Şapte probleme grave ale copiilor din România. Băiat de 10 ani: Când îmi era dor de mama o luam pe doamna învăţătoare în braţe

Şapte probleme grave ale copiilor din România. Băiat de 10 ani: Când îmi era dor de mama o luam pe doamna învăţătoare în braţe

Copiii din România se confruntă cu probleme grave încă de la vârste mici FOTO Shutterstock

Copiii români trec prin experienţe traumatizante, greu de justificat la 30 de ani de la semnarea Convenţiei Drepturilor Copilului şi la 70 de ani de la semnarea Declaraţiei Drepturilor Copilului, arată mai multe organizaţii care protejează drepturile copiilor şi care cer ca drepturile acestora „să fie respectate cu adevărat”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Statisticile arată îngrijorător, indiferent că este vorba despre educaţie, violenţă, migraţie, sărăcie, mortalitate infantilă, mame adolescente sau familii vulnerabile în general. 
 
Organizaţiile pe drepturile copiilor au identificat şapte probleme ca fiind printre cele mai grave şi urgente pentru copiii din România, conform analizei indicatorilor din raportul Child Rights Now! privind drepturile copiilor.
 
Cele şapte probleme fundamentale sunt: mortalitatea infantilă şi mortalitatea în rândul copiilor, sarcinile la vârsta adolescenţei, violenţa asupra copiilor, situaţia copiilor din sistemul de protecţie specială, situaţia copiilor afectaţi de migraţie, accesul la educaţie şi participarea copiilor în procesele care îi privesc direct. Selecţia celor şapte probleme are la bază datele existente, părerile experţilor şi opinii ale copiilor, precum şi rezultate din cercetări de tip focus-grup organizate cu 40 de copii din mediul rural şi din comunităţi urbane dezavantajate.
 
Pe scurt, datele statistice arată că România este ţara în care: anual, peste 46.000 de copii părăsesc timpuriu şcoala; rata copiilor de vârstă şcolară neînscrişi la şcoală este de 6% la nivelul întregii populaţii, dar ajunge la 22% pentru copiii de etnie romă şi la 29% pentru copiii cu dizabilităţi; aproape o treime dintre copiii României trăiesc sub pragul naţional al sărăciei; 3% din copii adorm flămânzi şi nu au niciodată suficientă mâncare; la fiecare 1.000 de naşteri mor 7 nou-născuţi; Unu din doi părinţi crede că pedeapsa corporală este pentru binele copilului; Doar 42% din copiii cu vârsta de 7-18 ani sunt consultaţi de adulţi în ce priveşte deciziile familiale.
 
Pentru fiecare problemă, în raportul Child Rights Now! sunt evidenţiate o serie de acţiuni recomandate:
 
Mortalitatea infantilă. În România
 
Unul din 140 de nou-născuţi nu va ajunge să împlinească vârsta de un an. Rata mortalităţii infantile este dublă faţă de media din Uniunea Europeană. Numărul copiilor care mor înaintea vârstei de 5 ani este mult mai mare decât în alte ţări comparabile din regiune.
 
Ce se poate face: Îngrijire şi screening în perioada sarcinii, dotarea maternităţilor din toată ţara cu echipament specializat şi reducerea numărului mare de decese ale bebeluşilor şi copiilor care pot fi prevenite prin educaţia părinţilor. Monitorizarea timpurie a familiilor cu risc crescut, mai ales în zonele rurale, prin reţele locale de mediatori sanitari, asistente medicale comunitare şi moaşe.
 
Mamele adolescente
 
În 2016, în România, una din 8 mame aflate la primul copil avea sub 20 de ani. În restul UE, mai puţin de una din 28 de mame aflate la primul copil avea sub 20 de ani.
 
Ce se poate face: Educaţie privind sănătatea reproducerii; disponibilitatea contraceptivelor; îngrijire prenatală; asistente medicale comunitare şi mediatori sanitari.
 
Accesul la educaţie
 
Copiii din grupuri dezavantajate, mai ales cei din zonele rurale, de etnie romă şi copiii care au dizabilităţi se confruntă cu probleme mari în ce priveşte accesul la educaţie şi performanţele educaţionale. Există indicii clare că sistemul de educaţie este nepregătit să atenueze efectele adverse ale dezavantajelor socio-economice şi, posibil, contribuie chiar la creşterea decalajului dintre copiii din grupuri vulnerabile şi colegii lor.
 
Recomandări: Sprijinirea, nu pedepsirea elevilor cu performanţe slabe; finanţarea de programe pentru combaterea abandonului şcolar; educaţie gratuită, adică reducerea costurilor suportate de către familii pentru educaţia în şcoli publice; mediatori şcolari; educaţie incluzivă.
 
Violenţa în familie şi la şcoală
 
Aproape doi din 3 copii spun că au fost loviţi sau pălmuiţi cel puţin o dată, iar unu din 3 elevi de gimnaziu şi liceu spune că a fost agresat de un alt copil.
 
Recomandări: Campanii publice de conştientizare, educaţie parentală pentru disciplinare pozitivă, mecanisme şcolare de combatere a violenţei, cercetarea lacunelor informaţionale.
 
Copiii din sistemul de protecţie
 
 Abandonul copiilor este în continuare o problemă de actualitate şi sunt necesare eforturi suplimentare atât pentru prevenirea separării copiilor de familie, cât şi în ce priveşte reintegrarea în comunitate a copiilor care se află în grija statului.
 
Recomandări: Sprijinirea familiilor pentru evitarea separării şi facilitarea reintegrării, tranziţia către îngrijire familială şi comunitară; monitorizare independentă.
 
Copiii afectaţi de migraţie
 
 Copiii rămaşi acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate sunt vulnerabili. Mulţi părinţi pleacă la muncă doar temporar, lăsându-şi copiii în grija unor rude sau prieteni, dar uneori aceste situaţii temporare se prelungesc şi se repetă ajungând să dureze luni şi ani de zile. Estimările privind numărul de copii aflaţi în această situaţie variază foarte mult în funcţie de sursă. Cele mai multe organizaţii şi organisme indică peste 350.000 de copii lăsaţi acasă de părinţii care lucrează în străinătate.
 
Recomandări: Îmbunătăţirea colectării datelor; protecţie legală şi tutelă pentru copii; protejarea copiilor români migranţi; îmbunătăţirea managementului trans-naţional; programe pentru copiii imigranţi în România.
 
Participarea copiilor
 
Într-un sondaj naţional, 39% dintre copiii de gimnaziu şi liceu au spus că se simt încurajaţi să-şi exprime gândurile, sentimentele şi opiniile la şcoală. Un procent mult mai mare (72%) au spus că sunt consultaţi de adulţi în ce priveşte deciziile familiale, procentul fiind mai mic (42%) într-un alt sondaj în rândul copiilor cu vârsta de 7-18 ani din mediul rural. Doar 4% dintre copiii de 7-18 ani din zonele rurale declară că au fost consultaţi de Primar sau de Consiliul Local.
 
Recomandări: Există o serie de domenii-cheie pentru participarea copiilor :
(1) Şcoală şi educaţie; (2) Protecţia copilului şi adopţii; (3) Custodie şi dreptul familiei; (4) Luarea deciziilor în familie; (5) Sănătate şi consimţirea la tratament; (6) Imigraţie şi proceduri de azil; (7) Proceduri judiciare în care sunt implicaţi minorii; (8) Petrecerea timpului liber şi media.
Recomandăm: informare şi conştientizare; formarea profesioniştilor; crearea şi respectarea procedurilor pentru participare.
 

Ce spun copiii din România

 
Copiii sunt conştienţi de greutăţile pe care le au şi cer să fie luaţi în considerare de factorul politic, conform unui focus-grup derulat de către ONG-urile de profil: 
 
„Ar fi bine să fim învăţaţi cum să ne ferim de o sarcină, de bolile cu transmitere sexuală, poate chiar despre metode contraceptive.” (fată, 13 ani, participantă la focus-grup)
 
„Ştiu că tata este mai aspru, adică îmi dă o palmă peste ceafă, îmi spune că o să ajung ca cei din ghetouri.” (băiat, 10 ani, participant la focus-grup)
 
„Victimele sunt cei mai slabi din fire, care sunt mai retraşi sau din familii destrămate.” (fată, 13 ani, participantă la focus-grup)
 
„Să nu ne trateze ca pe nişte animale.” (copil, 15 ani)
 
„Am fost dus în familie la vârsta de 18 ani. Părinții s-au bucurat de banii primiți de la Protecția copilului două luni și apoi m-au dat afară. Asta da integrare.” (tânăr care a părăsit sistemul de protecţie)
 
„Seara îmi venea să plâng, căci eu nu aveam părinţii lângă mine şi auzeam la alţi copii cum merg cu ei în parc şi la alte distracţii. [...] Când îmi era dor de mama o luam pe doamna învăţătoare în braţe şi ea mă mângâia pe cap şi-mi spunea că o să fie bine.” (băiat, 10 ani, participant la focus-grup)
 
„Nu avem posibilitatea să ne plângem de condiţiile din şcoli, de corupţia din sistemele de educaţie şi sănătate şi de modul deplorabil în care suntem trataţi de anumiţi adulţi care deţin poziţii importante în instituţii.” (copil, 15 ani)
 
E vital un angajament politic
 
Semnatarii raportului consideră că „un angajament politic real care ar putea să schimbe radical situaţia copiilor din România necesită punerea copiilor în centrul politicilor publice din mai multe sectoare prin: evaluarea realistă a nevoilor copiilor, colectarea de date dezagregate despre copii şi alocarea unor fonduri suficiente şi direcţionate către copii, o schimbare majoră de abordare faţă de situaţia actuală, în care bugetele sectoriale sunt ajustate cu minimul necesar. Este pentru prima dată când ne-am unit forţele la nivel naţional şi solicităm cu o singură voce luarea de măsuri ferme, coerente, consistente şi participative pentru ca drepturile copilului să fie respectate cu adevărat. Avem nevoie de o Românie demnă şi prietenoasă pentru copii”, se arată în comunicatul remis Adevărul. 
 
„Raportul pentru România a fost realizat de organizaţiile membre ale iniţiativei globale: Fundaţia Terre des hommes România, Salvaţi Copiii România, SOS Satele Copiilor România şi World Vision România. În lume, Save the Children International, Terre des hommes International, SOS Children’s Villages International, World Vision International, alături de ChildFund Alliance şi Plan International formează Alianţa Joining Forces, ce luptă pentru respectarea drepturilor copiilor şi tinerilor vulnerabili.  În acest context, Alianţa a elaborat un raport despre provocările pe care le trăiesc copiii în acest moment şi l-au lansat anul acesta, la New York şi Geneva. Raportul a avut în vedere informaţiile primite din mai multe ţări, printre care şi România”, se mai arată în comunicat.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările