Râsul îngraşă? Nu, omoară

Cu nici 24 de ore înainte de atentatul din Paris mi s-a spus că-s prea „chitit”să râd de religie. Câteva ore mai târziu, ca răspuns la gluma cu anunţul în care vând crucea pescuită din apă de Bobotează, mai mulţi mă ameninţă cu pedeapsa divină, „că dacă eram stat islamic muream de mult”, ori mai amuzant, că fotografia jigneşte ultraşii galeriei Oţelul Galaţi şi voi avea probleme cu ei.

 Apoi au murit 11 oameni într-un atentat la Paris, din pricina unei glume (bune, proaste, mai contează?) şi am început să mă gândesc serios la faptul că nu mai e de glumă.

Evident nu putem râde de islam. Dacă nu râdem de islam, hai să nu râdem nici de creştinism, fie ei preoţi avari, bogaţi, farisei, pedofili ori homosexuali filmaţi. Nu putem râde nici de evrei, să-i băşcălim că-s zgârciţi, bogaţi, deţin toate resursele financiare, ş.a.m.d. cu restul de stereotipuri. Nu-i corect să râdem nici de cei fără de religie, doar nu-i vina lor că nu cred în Doamne-Doamne. Să-i lăsăm în naivitatea lor să creadă că se trag din mormoloci şi maimuţe.

Dar nu ne putem opri aici. Să nu mai râdem de etnii, că şi asta-i jignitor şi duce la războaie. Gata, romi, unguri, bulgari, americani, români, etc., toţi o apă şi-un pământ. Ne diferenţiază doar mâncarea tradiţională, pe care oricum am ajuns s-o savurăm cu toţii.

Orientarea sexuală? Să nu râdem nici de asta, că-i treaba fiecăruia ce face la el în casă. Gata, nu mai facem nici parade gay pompoase, dar nici manifestări ultra-religioase dacă doi bărbaţi se ţin de mână. Nimeni nu mai aruncă pietre şi nimeni nu ameninţă că se detonează la raftul cu tricouaşe dintr-un magazin de fiţe.

Nu mai râdem de graşi/grase, dar nici nu compunem piese în care să râdem de „aschilambice”. Nu mai râdem de femei că nu ştiu să parcheze şi de bărbaţi că nu ştiu culori. De poliţişti, politicieni, vedete, nimic!

Ăsta e secretul Păcii Universale. Aveau dreptate cei care spuneau „de unele lucruri nu se râde”. Mai corect, de nimic nu se râde. Oricum râsul îngraşă.... şi apoi râdem de graşi, care cine ştie cum ajung politicieni, frustraţi, râdem şi de ei, ăştia ajung să finanţeze un cult, râdem, cultul naşte extremişti, râdem, extremiştii fac BUM! Nu mai râdem.