OK, a fost votată Legea antifumat în locurile închise. Ce urmează?

Cel mai probabil pentru a acoperi gălăgia făcută toată ziua de ciobanii veniţi din toate colţurile ţării să picheteze Parlamentul, deputaţii au suplimentat ordinea de zi a şedinţei de azi cu mult aşteptata propunere legislativă antifumat, care interzice fumatul în spaţiile publice închise. După dezbateri, legea a fost votată. În sfârşit, România respiră!

Totuşi, mai sunt multe hopuri de trecut până legea va deveni aplicabilă şi mai ales pusă în aplicare.

Ca să devină aplicabil, Proiectul de lege (nr. 399/2011) privind modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, adoptat azi, trebuie trimis spre promulgare preşedintelui României, dar acest lucru se poate întâmpla doar după 5 zile de la comunicarea către Guvern, ÎCCJ, Avocatul Poporului, secretarului Camerei şi al Senatului pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale (dacă e cazul). Apoi, preşedintele Klaus Iohannis are la dispoziţie 20 de zile să promulge legea din momentul în care o primeşte. Asta, desigur, dacă nu cumva o să ceară Parlamentului să reexamineze legea, la presiunea unor grupuri de interese. Sperăm să nu se întâmple.

După ce preşedintele va promulga legea, aceasta va intra în vigoare la 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Sunt destule variabile, dar dacă există bunăvoinţă am putea vedea Legea antifumat în vigoare în luna februarie. Există şi varianta în care apar băieţii deştepţi din industria tutunului (şi sunt sigur că deja înroşesc telefoanele, aşa cum au făcut-o pe tot parcursul acestei propuneri legislative) şi reuşesc să convingă anumiţi reprezentanţi au curentului neoliberal, situaţie în care s-ar putea să ne trezim cu ea, frumoasa noastră lege nouă, la Curtea Constituţională. Asta ar însemna o întârziere de câteva luni.

Lăsând teoriile drobului de sare, să vedem ce putem face după intrarea în vigoare a legii. Căci de la existenţa unei legi până la a fi pusă în aplicare poate fi uneori un pas imposibil. A se vedea procentul de 6% din PIB din Legea Educaţiei, dreptul tuturor elevilor la manuale gratuite sau, de ce nu, prevederile care interziceau şi până astăzi fumatul în instituţiile publice: la Parlament se pufăie peste tot, cadrele didactice şi-au amenajat propriile fumoare în şcoli, iar la intrarea în saloanele de aşteptare ale spitalelor nu de puţine ori am fost nevoit să trec printr-un nor de fum.

Dacă nici aleşii neamului nu respectă legile votate chiar de ei, în instituţia în care aceste legi iau naştere, cum vom reuşi să convingem cetăţenii, comercianţii şi patronii de crâşme şi cluburi că fumatul este interzis în locaţia pe care o vizitează sau o păstoresc?

Am câteva idei în acest sens:

• Coaliţia România Respiră, care a reuşit să convingă parlamentarii să treacă această lege, trebuie să îşi lungească tentaculele pe întreg teritoriul României şi să înceapă o campanie de informare în acest sens: găsit sponsori, căutat organizaţii locale partenere, pus presiune pe cei care vor trebui să aplice legea etc.  
• Apropo de aplicarea legii, avem nevoie de norme de aplicare. Cât mai repede! Sunt o mulţime de legi bune care nu sunt aplicate în primul rând de autorităţile publice deoarece, spun ele, n-au instrucţiuni clare. A se vedea Legea tinerilor nr. 350/2006.  
• Trebuie să ne gândim cine sunt cei care vor aplica sancţiunile şi cum. Ar fi bine să luăm în calcul câteva instrumente online, astfel încât eu, care sesizez că băruleţul meu preferat de la colţul blocului nu respectă Legea antifumat, să pot alerta autorităţile în timp real şi să pot pune în mod public presiune pe acel comerciant ca să se conformeze.  
• Aş face grupuri de iniţiativă locale, formate din voluntari, care să monitorizeze felul în care este respectată şi aplicată legea în fiecare oraş/judeţ.

Sunt sigur că sunt şi alte idei, dar astea sunt cele care mi-au venit mie pe moment. E ok să ne bucurăm, dar haideţi să nu ne culcăm pe o ureche şi să le arătăm că noi chiar ne-am dorit şi am aşteptat această lege, promovată cu mare încapăţânare de nume precum Aurelia Cristea. O urâşte juma' de partid acum, dar măcar a lăsat ceva în urmă.

Un nefumător înrăit.