Careu pentru aur
0
Spania, Brazilia, Marea Britanie şi Uruguay se bat pentru primul loc la turneul de fotbal de la Jocurile Olimpice de la Londra. Competiţia începe la 26 iulie, cu o zi înainte de festivitatea de deschidere.
Una dintre atracţiile ediţiei din acest an a Jocurilor Olimpice va fi, cu siguranţă, aşa cum s-a întâmplat şi la competiţiile precedente, turneul de fotbal. De când s-a introdus regula care permite fiecărei echipe să folosească trei jucători peste limita de 23 de ani, nivelul întrecerii a crescut substanţial. Aşa i-am putut vedea pe Ronaldinho sau Riquelme acum patru ani, dar, de-a lungul timpului, la JO au mai jucat Romario, Bebeto, Ronaldo, Pirlo, Guardiola, Eto'o, Tevez sau Messi.
Turneul de la Olimpiadă nu se dispută însă în date reglementate de FIFA, aşa că echipele de club nu sunt obligate să-şi lase jucătorii la loturi, chiar dacă e vorba de fotbalişti sub 23 de ani. Elocvent a fost cazul de acum patru ani al lui Messi, care a putut participa şi câştiga cu Argentina, doar după ce Federaţia sud-americană a căzut la un acord cu Barcelona şi nu l-a mai chemat apoi pe Leo la amicale pentru o perioadă de timp.
Spania poate egala Franţa
În acest an, principala furnizoare de staruri este ţara care domină cu autoritate fotbalul mondial, Spania.
De altfel, în echipa antrenată de Milla vor fi şi trei medaliaţi cu aur la Kiev, Javi Martinez, Mata şi Jordi Alba. Asta pe lângă nucleul care a triumfat acum un an la Europeanul U21. Astfel că Spania are şansa să repete în această vară performanţa naţionalei Franţei, din 1984. Atunci, echipa condusă din teren de Platini a ieşit campioană europeană chiar la Paris, iar selecţionata olimpică, antrenată tot de Henri Michel, a luat şi ea aurul în întrecerea de la Los Angeles. E singura oară în istorie când o ţară a reuşit să câştige aceste două turnee în acelaşi an.
Brazilia, în căutarea primului trofeu
Fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice reprezintă încă o încercare a Braziliei de a câştiga singura competiţie care îi lipseşte din palmares. De cinci ori campioni mondiali, sud-americanii n-au reuşit să se lipească niciodată de aurul olimpic, chiar dacă tot ce a dat mai bun fotbalul brazilian în ultimii 20 de ani a jucat şi la Olimpiadă.
Echipe cu fotbalişti precum Romario, Bebeto, Ronaldo, Rivaldo, Roberto Carlos sau Ronaldinho au dat mereu greş, „blestemul" aşteptându-se să fie rupt acum de generaţia lui Neymar, Ganso şi Pato, condusă de pe bancă de selecţionerul echipei mari, Mano Menezes. Pentru cei trei jucători de peste 23 de ani, tehnicianul va alege din şase nume: Thiago Silva, David Luiz, Hulk, Marcelo, Dani Alves şi Jefferson.
Marea Britanie, doar cu englezi şi galezi
Cea mai mare problemă a echipei Marii Britanii a fost selecţia. Stuart Pearce, care e şi antrenorul naţionalei de tineret a Angliei, a trebuit să facă faţă unei presiuni mediatice imense când a ales jucătorii pentru prima formaţie comună a Marii Britanii care participă la o Olimpiadă după cea din 1960.
Iniţial, au fost discuţii şi în privinţa selecţionerului, primul pe listă fiind scoţianul Sir Alex Ferguson, care a refuzat însă oferta. Pearce a luat însă câteva decizii curajoase şi surprinzătoare. Nu l-a convocat pe David Beckham între cei trei jucători de peste 23 de ani, deşi starul englez a fost chiar unul dintre ambasadorii Jocurilor Olimpice de la Londra! În schimb, din lot va face parte un alt veteran, Ryan Giggs, care va avea ocazia să joace la 38 de ani în primul său turneu final, pentru că n-a reuşit niciodată să se califice cu naţionala sa, Ţara Galilor, la vreun Mondial sau European.
Ceilalţi doi fotbalişti care depăşesc vârsta limită sunt Bellamy şi Micah Richards, ultimul, ca o recompensă pentru neconvocarea la Euro 2012. De asemenea, o altă alegere care a stârnit comentarii a fost neconvocarea vreunui jucător din Scoţia sau Irlanda de Nord, lotul fiind alcătuit din cinci galezi şi restul englezi.
Uruguay forţează atacul Cavani - Suarez
Semifinalista ultimului Campionat Mondial şi câştigătoarea Copei America ţinteşte titlul şi la Londra. Pentru acest lucru, naţionala Uruguay-ului forţează acceptul cluburilor din Europa să le permită starurilor Muslera, Cavani şi Suarez să joace în echipa olimpică, deşi toţi au peste 23 de ani. De altfel, Cavani i-a şi ameninţat pe cei de la Napoli că va pleca din Italia dacă nu va fi lăsat să joace la Londra.
20 de ani au trecut de când o ţară europeană n-a mai câştigat Jocurile Olimpice, ultima fiind Spania, în 1992.
Campioana Argentina nu s-a calificat
Marea absentă de la Londra este naţionala Argentinei. Campioana ultimelor două editiţii, când a câştigat beneficiind de jucători ca Tevez, Messi, Aguero, Riquelme sau Di Maria, echipa „pumelor" a ratat calificarea din preliminariile sud-americane, terminând pe trei, în urma Braziliei şi Uruguay-ului, deşi a fost singura formaţie care a bătut naţionala lui Neymar.
Finala se joacă pe Wembley
Meciurile de la Olimpiadă se vor juca pe şase stadioane, răsfirate în Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor. Old Trafford (Manchester), City of Coventry (Coventry), St. James Park (Newcastle), Hampden Park (Glasgow), Millennium Stadium (Cardiff) şi Wembley (Londra), ultimul urmând a găzdui şi finala din 11 august.
Ţara noastră se poate mândri şi ea cu trei participări la Jocurile Olimpice la fotbal. Dar, din păcate, tricolorii au respectat de fiecare dată cuvintele lui Pierre de Coubertin, „important e să participi, nu să câştigi".
1924, Paris
Olanda - România 6-0
Prima oară, în 1924, la Paris, România a pierdut categoric încă din primul tur, 0-6 cu Olanda, cu o echipă din care făceau parte vedetele vremii, Guga, Tanzer sau Rudy Wetzer. A fost primul meci oficial din istoria primei noastre reprezentative, pentru că fusesem exceptaţi de la preliminarii.
Eşecul ruşinos din Franţa are însă scuzele sale. Tricolorii au călătorit cu trenul, la clasa a treia, au făcut o săptămână până la Paris, iar pe drum au jucat şi un amical la Viena cu Austria în care au pierdut doi jucători de bază din cauza accidentărilor. Mai mult, selecţionerul de atunci, Adrian Suciu, a fost acuzat apoi că oprit pentru el banii delegaţiei, fotbaliştii fiind nevoiţi să să împrumute pentru mâncare şi biletele de întoarcere. Însoţit şi de soţie, antrenorul nu s-a întors cu lotul, ci a preferat un sejur la Veneţia...
1952, Helsinki
Ungaria - România 2-1
A doua încercare a tricolorilor a fost în 1952, la Helsinki. Cu Gică Popescu I selecţioner şi cu o formaţie care-i cuprindea, printre alţii, pe Voinescu, Zavoda, Ozon şi Petschovski, România a avut însă ghinion la tragerea la sorţi. Adversar în primul tur ne-a fost rezervată marea echipă a Ungariei, cu Puskas, Kocsis sau Hidegkuti, cea care, între 1950 şi 1954, n-a pierdut niciun meci şi a şi câştigat titlul olimpic în acel an. A fost 2-1 pentru vecinii noştri, golul României fiind înscris de Suru, în minutul 85.
1964, Tokyo
România - Mexic 3-1
România - RDG 1-1
România - Iran 1-0
România - Ungaria 0-2
România - Ghana 4-2
România - Iugoslavia 3-0
Ultima şi cea mai de succes participare a României a fost la Tokyo, în 1964. Naţionala a strâns tot ce avea mai bun fotbalul românesc în acel moment: Ienei, Dan Coe, Nunweiller, Hălmăgeanu, Pârcălab, Puiu Ionescu sau Gheorghe Constantin. Ultimul avea să fie eroul negativ al echipei antrenate de Silviu Ploeşteanu. În sferturile de finală cu Ungaria a ratat un penalty în minutul 85, la scorul de 1-0 pentru maghiari. Până la urmă, România a mai câştigat două meciuri de clasament şi a încheiat turneul pe locul 5.
Se încarcă comentariile...
