A meritat sacrificiul făcut?

Am pus întrebarea asta pe Facebook şi lumea s-a rupt în două.

Unii, ruşinaţi şi monosilabici, spun tranşant că NU.

Alţii cred că, medic fiind, a depus un jurământ care îl obliga, că fiind un om deosebit nu ar fi putut să să se mai privească în oglindă dacă ar fi rămas impasibil.

Alţii chiar cred ca toţi am fi făcut la fel.

Este de la sine înţeles că jurământul Hipocratic nu are nimic de-a face cu situaţia în cauză ,iar pretenţia că toţi am face la fel este o făţărnicie. Eroul devine erou pentru că face ceva excepţional în situaţii limită. Şi, de regulă, îşi sacrifică viaţa! Este şi el o victimă. Altfel eroul ar fi pur şi simplu doar îndrăzneţ, curajos. Cătălin Denciu s-a aruncat în foc pentru că materialul din care este plămădit i-a dictat să îşi rişte viaţa ca om, nu ca medic!

Însă medicii nu trebuie să fie puşi în situaţia de a demonstra eroism. Nu sunt nici pompieri, nici soldaţi pe front. Este suficient de greu să se pregătească o viaţă întreagă să fie medici buni ca să salveze vieţi.

Am terminat rezerva de eroi pe termen scurt

Medicii ATI-isti din secţiile COVID se găsesc în marea lor majoritate în aceeaşi situaţie, profesionişti care stau pe o bombă şi speră să nu explodeze sau să ia foc când băgă un ştecher în priză. Am convingerea că într-o situaţie similară, acum nimeni nu şi-ar mai risca eroic viaţa pentru că, la rece, ştim că este un sacrificiu inutil. Medici cu un curaj excepţional or mai exista însă acum avem răgazul de a gândi. Gândind nu vom mai face gesturi involuntare! 

Acum avem timpul să ne dăm seama că un pacient ale căror căi aeriene inferioare sunt expuse la aer de mii de grade Celsius (un chibrit generează o flacără de 800 de grade Celsius!) nu poate supravieţui. Ştim că inhalarea directă de produşii de ardere (fum, monoxid de carbon etc.) îi va omorî instantaneu. Ştim că este inutil să scoţi pe hol 8-10 astfel de pacienţi, pentru că nu poţi să îi rogi să-şi ţină răsuflarea până face cineva rost de 10 baloane (de unde 10 baloane) şi de 20 de mâini care să pompeze (care 20 de mâini). Şi mai ştim că nu ai ce să mai cauţi într-o cameră în flăcări care, din saturată în oxigen devine alimentată direct cu oxigen sub presiune de la cele 10 prize de oxigen.

Percepţia noastră despre Iad este o glumă pe lângă un astfel de salon ATI în flăcări, supraaglomerat cu pacienţi puşi toţi la ventilatoare. Aveţi grijă, pentru moment, nu mai avem eroi de gardă!

Avem însă o disperată nevoie de curajul cotidian

Subiectul acestei postări nu este însă eroismul inutil al medicilor dispuşi să se arunce în flăcări.  Este despre aşteptarea noastră, a cetăţenilor obişnuiţi, ca cei care ne conduc şi influenţează destinele să aibă curajul de a face ceea ce trebuie, când trebuie.

Premierul Orban a trimis pompierii şi specialiştii DSP în control în toate spitalele şi secţiile ATI. În urma controalelor guvernul va avea pe masă situaţia spitalelor care nu îndeplinesc condiţiile minime de funcţionare, vor şti câte dintre acestea nu îndeplinesc cerinţele de protecţie împotriva incendiilor, care sunt spitalele care au refuzat să raporteze infecţii, de ce la Cluj mor mai puţin oamenii decât în alte spitale, câte spitale se dărâmă la un cutremur, câte secţii nu au personal suficient, câte nu au dotările adecvate secolului XXI etc.

Au venit pompierii şi au ieşit cu privirea în pământ când li s-a cerut să facă o demonstraţie cum ar trebui procedat în caz de nevoie. În secţia de ATI covid normativul este o imposibilitate fizică.

Guvernului ii trebuie curaj!

Controalele sunt binevenite cu o condiţie: să certifice în scris că în zona respectivă NU sunt îndeplinite condiţiile de minimă siguranţă. Pacienţii (inconştienţi) ar trebui se afle înăuntru doar pe răspunderea asumată de familie, la fel ca la cluburile neautorizabile, unde însă oamenii intră de bună voie nu de necesitate!!!  

