Suedia, mon amour

Stau de vorbă cu un vecin întors din Suedia, ţara lui adoptivă, aflată pe locul 5 în rândul suratelor fericite de pe mapamond. S-a întors în România,  aflată pe locul 90 în materie, nu mai jos, ceea ce mi se pare exagerat. „Nu am putut să mai stau! Peste tot domneşte Ordinea şi Disciplina!”, se plânge amicul meu.

Recent, mai pe larg, realităţile societăţii suedeze descrise de interlocutor au fost prezentate inclusiv în cadrul unui reportaj la televiziunea braziliană intitulat „Tărâmul politicienilor fără privilegii”.

În primul rând, l-a deranjat ordinea şi disciplina de acolo în domeniul circulaţiei. Şi îmi dă un exemplu: dacă intri într-un oraş cu un autovehicol 4x4, fără rovignetă, poţi primi o amendă aproape cât jumătate din valoarea bolidului respectiv. Liniştea cetăţenilor, dar şi străzile trebuie respectate, întreţinute, nemaivorbind de poluare. Totuşi, amenda e mult prea mare!

La noi: străzile oraşelor sunt pline de 4x4, cumpărate pe bani furaţi de la stat, în care stau cocoţaţi fel de fel de şmecheri, care aşteaptă să fie admiraţi de te miri cine. Aceştia dau uneori şi declaraţii cinice, batjocoritoare: „În curând, salariile voastre se vor micşora, deoarece îmi voi cumpăra un Bugatti”.

Spicuiesc din cele spuse ce mi se pare mai interesant. Spune şi lucruri greu de crezut, cum ar fi:

Parlamentarii suedezi nu au privilegii, nu se bucură de imunitate. Alegătorii participă la vot în proporţie de peste 80%. Parlamentul este unicameral.

Parlamentarii au la dispoziţie câte o garsonieră deţinută de stat, de aproximativ 40 mp. (living şi dormitor), cu spălătorie comună pentru rufe, la care este necesară o programare din timp (!). Nu există personal de serviciu, secretară, consilier, sau maşină la dispoziţie, cu şofer. La noi, cum e?

În Suedia, controlul cetăţenesc este suveran. Fiecare parlamentar are un dosar în care poţi găsi tabloul întregii sale activităţi. Toate aceste dosare se găsesc într-o singură cameră, în care accesul e permis oricărui solicitant.

Fiecare cetăţean are dreptul să verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern şi declaraţiile de impozit pe venit ale premierului. În anii 90, vicepremierul Mona Sahlin a cumpărat o ciocolată şi câteva obiecte,  folosind cardul guvernamental. „Cazul Toblerone” a avut drept efect pierdera funcţiei de către acest demnitar. La noi, cum e?

Doritorii pot să vadă emailurile oficiale ale prim-ministrului. Dacă acesta a luat o masă cu un alt demnitar, în rapoartele de cheltuieli apar până şi felurile de mâncare respective, inclusiv preţurile, care pot fi văzute de către toată lumea.

Principiul transparenţei este inclus în Constituţie de peste 200 de ani. Dar la noi? Pentru cine a fost scrisă această Constituţie în anii 90? De ce nu s-au îndreptat „părinţii Constituţiei” spre Suedia atunci când au dorit să se inspire din experienţa altor ţări?

Legile scandinave sunt extrem de aspre, iar pedepsele sunt mari. La noi,  poţi să omori un om, iar statul te ţine mai mulţi ani pe mâncare şi cazare gratis. Mai mult: Dacă furi zeci sau sute de milioane, faci câţiva ani de închisoare pe banii comunităţii, în condiţii asemănătoare celor de acasă, mai scrii o carte-două gen „Amintiri din...puşcărie”, apoi îţi consumi în linişte milioanele pe care le-ai furat, alături de copiii, chiar şi nepoţii, pe care i-ai învăţat să fie hoţi profesionişti la rândul lor.

Este o realitate tristă, crâncenă, la care liderii noştri sunt obligaţi să mediteze adânc şi să acţioneze, deoarece perioada „punct şi de la capăt” a început.

Peste 30% din cetăţeni sunt membri ai celor câteva partide, iar peste 80% sunt membri de sindicat. Dezbaterile din partide sunt extrem de serioase, pornind de la interesul naţional, iar sindicatele sunt foarte puternice.

Toate cele de mai sus ar putea fi avute în vedere de către autorul sintagmei „lucrul bine făcut”, preşedintele Klaus Iohannis, dar şi de guvernanţii României, oricare ar fi ei. Dacă vrem un model pentru lucrul temeinic, corect, legal, în interesul general, atunci acesta este mai ales Suedia, către care ar trebui să îndreptăm cele mai frumoase sentimente ale noastre.