Pomana porcului devine brand european

Dan Gheorghe

un carton bătut într-un cui, drept anunţ cu "vând porci şi purceluşi". Dacă nu e carton, nu e problemă. Găseşti un pâlc de oameni şi întrebi cine din sat vinde porc. Mâinile se îndreaptă repede în toate direcţiile. A lu' Marin, a lu' Petre, a lu' Fănel, a lu' Tiţa. Apar repede şi alţii din curţile care mai adineauri păreau pustii. Fiecare ţăran caută să-ţi prezinte marfa, te cheamă în bătătura lui, să negocieze preţul. O luăm uşor pe uliţele întortocheate, maşina noastră abia luptându-se cu gropile. Ajungem la casa lui Constantin Cristea. Om gospodar. Are opt porci de vânzare.
Coteţe europene pentru porcii autohtoni
Omul îşi varsă mai întâi năduful. Ca tot ţăranul, se plânge că viaţa e grea, să creşti un godac şi să-l aduci la 140 de kilograme, după mai bine de un an, nu-i de colea. Toată afacerea asta cu creşterea porcului te costă vreo şapte milioane de lei. "La mine e mai uşor, că am ogorul meu, porumbul meu", zice gazda noastră, în timp ce ajungem în spatele casei, la coteţe. Se porneşte pe dată un vacarm de nedescris. Gata, au venit musafirii, cumpărătorii. Namilele se împing una în alta, care mai de care, să miroasă intrusul cu râturile lor prinse în belciug. Anul ăsta e bun. Sunt porci mulţi. Faţă de anii trecuţi, când porumbul a fost scump la vedere, din cauza inundaţiilor. N-a fost porumb, n-au fost nici godaci mulţi. Aşa se face că acum preţul porcilor de la ţărani e calm. Cu mare greutate poate un stăpân de animale să se apropie de 10 milioane de lei, dar asta numai dacă are în curte un "mamut". Calculul ne arată de ce orăşenii dau acum iama în sate. Dacă iei porc de la ţăran, kilogramul în viu costă cel mult 70.000 de lei. Pe când la măcelărie, în oraş, preţul dă năvală spre 200.000 de lei pentru un kilogram, încurajat şi de apropierea Sărbătorilor.
Reguli încălcate chiar de europeni
Povestea asta e cunoscută de ani buni de ţăranul român: când vin la noi, vest-europenii vor să vadă obiceiurile noastre, cum se fac pastrama şi piftia, caltaboşii, cârnaţii ori sarmalele, cum se face caşul, vor să bea lapte proaspăt, cald, abia muls din ugerul vacii. Asta ne povesteşte Iuliana Balmoş, proprietar de pensiune în judeţul Suceava, în comuna Vama. A avut femeia oaspeţi, de-a lungul anilor, din Germania, Italia, Australia sau Noua Zeelandă. Străinii vin la noi mai ales de Crăciun. "Toate bucatele sunt făcute în casă. Ei nici nu vor să audă de mâncare de la magazin. Se minunează câte mâncăruri se pot face dintr-un porc. Unii asistă la tăierea porcului, la obiceiul cu pomana porcului, care e unic în lume, apoi vor să stea în bucătărie, să vadă cum preparăm cârnaţii, sarmalele şi restul. Pentru ei e un adevărat spectacol", ne-a spus bucovineanca. "Străinii au mare încredere în noi. Mai degrabă, turiştii români sunt mai prudenţi. Nu mănâncă friptura de porc decât după ce văd certificatul de sănătate al animalului, pe când străinii fac mai puţin caz de aşa ceva". Turismul rural a mers mai prost la noi în ultimii ani numai din cauza gripei aviare, de care europenii s-au temut. În schimb, străinii nu-şi fac probleme cu faptul că pesta porcină n-a fost încă eradicată în România, fapt pentru care ţara noastră are interdicţie de a exporta carne de porc în ţările UE. Vrem să ştim şi cum o să fie cu normele alea europene. "Ei cu normele, noi cu obiceiurile noastre. Dacă n-o să mai avem aceste obiceiuri, ne pierdem clienţii străini, că ei de-asta vin la noi", conchide săteanca.

O ţară originală
România va intra peste puţin timp în UE ca o ţară cu totul aparte faţă de restul statelor din Uniune. Iar asta numai dacă ne gândim la povestea porcului. Dacă la occidentali nu mai există de ani buni obiceiul de a creşte animale sau păsări pentru consum în propria ogradă, totul fiind lăsat doar în seama fermelor, la noi situaţia este exact pe dos. Datele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare arată că, în octombrie 2006, în gospodăriile ţărăneşti din toata ţara erau 4.581.464 de porci, în timp ce în combinatele de profil trăiesc numai 1.436.368 de animale.