Solicit ferm un aprobarea de urgenţă a unui act normativ care să permită derogarea de la cerinţele actuale şi să exonereze de răspundere pe cei care sunt nevoiţi de împrejurări să înghesuie pacienţi în secţii care nu au cum să fie pregătite pentru aşa ceva. Este o scăpare şi prevedere adecvată stării speciale de alertă în care ne găsim! În lipsa acestuia, pentru că au murit cei 10 pacienţi din salon, vom vedea peste 5 ani că eroul va fi condamnat pentru neglijentă în serviciu iar el sau familia sa vor trebui să plătească milioane!!!! Cei care au decis sporirea numărului de paturi îi datorează acest act care poate fi invocat în apărarea sa în justiţie chiar şi retroactiv! Nu lăsaţi să vină alt guvern, care să-l uite!

După ce a fost nevoit să ia decizii în pripă guvernului îi trebuie curaj să recunoască necesitatea altor soluţii, care să ţină cont de dramele de la Piatra Neamţ. Contextul s-a schimbat, acum am văzut pericolul. În caz contrar sacrificiul instinctiv făcut de medicul EROU Denciu este inutil.

Planurile de reabilitare a secţiilor ATI respective vor deveni realitate la mult timp după ce situaţia actuală va fi trecut! Toţi colegii săi au nevoie de această prevedere!

Curajul de a face din sănătate o adevărată prioritate politică

Sănătatea, şi-a făcut loc pe agenda executivului actual, datorită pandemiei şi a unei drame care a generat fapte de eroism.

Preşedintele convocat, în repetate rânduri, premierul, ministrul Sănătăţii şi pe Arafat. Deşi oameni respectabili şi competenţi, nu este în capacitatea lor de a face ad-hoc propunerile de reformare a sistemului spitalicesc şi sanitar în general, înainte de a se fi consultat cu miile de specialişti în management sanitar şi sănătate publică.  

Ieri, vicepremierul Turcan spunea Vă alocam fonduri UE de 1,6 miliarde, voi veniţi cu proiectele pentru spitale!”. Astfel de investiţii făcute punând căruţa în fata boilor, reprezintă o cale greşită. O politică publică necesita nu doar o etapă de diagnoză dar mai ales o profundă analiză a opţiunilor. Această analiză nu a fost făcută. S-a ales calea uşoară, lipsită de pericole, promitem că facem spitale. Avem 430 de spitale ale statului. În locul promisiunii populiste a tandemului Dragnea/Firea de acum 4 ani, construirea unui 1 spital metropolitan de 1 miliard se promit 27 de noi spitale judeţene. 35 de spitale noi nu ne vor rezolva problemele ci paradoxal, va face mai grea situaţia majorităţii populaţiei. Nu poţi împinge întreaga populaţie către aceste zone centrale, nu poţi împinge spre deprofesionalizare şi abandonare restul spitalelor nefinanţate, lăsate în antiteză. Avem sute de spitale care sunt inadecvate, care fără investiţii masive omoară şi vor omorî oameni.

De aceea, vine momentul în care tot preşedintele trebuie să dea dovadă de un curaj nespecific oamenilor politici. Trebuie să dea publicităţii, în extenso, raportul privind starea spitalelor din România.

Este primul pas. Diagnosticul corect vă obliga orice guvern va rezulta în alegeri, dar mai ales ”guvernul său”, să ia măsurile adecvate pentru corijarea situaţiei actuale. Cu datele pe masă, vor veni soluţii, vor fi recunoscute limite, se vor aloca bani şi din alte domenii, nu doar din fonduri europene.   

Un al doilea pas, tot curajos, este să ia înapoi promisiunea deja anunţată de a cheltui 1,6 miliarde de euro în construirea tuturor spitalelor regionale şi a altor 27 de spitale judeţene. Graba strică treaba!

Între curaj şi eroism trebuie să preferăm întotdeauna curajul

Cu voinţă politică, cu oameni curajoşi, în 4 ani nu isi mai găsi locul gesturi de eroism precum cel amintit.

Este în puterea marilor oameni de stat să facă zi de zi gesturi curajoase, care, chiar dacă nu sunt eroice, salvează mii şi sute de mii de vieţi.