Check Media: Propaganda rusă din România suge din deget invective la adresa lui Navalnîi

În ultimele săptămâni, o vizibilitate tot mai mare printre subiectele abordate de propaganda rusă a căpătat-o unul dintre liderii opoziţiei anti-sistem (anti-Putin) din Rusia, Alexei Navalnîi, care a revenit din Germania, acolo unde se afla pentru tratament în urma otrăvirii sale cu un agent neuroparalizant militar, la Moscova, fiind arestat imediat pentru că nu se prezentase în faţa organelor de urmărire penală ca să dea cu subsemnatul.

Imediat după arestarea sa, Fondul Luptei împotriva Corupţiei (FBK), organizaţia fondată şi condusă de Navalnîi, a dat publicităţii o anchetă complexă privind una dintre reşedinţele lui Vladimir Putin, un palat somptuos situat pe malul Mării Negre şi cu o valoare estimat la peste 1 miliard de dolari. Până în acest moment, videoclipul cu investigaţia a fost urmărit de peste 100 de milioane de ori pe platforma Youtube, un record absolut pe segmentul rus al Internetului. Autorităţile ruse s-au confruntat, de asemenea, cu un val de manifestaţii de protest în peste 100 de oraşe ale ţării, la care au luat parte sute de mii de persoane. În acest context, propaganda rusă, luată pe neprins de veste şi, în primele zile (20-22 ianuarie), oarecum derutată, a pornit o campanie masivă de discreditare a lui Alexei Navalnîi. Nu face excepţie nici filiala românească a maşinii ruse de propagandă. Însă, în virtutea situaţiei specifice a imaginii Rusiei  în România (negativă, din motive istorice bine sedimentate în mentalul colectiv al românilor), autorii români de propagandă rusă se văd nevoiţi să sugă din deget materiale care să lase impresia unei susţineri masive a poziţiilor susţinute de ei în rândurile publicului românesc. Astfel, pe 27 ianuarie apare o compilaţie de mesaje postate de români (aparent) pe Facebook, pe un grup de susţinere a Rusiei. Acestea sunt pline de Invective şi insulte la adresa liderului opoziţiei ruse, parcă trase la indigo după cele cu care sunt ”gratulate” personalităţi precum preşedintele României, prim-ministrul, ambasadorul SUA în România. Cineva afirmă cu satisfacţie că ”De acum otrăvitul drogat Năvalni va sta binişor vreo 12 ani la mititica asta spre disperarea UE si SUA”, că Navalnîi ar fi ”o unealtă americană” sau o ”nenorocită marionetă Sorosiană”, ”idiot mincinos” şi multe altele. În schimb Vladimir Putin, pentru aceiaşi ”români” (voi explica de ce am luat între ghilimele) este ”adevăratul preşedinte”, ”cum nu bagă în seamă un elefant un purice, aşa şi Putin”, ”dacă pleacă Putin, ruşii mor de foame”. Am luat între ghilimele ”români” pentru că, după ce o lume întreagă a aflat despre existenţa fabricilor de troli din Rusia, finanţate şi coordonate de unul dintre membrii cercului interior al lui Putin, Evgheni Prigojin, stilul de acţiune corespunzând (agresivitate, glorificarea lui Putin, denigrarea opozanţilor săi), avem dreptul să avem suspiciuni întemeiate privind identitatea declarată (de români) a acestor oameni. O bună parte dintre ei sunt troli angajaţi care, de pe teritoriul Rusiei, publică mesaje pe care, de cele mai multe ori, le primesc de-a gata în schimbul unor salarii care depăşesc media marilor oraşe din Rusia (Moscova şi Sankt-Petersburg). Astfel lucrează propaganda rusă în toate ţările de interes pentru Kremlin, iar România nu e o excepţie.

Dosarele fabricate împotriva lui Navalnîi, prezentate publicului românesc drept legale

