În timp ce opinia publică românească are mari aşteptări ca situaţia în ţară şi lucrurile să intre pe un făgaş firesc, să se normalizeze, în special prin clarificarea marilor probleme din ultimul timp- în politică, în societate, în economie, în privinţa apărării drepturilor, a consolidării şi întăriri statului de drept, în zona luptei anticorupţie, în justiţie, în toate domeniile de importanţă vitală într-o societate democratică-constatăm că pe zi ce trece, situaţia devine tot mai complicată. În loc de normalizare, de clarificare, de simplificare, rezolvare şi progres, avem o realitate tot mai nebuloasă, probleme tot mai întortocheate şi mai grave, premiere negative în istoria ţării!!!

Oamenii politici, primii actori ai ţării, se ceartă continuu în detrimentul întregii societăţi, specialiştii sau aşa zişii specialişti confruntaţi cu calamităţi naturale, cum este cazul pestei porcine, mai mult se afundă în distrugerea unei industrii întregi decât să avanseze pe calea stopării şi ţinerii sub control a acestei boli. Justiţia, de la care românii care doresc  să facă dreptate în chestiuni spinoase precum Dosarul Piaţa Victoriei, privind evenimentele din 10 august, pare şi ea tot mai bulversată, mai apăsată de povara responsabilităţii enorme ce o are, sub presiune diverselor grupuri de interese.

Cum să nu fie bulversată şi timorată când cei acuzaţi de o mare parte a opiniei publice, de reprimare a manifestanţilor paşnici, s-au transformat în acuzatori, producând, până acum fără probe indubitabile, doar prin vorbe şi plângeri la DIICOT, stupoare în rândurile victimelor, cu acuze dintre cele mai grave: tentativă de lovitură de stat, organizarea de grupări paramilitare cu finanţări externe, tentativă de răsturnare a guvernului şi preluarea puterii...!!!

Cei mai acuzaţi public dintre politicienii puterii au ajuns la rândul lor, să ţipe din toţi rărunchii, precum hoţii care strigă hoţii, că sunt victime ale unei conspiraţii care a depăşit graniţele ţării, ajungând chiar peste ocean! În faţa avalanşelor de plângeri, fondate sau mai puţin fondate, cu dovezi şi fără dovezi, cei care ar trebui să cerceteze cu celeritate, să facă lumină, dreptate, oamenii justiţiei, fie că sunt procurori sau judecători, sunt tot mai puşi sub presiune, unii chiar atenţionaţi că au plângeri penale la DNA, mai derutaţi, nehotărâţi, intimidaţi, poate chiar speriaţi, caz în care activitatea lor este una cu reverberaţii negative în raport cu societatea.

Un alt caz important, în care opinia publică avea mari aşteptări de la Justiţie, să facă dreptate, după trei ani de la producerea evenimentelor, este şi Dosarul Colectiv, în care judecata acuzaţilor de moartea a 64 de tineri şi a zecilor de răniţi în tragicul incendiu, se lasă mult aşteptată. Mai mult, lucrurile par că sunt amânate şi tergiversate intenţionat, atâta timp cât nu se găsesc judecători şi voinţă să preia acest dosar complicat şi să-l rezolve în scurt timp, în spiritul legii şi al dreptăţii.

Pe de altă parte, în loc ca România prin instituţiile ei reprezentative-Parlament, Guvern, partide politice la putere-să lucreze pentru întărirea statului de drept şi a democraţiei, se precupă dimpotrivă, de slăbirea instituţiilor anticorupţie, de preluarea controlulului total al justiţiei şi de promovarea unor legi care să-i facă scăpaţi pe infractorii cu gulere albe. Situaţie care îngrijorează partenerii strategici ai României, Uniunea Europeană atenţionând cu fermitate actuala conducere politică a ţării, să nu mai slăbească instituţiile statului de drept, ci să le întărească.

Dar atenţionările, avertismentele interne şi internaţionale pentru derapajele grave ale puterii actuale nu sunt deloc băgate în seamă de către reprezentanţii acesteia, dintre care unii sunt clienţi frecvenţi ai parchetelor şi sălilor de judecată în calitate de suspecţi sau acuzaţi. Ei îşi văd cu obstinaţie de continuarea fărădelegilor, transformându-se în disperarea lor de a scăpa de judecată, din responsabili, cercetaţi, acuzaţi în acuzatori, cum este cazul şi în dosarul Piaţa Victoriei.

Mai mult, într-o perioadă de radicalizare, de tensiuni în mai toată societate românească, lucrurile vin şi se complică şi cu subiecte care nu au o urgenţă imediată, cum este referendumul pentru familia tadiţională, care aduce şi mai multă dezbinare în societate, nu rezolvă nimic concret în viitorul apropiat, însă organizarea lui va costa o sumă consistentă de la bugetul de stat. Bani aruncaţi în condiţiile în care mii de români calamitaţi de inundaţii au rămas la mila Domnului şi se apropie sezonul rece, în condiţiile în care industria cărnii de porc se prăbuşeşte într-un ritm accelerat, iar pagubele pentru societăţile de profil, dar şi pentru ţărani afectaţi de pesta porcină sunt imense şi greu de acoperit.

Mai ales acum, când, în ciuda negării guvernanţilor, bugetul de stat este secătuit, căutându-se ajutor pe pieţe externe pentru a acoperi parţial cheltuielile de salarii, de pensii sau din alte secoare de activitate bugetare unde punga executivului a secătuit. În timp ce lucrurile şi situaţia românilor şi a României se complică pe zi ce trece, în loc să fie găsite rezolvări şi soluţii concrete, reale care să stopeze alunecarea ţării în haos, politicienii se învrăjbesc tot mai tare într-o ceartă fără sfârşit.

Luminiţa de la capătul tunelului pare tot mai departe! Haosul guvernării este tot mai accentuat, populaţia tot mai  disperată şi mai vine şi iarna, sezonul rece cu problemele lui specifice greu de suportat pentru majoritatea populaţiei sărăcite a României. Până la alegerile parlamentare următoare, singura instituţie care ar mai detensiona societatea românească, ar putea fi Justiţia, care să-şi facă treaba cu mai multă seriozitate, profesionalism, corectitudine, fără să ţină seama de presiunile politice la care este supusă. Trebuie să facă dreptate, mai ales dreptate socială. Să-i cerceteze, judece şi condamne fără amânări nejustifiate, fără trageri de timp, fără partipriuri pe toţi vinovaţii de corupţie, de fapte antisociale, de încălcări ale legilor. 

Impulsionarea luptei anticorupţie corelată cu pedepsirea vinovaţilor, indiferent de puterea politică, averea sau personalitatea acestora, cred că va deschide o cale de normalizăre a societăţii şi îndreptarea căruţei României pe un făgaş pozitiv. Dar, oare, se vor găsi oameni ai legii cinstiţi, curajoşi, inteligenţi, care să-şi asume riscuri şi să-şi facă datoria onest, profesionist faţă de poporul român oropsit, care cere zilnic dreptate?