Ea descrie dezvirginarea şi mai târziu inclusiv chiuretajul, acea zi de luni, când însuşi duhovnicul a dus-o la ginecologul soţiei. Scrisoarea a fost trimisă Mitropoliei Ardealului şi „ştirea” publicată de un singur ziar local zilele trecute, Ora de Sibiu în mai multe episoade.

Presa locală, vestitul ziar al lui Ioan Slavici, Tribuna, tace cu neruşinare. Daniela, după ce suferise un abuz sexual la 15 ani, îşi încredinţează sufletul şi încrederea în mâinile duhovnicului Munthiu ce slujea chiar la Catedrala Mitropolitană şi treptat îi devine din fiică duhovnicească victimă. În loc să-i îngrijească sufletul şi să o ajute în depăşirea experienţelor din copilărie şi a greutăţilor, profită de vulnerabilitatea ei şi o dezvirginează pe bancheta din spate a maşinii sale. 16 ani amintirile traumatice nu i-au oferit linişte şi cuvintele celui în sutană erau vii: “Ţi-am făcut cel mai frumos cadou de ziua ta, Dănuţule! Eşti FEMEIE acum!

Consecinţe

Coincidenţă sau nu, preotul şi-a dat demisia cu data de 1 octombrie a.c., după cum declară Mitropolitul Ardealului în înregistrare video de la B1 TV, (aici veţi auzi şi declaraţia Danielei) iar pentru că faptele s-au desfăşurat în trecut victima este considerată vinovată pentru că „denigrează imaginea unui popă” şi „atacă Biserica”. Iată reacţia societăţii, a credincioşilor ortodocşi ce se solidarizează cu presupusul violator, iar ei, popii în frunte cu superiorii, sunt mereu excesiv preocupaţi de imaginea lor. Ieri, într-un scandal cu prostituţie de la Arhiepiscopia Tomisului, Teodosie nu a avut ce comenta.  

Dimpotrivă, profeţii VT, inclusiv Ioan Botezătorul, striga în gura mare păcatele poporului. Se ştia de mulţi ani că preotul învinuit nu avea un comportament public moral, relatări despre experienţele lui preacurveşti erau binecunoscute în oraş. M-a indignat puternic pasivitatea autorităţilor bisericeşti şi ale statului şi tăcerea celor ce ştiau de caz. Abuzurile sexuale nu sunt rare în România, şi nici în ograda BOR, expuneri despre călugării maniaci sexuali şi despre orgiile din mănăstiri circulă des prin cercurile „credincioşilor”. Preacurvia, parafilia, pedofilia, homosexualitatea sunt fapte răgăsite şi în rândul clericilor. Să spui că sunt doar nişte uscături este o nedreptate. Mănăstirile sunt cunoscute a fi cuiburi de orgii sexuale nu de ieri. Tinerii de la seminariile teologice şi monahale, băieţi şi fete, călugăriţele cunosc prea bine păcatele slujitorilor diavolului. Foarte rar mai apare câte ceva prin presă precum sex la mănăstire sau stareţa care a născut gemene.

 Însă tăcerea înseamnă complicitate. Apropiaţii victimelor, apropiaţii făptaşilor într-un mod condamnabil şi strigător la cer au păstrat tăcere, justificarea lor fiind deseori „nu e treaba noastră” alteori cazurile sunt motive de laudă printre bărbaţi.  

Relevanţă extinsă

Ducând discuţia mai departe, în România, Protecţia Copilului e slabă, ineficientă şi coruptibilă, Poliţia şi Procuratura nepăsătoare, ba chiar ţine partea făptaşului (auzi poliţişti afirmând „las că merita”) şi în acest timp cinul preoţesc şi călugăresc ucid sufletele credincioşilor. Jurnaliştii au datoria de a fi vocea acestor suflete rănite care nu au puterea de a mărturisi, îşi inhibă trăirile şi traumele. Cazurile de abuz psihic, emoţional şi sexual săvârşite în orfelinate, case de copii, spitale de psihiatrie sunt grave şi necunoscute legii. După 90 a făcut ceva scandal presa străină. Şi cam atât. Altele, au demonstrat nedreptatea autorităţilor când un angajat incriminat „a scapat” printr-o sancţiune disciplinară.

În timp ce Biserica Catolică duce lupte vechi pentru descoperirea şi acuzarea clericilor pedofili, în BOR zace o tăcere condamnabilă. Cei ce acoperă, mai marii, sunt ei înşişi condamnabili. Până când? Probabil, mii de suflete de peste tot din ţară păstrează răni şi suferinţe ani şi ani, şi precum în cazul Danielei, nici familia nu a aflat, tocmai din neputinţa ei. Din scrisoare reiese că ea apelat le servicii de psihoterapie. 

Dacă Vişinescu este cercetat pentru crime săvârşite în urmă cu 55 de ani, dacă generalul Stănculescu este în închisoare după 20 de ani de la Revoluţie, de ce Daniela şi alte sute de cazuri, nu ar beneficia de dreptate? Pentru că „fraţii creştini români” încă trăiesc în cutumele comunismului, când totul este ascuns, când nu există responsabilitate socială, grijă, ajutor, empatie faţă de aproapele şi datoria dreptăţii. Pentru că BOR este o instituţie în care minciuna, ascunderea, despotismul şi frica faţă de şef sunt promovate. Pentru că însuşi ei apărătorii legii, poliţiştii şi procurorii par a avea o teamă de haina preoţească. Este imperioasă anchetarea acestor zvonuri şi pedepsirea aspră în caz de vinovăţie. Cred că şi legislaţia noastră şi procedurile sunt deficitare. Aici în Marea Britanie orice aluzie sexuală sau orice perversitate nu scapă fără acuzaţie gravă. Puşcărie imediat!

Episcopii BOR, poartă o vină în faţa credincioşilor şi a lui Dumnezeu pentru că tolerează şi nu amendează cu fermitate aceste abateri şi pentru că nu trimit în tribunale pe cei vinovaţi. Culmea, ei care vorbesc de Hristos Adevărul nu descoperă şi nu respectă Adevărul. Vulnerabilitatea acestor victime, ale copiilor orfani, ale bolnavilor cu suferinţă psihică aduce făptaşilor o mai mare ocară.  Bestii cu chip de om.

O reacţie în România ar exista în cazul unor persoane publice. Dacă sora unui parlamentar sau mama unui ministru ar cădea victimă unor abuzuri s-ar mai mişca ceva. Că nu este un caz izolat se desprinde şi prin zecile de comentarii şi răspunsuri pe care Daniela le-a primit. În Universităţile româneşti pot fi cazuri de şantaj ale profesorilor ce au solicitat favoruri sexuale de la studente „vrei să treci examenul te culci cu mine”. Cazul nu este simplu, căci apare în discuţie şi un alt profesor din facultate care, cunoscând faptele duhovnicului îi zice „Dacă nu faci şi cu mine, ce-ai făcut cu celălalt n-o să-ţi iei LICENŢA”. Drept urmare, Daniela fuge şi cere urgent transferul la Facultatea de Litere

„Eu, copil traumatizat, abuzat deja de doua ori, m-am panicat…N-am spus nimanui nimic…N-am stiut ce sa fac…si singura idee care mi-a trecut prin cap a fost  SA FUG de la Teologie (sa ma salvez) , incercand sa ma transfer la Litere!”

În încheiere, fac un APEL sincer la colegii mei jurnalişti să nu ignore zvonuri de acest tip, la poliţia şi justiţia românească să ia în considerare, să ancheteze şi să dea verdict celor vinovaţi. Răul nu va fi alungat dacă este acoperit şi protejat. Societatea nu se va schimba. Teama, ruşinea, neputinţa, şantajul sunt doar câteva dintre motivele victimelor de a nu striga după ajutor. După ani şi ani unele refulări izbucnesc, altele niciodată.

Ce s-ar putea face în mod concret? Plângere la Poliţie şi test poligraf !

Am cerut părerea unui expert, psiholog formator criminolog, Alin Leş, pe care o redau mai jos:

„Pe scurt, (a) se pleaca de la prezumţia de nevinovăţie; (b) pentru a fi dovedită vinovăţia unei persoane, în primul rând se face o plângere sau o sesizare reprezentanţilor (organelor) legii. Plângerea trebuie să fie susţinută cu probe materiale şi martori, mai ales că, la prima vedere, este incriminat un abuz sexual până în anul 2000! “ şi mai departe?

“Orice persoană, atunci cand este acuzată pentru un fapt de catre o alta, poate sa-si sustina nevinovatia apelând la o examinare poligraf. De ce este vitală, şi în aceste cazuri, o astfel de examinare? Pentru ca atat cel care acuza, cat si cel acuzat pot sa se verifice in fata unei aparaturi (denumita in popor „detector de minciuni”) care studiaza, stiintific, mai multi parametri psihofiziologici ai unei persoane. Pe intelesul tuturor, psihologul poligraf observa pe diagrama modificarile psihofiziologice care au loc in traseele respirator, cardiovascular, electrodermal atunci cand persoana spune adevarul sau nu, in urma intrebarilor de care persoana testata a luat cunostinta, a fost de acord si a semnat pentru acestea). O astfel de testare este benevola, ea stipuland in rezultatul final al examinarii daca persoana testata prezinta, sau nu, indici orientativi ai comportamentului simulat. “