Periodic, propaganda rusă îşi găseşte câte o nouă victimă pe care o supune unor atacuri informaţionale dure. De această dată, respectiva victimă este opozantul rus Alexei Navalnîi, perceput de administraţia de la Kremlin ca un real pericol în ciuda declaraţiilor oficiale ale lui Vladimir Putin privind contrariul (”Cine are nevoie de el?”, a declarat Putin la o conferinţă de presă cu referire la Navalnîi). Portalurile care diseminează propaganda rusă în limba română îşi aduc şi ele obolul în opera generală de denigrare a acestuia. Astfel, materialul identificat şi despre care voi vorbi în continuare ne prezintă ”povestea lui Navalnîi, de la primul caz de corupţie şi mai departe”. Materialul prezintă într-o manieră tendenţioasă pretinsul caz de prejudiciere a bugetului regiunii Kirov prin intermediul unor scheme cu vânzarea de cherestea, în perioada în care consilier al guvernatorului regiunii era Alexei Navalnîi. Acesta a fost condamnat în 2013 şi 2017 la cinci ani de închisoare cu suspendare. Într-un alt caz de răsunet, în care directorul filialei din Rusia a companiei franceze Yves Rocher l-a acuzat pe Navalnîi că i-ar fi estorcat compania prin intermediul unor scheme cu servicii de transport şi livrare, Navalnîi a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare cu suspendare. Ceea ce respectivul material nu spune este că în ambele cazuri Curtea Europeană a Drepturilor Omului a  recunoscut că sentinţele au fost date în mod arbitrar, nerezonabil şi nedrept, şi că Navalnîi a fost privat de dreptul la un proces echitabil. Articolul trece în revistă toate problemele lui Navalnîi cu legea, prezentând doar părţile convenabile autorităţilor. Privind arestarea sa din ianuarie 2021, pe aeroportul Şeremetievo din Moscova, în material citim doar că Navalnîi ar fi vinovat pentru că după ce a fost externat din spitalul din Berlin nu a revenit la Moscova ca să se înregistreze la autorităţile de probaţiune, potrivit procedurii obişnuite. Însă nu ni se spune şi poziţia echipei opozantului, care a comunicat anterior că a informat autorităţile ruse despre perioada de recuperare post-spitalicească pe care Navalnîi a trebuit să o parcurgă în Germania, şi care constituia un motiv întemeiat de neprezentare. În schimb, autorităţile de probaţiune au comunicat că nu au primit o asemenea informare. Putem concluziona, astfel, că materialul în cauză este nu doar tendenţios, ci şi fals, deoarece creează o imagine falsă a realităţii.

Navalnîi, instrumentul Occidentului şi duşmanul poporului

Puse în faţa faptului împlinit – dezvăluirea informaţiilor despre megapalatul lui Putin în valoare de 1 miliard de euro – autorităţile ruse s-au văzut nevoite să-i implice în misiunea de a-l apăra pe liderul de la Kremlin nu doar pe simplii propagandişti, ci şi pe înalţii oficiali ai statului rus. Astfel, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei (echivalentul CSAT) şi fostul director al FSB Nikolai Patruşev, membru al cercului interior al lui Vladimir Putin şi tatăl actualului ministru al agriculturii din guvernul rus, a declarat că Navalnîi i-ar fi necesar Occidentului ”pentru a destabiliza situaţia din Rusia, pentru răsturnări sociale, greve şi noi Maidane”, şi că acesta ”merită să fie tras la răspundere pentru activităţile sale ilegale”. În mod foarte operativ, principalul portal al propagandei ruse din România s-a mobilizat şi a făcut o ştire din declaraţiile înaltului oficial rus. Declaraţiile acestuia arată măsura îngrijorării autorităţile ruse care simt că situaţia le poate scăpa de sub control, motiv pentru care au hotărât să joace cartea naţionalistă anti-occidentală, apelând la practica stalinistă de creare a ”duşmanilor poporului”. Falsul acestor declaraţii rezidă în baza lor factologică falsă: lui Navalnîi i s-au fabricat dosare, fapt recunoscut de CEDO. Cât despre folosirea sa ca instrument de către Occident, acelaşi lucru îl spun aceşti oameni despre toţi cetăţenii ruşi care nu sunt de acord cu politica lui Putin, consideră că acesta se află de prea mult timp la putere în Rusia şi îşi doresc un alt preşedinte.

SUA, vinovatul de serviciu, inclusiv pentru Navalnîi

Poziţia intransigentă a autorităţilor americane faţă de cazul Navalnîi, faptul că acestea au condamnat arestarea sa motivată politic şi au publicat avertismente privind deplasările în spaţiile în care urmau să se desfăşoare manifestaţiile de protest de pe 23 ianuarie a fost interpretat de către autorităţile ruse drept o instigare a cetăţenilor ruşi la violenţă împotriva autorităţilor, după cum rezultă din materialul care reproduce comunicatul MAE al Rusiei. Tonul nediplomatic adoptat de autorităţile diplomatice ale Rusiei precum şi ameninţarea cu ”consecinţe negative pentru relaţiile bilaterale” au scopul de a justifica acţiunile violente de represiune prin invocarea unor pretinse pericole la adresa Rusiei, stimulând sindromul de cetate asediată al ruşilor, cultivat cu atenţie pe parcursul secolului XX şi care, după cum observăm, prinde bine şi în prezent. Statele Unite sunt prezentate întotdeauna de către propaganda rusă oficială drept vinovatul de serviciu pentru insuccesele Rusiei, mai ales în situaţia în care, ca urmare a corupţiei imense şi administraţiei defectuoase, nivelul de trai al ruşilor scade în mod constant de aproape un deceniu. De notat, totuşi, faptul că în România există portaluri care publică fără modificări şi în limba română comunicarea oficială a statului rus – este şi acesta un punct important în munca propagandistică a Rusiei în România.