Frumoasă ţară, dar periculoasă: cum am fost jefuit de două ori în Brazilia în două săptămâni. Cât durează un furt în autobuz

Frumoasă ţară, dar periculoasă: cum am fost jefuit de două ori în Brazilia în două săptămâni. Cât durează un furt în autobuz

Corespondentul „Adevărul” la Cupa Mondială din Brazilia 2014, Amir Kiarash FOTO Arhivă personală

Am venit în „Ţara Cafelei” pentru a doua oară. Ştiam pe de rost tot ce trebuie să fac pentru a mă feri de hoţi şi le dădeam sfaturi şi altora. Până la urmă, am fost o pradă uşoară pentru „leii” de aici.

Ştiri pe aceeaşi temă

Stau în Bucureşti din 1992 şi am fost buzunărit de maximum două ori, ultima dată, într-un autobuz 123, la finalul anilor ’90. 
 
Altfel, nu-mi uit telefoanele pe masă, nu-mi pierd cheile şi am călătorit din Africa de Sud până în Uruguay. Introducerea e necesară ca să nu aveţi impresia că sunt vreun tip cu capul în nori, care fie că e în Brazilia, fie că în România e o pradă uşoară pentru hoţi.
 
Prima dată: prima zi la Sao Paulo
 
Am venit în Brazilia după o documentare riguroasă făcută pe celebrul site de călătorie Tripadvisor. O lună şi jumătate am făcut schimb de mesaje cu brazilienii din Sao Paulo, Rio de Janeiro, Curitiba, etc. Mi-am făcut un dosar în care am trecut, de exemplu, la ce oră trebuie să mă trezesc, în dimineaţa zilei de 21 iunie, ca să prind un autobuz, care să mă ducă până la un punct, de unde să iau un alt autobuz ca să ajung la aeroport până la ora 6 dimineaţă. Şi asta e doar un exemplu! Dosarul conţine pagini întregi de recomandări şi e stufos, precum cel cu care un avocat atacă un caz crucial pentru cariera sa.
 
Degeaba! La 12 iunie, în prima zi în care am aterziat în Brazilia – am fost aici şi în 2011 – în drum spre arena Corinthians, care a găzduit meciul de deschidere, în îmbulzeala din jurul stadionului mi s-a golit buzunarul lateral de pe pantaloni. Mi-am dat seama, abia după ce am ajuns pe stadion. Oamenii au crezut că acolo mi-am pus biletul de meci, însă, din fericire, aveam doar harta metroului printată la Bucureşti. 
 
A doua oară: autobuzul din Rio 
 
Întâmplarea din prima zi m-a făcut să fiu şi mai atent, de fiecare dată când ieşeam în oraş şi, mai ales, când ajungeam în locuri aglomerate. N-au mai fost probleme până a doua oară, când am ajuns la Rio de Janeiro.
 
M-am suit în autobuzul din care am coborât lângă plaja Ipanema. Când să mă dau jos, o femeie de 30 – 35 de ani s-a oprit în faţa mea, blocând ieşirea. Nu puteam să mă mişc şi nu înţelegeam ce aşteaptă tipa asta. Mai ales că nu era nici în vârstă, nici gravidă. Pur şi simplu, stătea în faţa uşii, uşor aplecată. Am crezut că i s-a făcut rău. În fine, toată scena a durat vreo 30 – 35 de secunde, după care femeia s-a suit înapoi în autobuz, iar eu am putut să mă dau jos. 
 
Totuşi, în acele momente de confuzie din autobuz, mi s-a părut că cineva mi-a desfăcut fermoarul de la rucsacul pe care îl căram în spate. Am verificat imediat şi, bineînţeles, rucsacul era deschis, suficient de mult ca cineva să-şi bage mâna în interior şi să ia ce era deasupra hainelor. 
 
Ce era deasupra hainelor? O borsetă în care, dimineaţă, când am plecat de la Sao Paulo, mi-am pus paşaportul şi telefonul, plus cardul camerei de hotel. Din fericire, până în momentul în care am fost jefuit în autobuz, scosesem, treptat, paşaportul ca să-l arăt la urcare în avion, dar şi telefonul ca să folosesc internetul. Aşa că hoţul s-a ales cu o borsetă cu un card de hotel din Sao Paulo. Incidentul mi-a confirmat însă ceea ce îmi spusese cineva, cu câteva zile mai devreme: “La Rio, hoţii sunt în stare să-ţi fure şi chiloţii. Ai mare grijă”. Şi aşa e! Oraşul e un paradis al naturii, dar şi unul al hoţilor de buzunare.
 
Am ajuns la aeroport cu inima în gât
 
După cele două zile la Rio de Janeiro, seara, aveam de prins un zbor spre Sao Paulo, la ora 21.00. Nu de la Aeroportul Internaţional, care e la vreo 40 de kilometri în afara oraşului, ci de la “Santos Dumont”, care e în centru. 
 
Am luat autobuzul până la staţia de metrou “Cinelandia”, gândindu-mă că restul traseului îl fac cu taxiul. Numai că mă apropiasem prea mult de aeroport şi niciun  taxi nu voia să mă ducă până acolo. Aşa că am început să întreb cum pot să merg pe jos până la “Santos Dumont”. Văzându-mă cu un rucsac plin pe spate, un localnic mi-a zis direct: “Mai ai cinci minute până la aeroport, dar convinge un taximetrist să te ducă. Trebuie să treci pe o pasarelă ca să ajungi la <<Santos Dumont>> şi e foarte periculos la ora asta, când e şi întuneric”.
 
Auzind asta, i-am oferit unui taximetrist zece euro pentru un drum de cinci minute pe jos, însă omul n-a vrut. Cum mai aveam 50 de minute şi pleca avionul, mi-am luat inima în dinţi, am pornit-o pe jos spre “Santos Dumont”, având pulsul 120. Din fericire, n-am păţit nimic.
150.000
e numărul forţelor de ordine care asigură paza şi securitatea în Brazilia pe durata turneului final. 
 
Jefuit în metrou, după meci
De la începutul turneului final, mulţi ziarişti şi turişti au rămas fără acte, bani şi lucruri importante din cauza hoţilor. După Olanda – Chile, disputat la Sao Paulo, un fotoreporter iranian şi-a lăsat laptopul şi echipamentul pe jos, în aşteptarea trenului. În timp ce vorbea cu un coleg, doi tipi au venit, au smuls totul de pe jos şi au luat-o la fugă. Foarte probabil, paguba va fi plătită de fotoreporterul iranian din propriul buzunar. Până atunci, FIFA i-a pus la dispoziţie un alt laptop şi un alt aparat foto, astfel încât omul să-şi facă treaba, cât timp e în Brazilia.
 
Am mers patru ore cu 1.000 de euro în ciorapi
Cât am fost la Rio de Janeiro, într-o dimineaţă, am urcat pe un traseu superb, Pedra Da Gavea, în munte. Brazilienii cu care făcusem schimb de mesaje pe internet mă avertizaseră că, deşi e un traseu fabulos, de-a lungul anilor, mulţi oameni au fost jefuiţi acolo. Aşa că am lăsat absolut totul la hotel, am luat doar bani pentru mersul cu autobuzul şi cu metroul, şi am pornit la drum cu trei prieteni iranieni, veniţi şi ei pentru Mondial din Bucureşti. Când urcam muntele şi admiram peisajul din jur, am zis: “Bine că n-avem nimic la noi ca să ne facem griji în privinţa hoţilor”. La care unul dintre iranieni a spus: “Păi, eu am luat 1.000 de euro la mine ca să-i schimb la întoarcere. Trebuie să plătim hotelul în reali”. Am crezut că glumeşte. Când a scos banii, am înlemnit. Ca o ultima soluţie, am pus bancnotele în ciorapi, consolându-ne că, dacă vom fi jefuiţi, hoţul se va mulţumi cu ce avem în buzunare. Până la urmă, am mers vreo patru ore cu toţi banii în ciorapi, dar n-am păţit nimic.
 
 CITEŞTE ŞI RESTUL REPORTAJELOR TRIMISE DIN BRAZILIA:
 
 
 
 
*Aeroporturile Braziliei, prelungirea stadionului. Ţara în care nu există trenuri
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările