Lasă-i pe oameni să-şi dea seama singuri de ce-i mai bine pentru ei. Vor biserici şi catedrale? Să fie biserici şi catedrale. E o „dictatură” a majorităţii pe care nimeni n-o poate combate şi nici nu-ţi doreşti o majoritate care să se simtă discriminată.

Da, întreaga campanie „părinţi pentru ora de Religie” a fost destul de intruzivă şi a fost presărată pe ici-colo cu minciunele de dragul lacrimogenului, dar vorbim de bani prea mulţi ca să nu joci şi puţin murdar. Şi tabăra secularilor a fost prea „pusă pe schimbare” dintr-un foc, asta când ai un maxim de 10% (optimist vorbind) puşi pe reformarea laicităţii. Evident că au părut deplasaţi într-un stat conservator şi majoritar pupător de moaşte şi palme preoţeşti. Cu răbdare se schimbă totul.

Oricum, urmează o schimbare-n atitudinea profesorilor de religie. Cel puţin aşa preconizez. Am un vag sentiment că mulţi vor face mai multă educaţie civică decât îndoctrinare (cum evident se-ntâmpla până acum). Poate-s visător. Nu mă aştept ca profesorii să-i înveţe pe elevi despre iubirea de aproape şi semeni, fiind totuşi vorba de religia care aruncă pietre după gay şi „păgâni”. Poate cel mai util lucru pe care ai putea să-l înveţi la religie e cum să treci strada: te uiţi în stânga, dreapta şi apoi îţi faci cruce.

Să-mi vorbeşti de pace şi toleranţă la religie e o ipocrizie. Nu mă obosesc să spun de ce. Citeşte Biblia. Să-mi vorbeşti despre milostenia lui Dumnezeu e absurd. Dacă nu mă crezi, citeşte Biblia. Mai ales partea cu Iov, Noe şi ieşirea la grătar a lui Avraam. Ce să faci la ora de religie? Să interpretezi Biblia într-o preaslăvire a sindromului Stockholm, altfel elevii vor pune întrebări incomode. Şi Doamne fereşte, nimeni nu-şi doreşte elevi cu simţ critic şi cu prea multe întrebări.

Mesajul meu pentru cei 88% dintre elevi e următorul: dacă sunteţi începători în a-l înţelege pe Dumnezeu să ştiţi că el e precum personajul principal din Fifty shades of Grey. Dacă-i satisfaci şi cele mai inimaginabile dorinţe el o să te facă fericit. Poate chiar să câştigi la Loto. Tu doar să accepţi că te leagă şi te domină. Liber arbitru? Da, îl ai, dar dacă nu eşti cu el ştii în ce tabără eşti, da? Să n-avem vorbe la Judecata de Apoi.