Dan Ionescu

Publicist Comentator

Referendumul pentru familie arată ca o boală de laborator. Un savant nebun s-a uitat la noi, ne-a analizat şi a decis că nu merită să ne radieze la rinichi, la ficaţi sau la plămâni. Subtil, ne-a dat o mâncărime pe care unii o consideră marginală sau prea lipsită de sens ca să o bage în seamă. „Trece de la sine“ e formula naivului care ajunge la doctor prea târziu şi care nu va înţelege niciodată cum ar putea să moară de la o banală iritaţie.

De ce are rost să mai discutăm despre USR? Păi, pe de o parte, suntem unii care au senzaţia că, deşi are un început dezamăgitor, există acolo ceva care merită susţinere şi înţelegere. De cealaltă parte, avem cinicii politicii româneşti care se sperie de orice ar merita o investiţie emoţională, aşa că preferă să ţipe permanent: „ţi-am spus eu că nu sunt în stare?!“. Şi-l mai avem pe Nicuşor Dan, despre care încă nu ştim cine e şi ce doreşte.

Aş sta în bancă, lipit umăr la umăr şi îngrămădit până la sufocare cu marxistul cel mai marxist şi cu conservatorul care a făcut 28 de copii, pentru că el crede că prezervativul e unealta diavolului, iar avortul e o crimă. Aş face asta dacă cei doi ar înţelege că politica responsabilă în România de astăzi este despre modernizarea acestei ţări şi nu despre dreapta sau despre stânga.

Alergând noi cu entuziasm către reformă, cu viteza melcului din zodia racului, am descoperit dintr-odată piatra filozofală, rezolvarea tuturor problemelor, panaceul pe care îl căutăm disperaţi încă de pe vremea dacilor: doctrina. Ea ne va salva, ne va lumina şi ne va da înţelegere. Poţi să faci ce vrei, poţi să fii cine vrei, poţi să atingi cerul şi împlinirea supremă dacă ai o doctrină. Sau, ca în cazul USR, doctrina noastră e lipsa ei.

PSD are acelaşi gen de relaţie cu Coaliţia pentru Familie precum Nicolae Iorga cu Garda de Fier şi cu Corneliu Zelea Codreanu. Din oportunism politic, liderii PSD au încălecat degrabă bidiviul pe care nişte necunoscuţi l-au lăsat într-o noapte la poarta partidului. Doar că din călăreţi mulţumiţi de pleaşca peste care au dat se vor lămuri într-o zi că, de fapt, lor li s-a pus căpăstru. Şi nici BOR nu se simte prea bine.