Florentin Petre:„Dinamo este blestemată cu Liga Campionilor“

Mijlocaşul de 34 de ani suferă şi acum din cauza faptului că, spre deosebire de rivalii din Ghencea, el şi „câinii“ n-au ajuns niciodată în cea mai tare competiţie intercluburi. Pe cât de fâşneţ şi iute este pe terenul de fotbal, pe atât de calm şi cumpătat este în afara gazonului. La Sofia, acolo unde s-a întors pentru a doua oară la ŢSKA, Florentin Petre a acceptat o discuţie de peste o oră cu reporterii „Adevărul"

A fost întrerupt doar de băieţelul său, Dennis: „Ăsta micu', spre deosebire de frate-său, n-are nicio treabă cu fotbalul. Patrick, în schimb, joacă de şase ani la juniorii lui Dinamo. E mijlocaş dreapta, la fel ca mine, şi chiar promite".

„Adevărul": Dinamo are o adevărată tradiţie în privinţa repatrierilor. Tu însă n-ai fost ofertat după ce ţi-a terminat contractul cu Terek. Te-a deranjat acest lucru?

Florentin Petre: Nu, fiindcă eu, ca fotbalist, n-am cum să mai joc la Dinamo. Nici nu ştiu dacă o să mai joc în România, deşi în această iarnă am avut o ofertă foarte bună.

De la Vaslui?

Nu ştiu (râde cu poftă). Oricum, m-am simţit atât de bine aici, la ŢSKA, încât în momentul în care m-au sunat, am acceptat imediat şi aproape că n-am vorbit de bani.

Şi totuşi de ce nu te-ai mai întoarce la Dinamo?

Pentru că acolo sunt jucători pe postul meu care au 20-21 de ani. Nu pot să mă întorc acum fiindcă, dacă mă întorc o să am pretenţia să joc. Dacă mă pregătesc şi sunt bun, vreau să joc, nu? Şi nu sunt genul de om care să merg undeva şi să zic că trebuie să fiu băgat în teren! Aşa că e mai bine aici, la ŢSKA.

Şi după ce te retragi?

Atunci, poate mă voi întoarce în staff-ul clubului Dinamo. Bine, dacă mă vor primi! Înainte să plec, fiecare îmi promitea un post acolo, dar am văzut că între timp postul meu a fost promis şi lui Dănciulescu. În fine, mai şi glumesc. Ştiu că am un post asigurat acolo pentru că oamenii mă iubesc, la fel şi suporterii.

Cât timp mai ai de gând să joci?

Când mă lasă (arată spre genunchi), nu mai joc! Nu ştiu, o să vină şi momentul ăla, dar, deocamdată, nu vreau să mă gândesc. Deocamdată, mai pot. În pregătirea de iarnă pe care am făcut-o n-am avut nicio problemă.

Şi după ce te laşi...

Primul lucru, o să mă bag la raliuri! Asta e cel mai important lucru pe care vreau să-l fac, iar în paralel vreau să fac şi şcoala de antrenori. Vreau să ajung un antrenor bun. O să încep în România, o să o iau de jos, uşor uşor.

Ca antrenor, cum vei proceda în cazul unui fotbalist indisciplinat?

Simplu: la mine un fotbalist indisciplinat nu va juca. Poate fi şi vedeta echipei. Dacă a călcat pe bec, nu joacă. Stă pe bancă.

Hai să vor­bim concret. Ai un jucător care imediat după meci merge la club.

Dacă următorul meci e peste o săptămână, n-am nimic împotrivă. Bine, distracţia trebuie să aibă limite. Nu poţi să mergi la discotecă şi să stai acolo până la 7-8 dimineaţă. Nu bei până cazi sub masă, bei şi tu un pahar de vin sau de whisky, că am înţeles că asta beau fotbaliştii mai nou, deşi eu n-am băut whisky în viaţa mea. Nici nu ştiu ce gust are. De fapt, eu nu am mai băut alcool de zece ani.

Cât afectează o viaţă extrasportivă agitată performanţele unui fotbalist pe teren?

Să zicem că mergi la club după un meci în care ai jucat 90 de minute şi ai alergat ca nebunu'. Dacă bei şi alcool se duce direct la ficat şi te termină! Nu simţi asta la 20 - 25 de ani, dar la 30 de ani simţi că îţi pune cineva echipamentul cu ghips în spate şi nu mai poţi să alergi.

Care sunt momentele cele mai frumoase din cariera ta?

La Dinamo, debutul! Primul meci oficial l-am jucat la 18 ani şi am dat gol în minutul 3. Momentul ăla a fost ceva extraordinar pentru mine. Am jucat cu Universitatea Cluj, pe Dinamo, titular, iar la prima atingere de balon am dat gol. Ion Moldovan era antrenor. Dânsul m-a ajutat enorm în carieră! La naţională, am ajuns la două campionate europene şi am avut onoarea să joc alături de Hagi şi Popescu.

