapărat să pună mână pe ciolan.

Căci pentru pentru Ponta Preşedinţia României este doar osul suprem. Aceasta a fost adevărata învăţătură de duminică. 

Ponta nu ne vrea în România

Dacă introducerea ei a divulgat motivaţia alegătorilor din diaspora, lecţia în sine a fost una cu mult mai relevantă. Nu doar aceşti tineri, plini de vlagă, cu cel puţin cei 7 ani de acasă, care înţeleg spiritul democratic şi care încearcă să îl şi respire, nu vor să trăiască în România lui Ponta! Nu! Nici Ponta nu vrea ca ei să trăiască în România imaginată de domnia sa! El a vrut ca ei, noi, să nu putem vota! 

Ceea ce am văzut duminică nu a fost o întâmplare, nu a fost o urmare a unui „accident” organizatoric, a fost o procedură inventată de guvernul Ponta pentru a împiedica lumea să nu-l voteze! A fost o „operaţiune”, că să îl citez pe amabsadorul României la Londra. „Operaţiunea alegeri prezidenţiale 2014”! Şi a fost o lovitură de imagine gravă aplicată României. De guvernul Ponta! Nu de doamna Macovei sau alţii, de jurnalişti sau agenţi străini, din imaginaţia premierului, „care vor sa dăuneze ţării”. Dar sunt convins că această mânjire a imaginii României a fost luată în calcul. De ce? Pentru că oricum nu-i păsa! Nu-i păsă nici candidatului Ponta, deoarece el ştie de mult timp deja că nu Europa îl va încorona preşedinte. 

„Operaţiunea alegeri”

Vă descriu ce s-a întâmplat la Bonn, cum s-a derulat votarea. La Bonn, formularele pentru declaraţiile pe proprie răspundere se puteau ridica înainte de intrarea în secţia de votare. Aşadar, toată lumea a avut timp, mult prea mult, să le completeze. Ajuns, după multe ore de aşteptare, în secţie trebuia să-ţi predai paşaportul/buletinul în al cărui schimb primeai stampiluţa şi buletinul de vot. Erau cinci cabine de vot (şi presupun că la fel de multe stampiluţe). Îţi puteai alege, cel puţin una din patru, ele fiind neocupate. Aşa a fost când am intrat eu şi la fel a fost când au intrat amicii mei. În 30 de secunde buletinul de vot era ştampilat, iar eu mă regăseam din nou în faţa mesei unde îmi predasem paşaportul. Am mai aşteptat vreo 30 de secunde până când domnul de dincolo de masă a terminat de completat lista cu datele mele, am semnat în dreptul lor şi gata. Am ieşit! Toată procedura a durat mai puţin de 2 minute. La o privire aruncată pe masa celor responsabili de buna funcţionare a votului mi-au sărit în ochi stampiluţele, deşi ele se odihenau indiferente în tuşierele de pe masă.

image
image

Şi la ieşire, în faţa intrării, era aceeaşi mulţime, pe când în interiorul secţiei acelaşi număr mic de persoane ca şi mai înainte. Din interior era greu de spus dacă erau prea puţine ştampile, prea puţine cabine de vot sau prea puţin personal, ţinând cont de cât de puţini votanţi se mişcau deodată în secţia de votare. Dar cu siguranţă erau din toate mult prea puţin, ţinând cont de sutele de oameni aflaţi afară în aşteptare. Nu mi-am putut suprima gândul că de undeva venea şi prea puţină bunăvoinţă ca totul să decurgă mai uşor. Deşi nu credeam că vina a fost a celor câteva persoane care lucrau acolo, m-am întrebat, de ce nu se mişcă nimeni mai repede, de ce nu se lucrează mai eficient, de ce domnul de la intrare nu poftea lumea să intre în grupuri de câte 5 sau 4, ci doar câte unul sau doi, în secţia de votare, de ce nu erau mai multe cabine de vot? Singura explicaţie: existenţa unui sistem, care urmărea un scop. Operaţiunea era bine gândită şi rău-intenţionată, dar intenţionată. Altă explicaţie nu am găsit! Cu atât mai puţin aş putea crede acum că ar exista alta, când ascult şi citesc declaraţiile oficialilor de la Bucureşti, care dau vina pe diverse instituţii pe care nu le controlează sau mint cu neruşinare în legătură cu numerele secţiilor de votare sau numărul cetăţenilor români aflaţi în Germania sau alte ţări europene.

image

Vreo 15-20% dintre cei care aşteptau au renunţat şi au plecat. O reuşită parţială a „Operaţiunii”! Cei mai în vârstă, şi tradiţional potenţiali votanţi ai domnului Ponta, au plecat şi ei. Mic ricoşeu al „Operaţiunii”. Iar că mulţi, care au venit de la sute de kilometrii distanţă pentru a-şi exercita un drept legal şi fundamental într-o democraţie, precum şi o obligaţie faţă de aceasta, probabil nu vor mai veni şi pe 16 noimenbrie doar pentru a fi umiliţi. Operaţiunea deplin reuşită! 

Minciunile guvernului

Deodată cu urmărirea declaraţiilor mincinoase ale domnului Dragnea, contrazise, în parte, chiar de şeful său, Victor Ponta, senzaţia de scârbă însă mi s-a potenţat. Dragnea spunea că în 2014 au fost deschise mai multe secţii de votare în străinătate, Ponta ne-a asigurat că au fost la fel de multe ca şi în 2009. Domnul Ponta lansează însă totodată altă minciună: numărul românilor aflaţi în străinătate nu a crescut din 2009 încoace! Serios??? Domnul Ponta trăieşte pe marte! Majoritatea celor care votau duminică la Bonn era venită în Germania în utlimii doi ani. Eu însumi am fost însoţit de câţiva tineri care au venit abia la începutul acestui an în Germania, la studii, respectiv muncă. Alt cunoscut, un inginer tânăr, reîntâlnit acolo, a fost deja în 2008 în Gemrnaia, apoi s-a întors în ţară, iar vara aceasta el a revenit în Germania. Motivul: munca! Statisticile din Germania spun clar: 116 862 de români au imigrat în 2012 în Germania. La sfârşitul lui 2013 numărul lor se dublase. Iar aici este vorba despre cei înregistraţi în Germania! Aşadar, domnul Ponta minte! Domnul Ponta ştia care este situaţia românilor în Germania. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Franţa şi Marea Britanie. Iar dacă nu o ştia (şi se pare că nu vrea să o ştie nici acum), nu îşi dovedeşte decât şi încă o dată incapacitatea de a conduce ţara.

Ponta nu-i iubeşte pe români

Imaginile de dumincă, care acum sunt subiect şi în presă germană şi probabil din întreaga lume, mi-au amintit de imaginea pe care am mai avut-o în faţa ochilor, simbolic, cu românii răspândiţi prin Europa. Atunci am scris că românii sunt maidanezii Europei, câinii fără stăpân ai Europei. Dar atunci nu ştiam că anticipez o situaţie mai puţin simbolică, ca cea întâlnită duminică. Atunci mă gândeam în primul rând la felul în care se uită Europa de Vest la imigranţii români aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi, în general, a binelui în ţările bogate din Europa şi nicidecum la maidanezul clasic, pur-românesc, la care se uită însuşi românul cu lehamite.

Duminica trecută, cetăţenii români care s-au strâns în cozi imense în faţa secţiilor de votare din centrele urbane ale lumii au fost maidanezii guvernului Ponta! Jigodii umilite de rea-voinţa şi duşmănia faţă de cetăţenii României, care de altfel fac într-adevăr bine ţării, trimiţând bani acasă, întreţinând familii întregi acolo şi contribuind, fiecare după puteri, la nivelul de trăi al întregii naţiuni. Victor Ponta nu-i iubeşte într-adevăr pe români, cu toată mândria lui verbală cu tot! Mai degrabă el îi detestă, cel puţin pe cei care nu joacă după regulile sale. Asta ne-a arătat-o nu numai ţinându-ne în frig sau ploaie în stradă pentru a vota, ci ne-o spune şi în declaraţiile pe care le produce la bandă rulantă după duminica păcurie a diasporei. El nu-şi asumă responsabilitatea acestei încercări de a influenţa rezultatul alegerilor în favoarea sa, nici măcar nu se preface verosimil că îi păsă de ceea ce a ieşit din ea. Despre un „eşec organizatoric” sau o urmare a „măsurilor de combatere a fraudei”, inventate de propria-i propagandă, nu poate fi vorba! A fost o „operaţiune” ruşinoasă. Cine crede că pe 16 noiembrie va fi într-adevăr altfel se înşală. Deoarece fructele „operaţiunii”, creatorii ei le vor culege abia atunci, când mulţi nu vor mai veni să voteze de teamă că vor sta din nou ore în şir la cozi, în frig şi ploaie, după care li se vor închide uşile în nas. Dar şi altfel, chiar dacă vor pune la dispoziţie acele fromulare online, nu se va rezolvă situaţia, deoarece la Bonn, cel puţin, nu acestea au fost cauza chinuitoarei aşteptări.

Câtă vreme Victor Ponta nu ştie şi nu vrea să ştie că în Europa trăiesc mult mai mulţi români decât vrea dânsul să îi facă să creadă pe cei care-l votează în România, aşadar nu vede necesitatea înfiinţării mai multor secţii de votare, nu va repara cu adevărat „greşeala” de duminica trecută. Explicaţia este simplă şi devine tot mai clară: domnul Ponta nu are niciun interes ca acele voturi care vin de la cetăţenii români aflaţi în afara României să conteze! Dânsul nu vrea ca nimeni din afara României să amestece în ciorba sa, care începe să se acrească.

Madianezi expatriaţi, veniţi la vot!

Voturile dinafara României sunt, în mare lor majoritate, împotriva apucăturilor sale pe care nu le pot descrie decât arogante, anti-democratice, şmenăreşti, anti-româneşti. Chiar dacă acum domnul Ponta se preface că îşi pune o tonă de cenuşă în cap şi îşi ameninţă ministrul de Externe sau pe oricine cu demiterea (oricum îi va schimba odată cu noul guvern) în caz că lucrurile nu vor funcţiona mai bine pe 16 noiembrie, eu nu îl cred. „Operaţiunea de alegeri” a fost şi este o reuşită. După o metodă cu care domnul Ponta ne-a obişnuit în ultimii doi ani: să sperie populaţia sau să o mintă, ca mai apoi să facă pe niznaiul, milogul sau eroul, ce-o fi, după caz.

Duminica păcurie pe mine m-a radicalizat. Ceea ce a făcut guvernul Ponta este doar un aperitiv la ceea ce va face preşedintele Ponta cu un guvern PSD şi o majoritate PSD (+aliaţii) în Parlament.

Aşadar, voi vota din nou: NU PONTA! Sper că toţi cetăţenii români aflaţi şi ei în afara României (dar şi cei cărora le e dor acasă de aceştia), tocmai pentru că au trăit şi trecut şi prin duminica obscură a democraţiei à la Ponta, să nu se lase intimidaţi de această „operaţiune” şi să vină întreit la al doilea tur de scrutin ca să dăm guvernului lecţia! Cu toată scârba!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite