Unul dintre ei este trecut de 60 de ani şi are teamă de spital de când se ştie. Cum situaţia lui se agrava de la o zi la alta, cu chiu cu vai, l-a convins familia să meargă la un cabinet privat. A refuzat, din capul locului, să facă testul, dar de câteva zile a început să se trateze şi de coronavirus, preventiv, tocmai el, care nu credea în coronavirus. Astăzi se simte mult mai bine.  

Celălalt prieten este de seama băiatului meu şi mi-a mărturisit că imediat ce a făcut temperatură şi a început să aibă frisoane şi dureri de cap şi-a adus aminte sfatul meu şi a chemat ambulanţa. Imediat după internare a fost testat şi testul de coronavirus i-a ieşit pozitiv. S-a tratat, în spital, două săptămâni apoi a repetat testul şi a ieşit negativ. Acum este acasă şi se simte foarte bine.

Sfatul pe care i l-am dat prietenului meu, mai tânăr, nu este un secret, aşa că  vi-l spun şi vouă: când ai o problemă de sănătate nu o lăsa să se agraveze şi mergi, de îndată, la medic! Îţi faci un mare bine, dar faci bine şi celorlalţi membri ai familiei tale! Acest sfat i l-am dat şi prietenului meu, mai în vârstă, şi-mi pare rău că nu a ţinut seamă de el. Lui, după cum mi-a mărturisit, îi pare şi mai rău.

În aceste zile, când numărul cazurilor a depăşit aproape zece mii pe zi, e musai să înţelegem că nu doar sistemul imunitar ne este pus la încercare de către coronavirus ci şi discernământul.

În astfel de vremuri, când e clar ca lumina zilei că ne aflăm într-o criză, contează foarte mult ce fel de fiinţă umană eşti. De fapt, întotdeauna contează ce fel de fiinţă umană eşti, dar când ai de-a face cu o criză, ce fel de fiinţă umană eşti devine cel mai important aspect.

Despre coronavirus ştim cu toţii că în România nu ne este transmis de către un ţânţar sau de către un şobolan, ori de către altă creatură. Coronavirus este purtat şi transmis de către oameni şi asta este  o mare problemă, dar poate fi şi un mare avantaj pentru că noi suntem fiinţe umane, ci nu creaturi ca toate celelalte; sau nu suntem, cu toţii, fiinţe umane?

La unii dintre noi s-ar putea să apară simptome uşoare. La alţii s-ar putea să apară simptome severe. Este posibil şi ca unii dintre noi să se prăpădească. Dar la cei mai mulţi dintre noi e posibil să nu apară niciun simptom şi ca virusul doar să treacă prin noi. În acest ultim caz, l-am putea da altor oameni a căror viaţă este şi aşa în pericol, iar aceştia să moară.

Fiecare dintre noi are ocazia să dovedească, în zilele ce urmează, dacă este o creatură sau o fiinţă umană, dacă este o creatură a compulsiilor sau este o fiinţă conştientă.

Dacă eşti o fiinţă umană asta înseamnă că ştii cum să fii. Dacă ştii cum să fii, atunci interacţiunea socială rămâne doar o alegere.

Dacă interacţiunea socială nu este absolut necesară şi renunţi la ea, atunci eşti sigur o fiinţă umană. De ce? Pentru că renunţând la interacţiunea socială, cât mai mult cu putinţă, o să fii extrem de mulţumit că ai făcut ceva minunat pentru oameni doar stând acasă: ai întrerupt procesul de transmitere a virusului!

Statisticile arată că cei mai vulnerabili sunt copiii sub un an şi persoanele trecute de 60 de ani - oameni care au probleme cu diabetul, cu inima, cu plămânii şi cei care au trecut printr-un transplant de organe.

E datoria noastră, a celor care nu am ajuns încă la 60 de ani, să ne asigurăm că acea parte mai vulnerabilă a populaţiei este bine protejată când se află printre noi.

Şi cum am putea să ne achităm de această datorie, mai bine? Am putea să ne luăm angajamentul că în următoarele 6 luni nimeni din familiile noastre şi nimeni din anturajul nostru nu va muri în urma infectării cu noul coronavirus.

De-a lungul existenţei sale, omenirea a trecut prin multe crize şi un lucru este sigur: va trece şi această criză. Fie vom avea satisfacţia că am străbătut-o cu bine, fie vom trăi cu  ruşinea de a nu ne mai privi în ochi pentru că am făcut lucruri iresponsabile, cu bună ştiinţă, care au costat multe vieţi.

Să auzim de bine!