Şi cea mai mare dezamăgire?

Faptul că n-am reuşit să joc cu Dinamo în Liga Campionilor! Am fost distrus pentru asta! Sincer, cred că Dinamo e blestemată cu Liga Campionilor...

„<<Câinii>> ori bat Steaua, ori adio titlu!"

Ce zici de Dinamo - Steaua?

E un meci decisiv pentru titlu. Ţin pumnii dinamoviştilor mei fiindcă dacă nu vor învinge Steaua, titlul se cam duce, iar gândul ăsta mă doare.

Cine a jucat mai bine în primele patru etape, Steaua sau Dinamo?

Parcă Dinamo a jucat mai binişor. Păcat de punctele pierdute aiurea, cu Ceahlăul acasă, şi la Cluj, cu CFR...

Va face Dolha faţă în derby după gafa comisă la Cluj?

Cu siguranţă! E un profesionist şi un portar excelent. Cei care l-au criticat după meciul cu CFR au greşit foarte mult! Au uitat că acelaşi Dolha a salvat Dinamo în multe meciuri.

E greu să fii jucător la Dinamo?

Nu greu, ci foarte greu! Acolo, dacă nu eşti puternic psihic, nu rezişti.

Jucătorii dinamovişti apar cel mai des în paginile tabloidelor. De ce?

Educarea fotbaliştilor ţine foarte mult de politica echipei. Dacă anumiţi jucători persistă în greşeală, atunci ar fi normal să faci în aşa fel încât ei să sufere! A greşit o dată, îi iei 5.000, a greşit a doua oară, îi iei 10.000 şi tot aşa. Dar, îi iei din bani! Nu-i dai o amendă doar de ochii lumii şi a doua zi te dai înapoi pentru că ştiu cum se face de obicei... Dacă ai luat din banii jucătorului de fotbal, atunci învaţă minte şi nu mai greşeşte! Şi, uşor uşor, se schimbă ca om, ca fotbalist.

Şi dacă nu?

Atunci, îl dai afară, indiferent de cât de bun e.

Ţi se pare normal că din cauza lui N'Doye, toţi jucătorii sunt obligaţi să meargă în cantonament după meciuri?

Nu! Păi, dacă eu după meci merg acasă şi dorm, iar tu mergi prin cluburi, eu cu ce am greşit? Eu vreau să merg acasă, să stau cu copiii mei, nu să stau numai în cantonament.

S-a spus de multe ori în ultima perioadă că la Dinamo vestiarul nu este unit. Tu ce părere ai, mai ales că ţii legătura cu foştii tăi colegi...

La Dinamo nu un singur jucător ţine vestiarul. La Dinamo, vestiarul se ţine cu trei, patru, cinci jucători buni, plus antrenorul, plus conducerea. Fără conducere nu faci nimic.

Mulţi acţionari şi-au făcut un obicei din a critica jucătorii după rezultate mai puţin bune. Dolha e ultimul exemplu...

Nu e bine! Dacă eu sunt antrenor, iar conducătorul apare seara la televizor şi îmi face praf jucătorii, spune că au fost nişte „puşcării", eu nu mai am ce face. Îmi pierd autoritatea în faţa echipei. Sunt fotbalişti care suferă pentru club, îşi dau viaţa pe teren. Apoi, seara se uită la televizor, văd oameni care dau în ei fără să aibă nicio legătură cu fotbalul şi e normal să fie afectaţi.

„Naţionala va avea meci greu şi cu Albania,nu numai cu Bosnia"

La echipa naţională te mai gândeşti?

Nu. E un capitol încheiat. M-am retras după acel 2-2 cu Franţa la Constanţa, când am şi dat gol.

Se califică România la Euro?

(oftează) Ne va fi foarte greu! Aşa-zisele echipe mici au progresat. Cine se aştepta să vină Lituania la noi acasă şi să ne dea 3-0, de nici n-am văzut mingea...

Suntem peste Bosnia?

Bosniacii sunt kamikaze! Au nişte fotbalişti foarte buni. Dar, hai să nu ne gândim doar la Bosnia. Ne va fi greu şi cu Albania!

Cum îţi explici declinul naţionalei?

Sunt mai multe motive. În primul rând, centrele de copii şi juniori nu mai sunt cum erau înainte. Apoi, contează foarte mult mentalitatea şi antrenorul. Dacă ai o conducere competentă şi un antrenor valoros, nu-ţi trebuie neapărat superjucători ca să faci performanţă. În orice caz, Răzvan Lucescu ştie foarte bine ce are de făcut. Eu îi urez succes.