Vor reuşi USR şi RO+ al lui Cioloş să realizeze un pol puternic?

Mi-am exprimat într-un alt articol preferinţa ca platforma România 100, condusă de Cioloş,  să se alăture USR şi să formeze o singură formaţiune politică puternică, poate chiar cu Dacian Cioloş preşedinte. N-a fost să fie. România 100 a decis să se transforme în partid politic, RO+.

Argumentele mele erau legate de aceeaşi filosofie politică şi de evoluţie a ţării, promovate de ambele formaţiuni, de greutatea realizării infrastructurii unui partid, acum când tot mai puţini cetăţeni înţeleg să facă muncă voluntară la baza unui partid, în filialele din teritoriu. Şi cine să-i condamne, dacă eforturile obţinerii traiului zilnic pentru ei şi familiile lor sunt tot mai mari.

Fără filiale şi oameni activi în aceste filiale, militanţii de partid, e foarte greu să faci campanie şi să trimiţi oameni în secţiile de votare. Este o muncă grea şi importantă şi, încă odată, voluntară. De aici ideea că o singură reţea de filiale ar fi fost mai uşor de construit, dacă USR şi România 100 formau un singur partid.

Şi comunicarea la nivel central şi local, esenţială în bătăliile electorale, ar fi fost mai simplă cu o singura echipa de comunicatori.

 Discuţia este tardivă, Dacian Cioloş împreună cu colegii săi au decis să formeze un alt partid, RO+.

Apare un nou partid politic, ROMÂNIA ÎMPREUNĂ, RO+.

Succesul remarcabil al USR în precedentele alegeri demonstrează că oamenii aşteaptă o nouă clasă politică. Este vorba de cei 60% dintre alegători care nu au votat pentru că nu aveau cu cine să voteze. Nu au vrut să mai voteze răul cel mic. Cum PSD şi ALDE au luat circa 3,5 milioane de voturi, rămân 12 milioane de alegători care aşteaptă, tot aşteaptă, să apară o forţă politică care să le trezească speranţele.

Când judecă şansele electorale ale viitorului partid, alegătorii se raportează şi la anul 2016, în care guvernul tehnocrat  Cioloş a condus ţara. E un fel de a spune, pentru că majoritatea parlamentară PSD-ALDE îl tot ameninţa cu moţiunea de cenzură, bugetul era cel lăsat moştenire de către Ponta, şi mai toate iniţiativele guvernului erau blocate în parlament. 

Dacian Cioloş are o experienţă de invidiat în structurile de la Bruxelles, dar şi în politica românească. Doar Siegfried Mureşan îi stă alături ca experienţă în structurile europene.

Esenţiale vor fi documentele programatice pe care le va emite RO+. Cei 60% alegători care au stat acasă la precedentele alegeri ştiu să citească astfel de programe, vor să afle ce politici publice îşi propune noul partid şi cum le va explica în spaţiul public. Dacian Cioloş este un foarte bun comunicator, dar nu este suficient. Partidului îi trebuie o echipă importantă de comunicatori, nu doar în media centrală, dar şi în filiale, la firul ierbii. Nu cred că a ajuns să-i aibă, deşi mai este doar un an până la alegerile europarlamentare. Iată de ce era mai  bine să-şi unească forţele cu USR.

USR împreună cu RO+ pot forma o alianţă electorală.

Dacian Cioloş scria într-un recent articol: „Nu mă interesează ce ar fi putut să fie USR, ci mă interesează ca împreună cu USR să putem oferi o alternativă curată, profesionistă şi mai ales responsabilă dezastrului pe care ni-l oferă vechea clasă politică”. Este corect, dacă şi-ar uni eforturile încă de pe acum. Să prezinte publicului un singur set de programe de intenţii şi de politici publice. Pe care să le susţină împreună. Altfel, nu se poate evita o competiţie, inclusiv „înţepături” reciproce, că doar se bat pentru acelaşi  electorat. Şi dacă ar rămâne la nivelul „înţepături” încă ar fi bine.

Şi eu argumentez că doar competiţia naşte calitate. În cazul partidelor însă, funcţionează şi teoria votului „util”. De ce să-mi dau votul unui partid micuţ, dacă nu e sigur că va intra în parlament?

PNL este marcat de istoria sa zbuciumată

În toată această ecuaţie, PNL se află într-o situaţie aparte. Nu are o conducere nemaipomenită, care dea „pe spate” alegătorii, nu comunică suficient, nici cât USR. În plus, e marcat de episoade nefericite: guvernarea Tăriceanu, care a lăsat economia în colaps în 2008 (deficit bugetar de 8,8% şi arierate de 2 miliarde euro), guvernarea USL, şi multe anchete şi condamnări penale pentru membri importanţi ai săi. Deşi a crescut în sondaje, nu văd cum poate atrage voturile celor 60% electori absenţi la vot, dacă nu le-a atras nici în 2016. O colaborare cu USR şi RO+, după modelul ARD din 2014 ar fi benefică, dar nu cred vor trece peste orgoliile personale.

PSD şi ALDE nu vor mai conta în viitoarele alegeri

Electoratul care i-a votat cu motivaţia „să fure ei, dar să ne dea şi nouă”, se vede păcălit. Inflaţia de 5% înghite bruma de 4,5% creştere de venituri nete cu care i-a pricopsit actuala coaliţiei. Medicii şi asistentele au primit măriri consistente de venituri de la 1 martie 2018, dar restul personalului din sănătate a rămas cu venituri şi de 8 ori mai mici, ceea ce creează nemulţumiri, vrajbă şi scandal, greve peste greve. Nici ceilalţi bugetari nu sunt mulţumiţi de discrepanţa creată între ei şi medici. Costurile împrumuturilor cresc, şi la persoane fizice dar şi la împrumuturile ţării. Veniturile la bugetul de stat sunt insuficiente pentru a acoperi costurile (deficit bugetar de 4,5 miliarde pe primul trimestru, încasările au crescut cu 11,5%, iar cheltuielile cu 22,1%). În plus, de acum încolo, lună de lună, cheltuielile vor fi amplificate de salariile mărite, iar resursele vor veni din împrumuturi la costuri din ce în ce mai mari, pentru că relaxarea fiscală a pus pe butuci finanţele ţării. Filmul din România 2008-2010 şi din Grecia. Spre deosebire de Grecia, România s-a salvat în 2010. Pentru a pica acum în aceeaşi capcană, generată de Darius Vâlcov, care se dă mare economist, deşi nici să fure nu ştie, dacă a fost condamnat pentru fraude. În piaţa creditelor, este suficient să se creeze impresia că o ţară este la „înghesuială”, pentru ca dobânzile să urce la cer. Să vedem atunci ce  vor face actualii guvernanţi. În plus, mai toată lumea a aflat că motivaţia pentru care fac politică mai marii PSD-ALDE o reprezintă branşarea la conductele bugetului de stat. Şi aceasta din ce în ce mai dificilă, în contextul activităţii   justiţiei.

În concluzie

PSD-ALDE vor rămâne la viitoarele alegeri cu 1,5-2 milioane de alegători. 12 milioane aşteaptă o ofertă electorală care să le trezească interesul. Oferta electorală înseamnă: comunicatori foarte buni, idei, proiecte, principii, programe şi politici publice clare, fezabile, sustenabile, care să stârnească interesul şi încrederea. Dacă noile partide nu vor avea suficiente resurse umane şi materiale pentru a-şi promova ideile şi programele, mi-e teamă că absenteismul va creşte, în loc să scadă. Alegătorii nu mai vor răul cel mic. Preferă să nu meargă la vot.