Unirea prin proiecte şi unirea prin dezbinare

Cele două steaguri vor deveni unul numai prin atractivitatea proiectelor propuse de România

Raportarea premierului Victor Ponta la Republica Moldova şi cea a lui Traian Băsescu relevă două tipuri de raportare la pământul românesc de peste Prut: unul care uneşte prin proiecte concrete, celălalt care ”uneşte” prin dezbinare. Primul, care lansează proiecte de conectare şi colaborare între ţărilor surori, celălalt care antagonizează şi provoacă din dorinţa captării atenţiei prin conflict.

Felul în care premierul Victor Ponta şi Traian Băsescu se referă la Republica Moldova nu diferă de acţiunile lor generale şi se încadrează perfect în viziunea lor politică de ansamblu. Premierul stabileşte noi parteneriate strategice, Băsescu le critică şi încearcă să le submineze. Premierul vrea să deschidă noi pieţe de desfacere pentru România şi noi oportunităţi economice, Băsescu le atacă, pretextând că primul ministru nu are mandat pentru aşa ceva. În fine, ca să revenim la cazul în discuţie, premierul sprijină construirea gazoductului Iaşi-Ungheni şi redeschiderea TVR Chişinău. Prin contrast, Băsescu împarte cetăţenii din Republica Moldova în buni şi răi, în filonul sănătos şi, prin contrapondere, în filonul bolnav, şi antagonizează astfel opiniile din Basarabia transformând unionismul într-un câmp de bătaie potrivit cu stilul său politic în care cine nu e cu noi e împotriva noastră, iar cei buni şi sănătoşi trebuie să-i bată pe cei răi şi bolnavi şi să-i pună la colţ. Premierul Ponta construieşte punţi de pace, Băsescu mizează pe dezbinare şi conflict, dar nu îi caracterizează cele două direcţii şi în rest pe protagoniştii în discuţie?

Băsescu împarte cetăţenii din Republica Moldova în buni şi răi, în filonul sănătos şi, prin contrapondere, în filonul bolnav, şi antagonizează astfel opiniile din Basarabia transformând unionismul într-un câmp de bătaie potrivit cu stilul său politic în care cine nu e cu noi e împotriva noastră, iar cei buni şi sănătoşi trebuie să-i bată pe cei răi şi bolnavi şi să-i pună la colţ.

În politica internă, Băsescu a aplicat aceeaşi divizare a societăţii pe care o aruncă acum şi peste Prut. România lui Băsescu a fost divizată din toate punctele de vedere, la fel cum Băsescu împarte acum Republica Moldova în două, pentru că locatarul de la Cotroceni nu ştie să acţioneze decât pe baza logicii conflictuale, în care ai lui sunt cei buni şi frumoşi şi au mână liberă să-i hăituiască pe ceilalţi. Nu cred că greşesc dacă avansez ipoteza că, în acest fel, reunificarea României nu se va face niciodată pentru că, dacă este făcută împotriva cuiva, iar nu pentru toată lumea, ea va naşte suficientă opoziţie încât să rămână blocată pe termen nelimitat. De unde supoziţia că nu reîntregirea României îl interesează pe Băsescu, ci scandalul aferent, pentru că are nevoie de platformă electorală. Puţin contează dacă acest tip de acţiune politică îndepărtează perspectiva reunificării, important este ca ea să aducă voturi, după care oricum nu mai contează. Eventual, dacă tot se antagonizează spiritele, iar idealul unionist rămâne o fata morgana intangibilă, cu atât mai bine pentru tabăra Cotroceniului, pentru că tema va putea fi folosită şi la următoarele alegeri. Exact ca marota luptei anticorupţie sau a viitorului luminos în temele cotroceniste din România.

Băsescu a acţionat la fel în politica românească de fiecare dată, nu pentru rezolvarea problemelor, ci pentru sublinierea şi agravarea lor, pentru a avea teme de campanie. Vă mai amintiţi de bugetarul gras ţinut în spate de privatul slab? Acum, filonul sănătos trebuie să se bată cu cel maladiv din Republica Moldova, oferindu-i câmp de acţiune electorală lui Băsescu. Unionismul său se opreşte aici, la împărţirea în tabere adverse. Între timp, premierul Ponta deschide oportunităţi concrete de colaborare cu statul de dincolo de Prut, care vor fi benefice pentru toată lumea, indiferent de etnie şi limbă. Prin construcţia gazoductului, nu doar românii din Basarabia vor avea de câştigat, ci întreaga populaţie de acolo, iar România nu va mai fi văzută ca un bau-bau care vrea să îşi împroprieze ceva, ci ca un stat prieten care vrea să ofere şi să ajute. O mare diferenţă faţă de împărţirea cetăţenilor din Republica Moldova în sănătoşi şi bolnavi, nu-i aşa?