În primul rând, pentru mişcările de stradă din Capitală care şi-au accentuat procesul de alterare. Un proces al cărui început îl sesizam încă de ieri şi care, vom vedea în acest week-end, dacă nu este cumva definitiv şi fatal. Nici preşedintele Iohannis nu ar trebui să aibă prea multe motive de mulţumire.

Dacă nu punem la socoteală ştirile triumfaliste citite cu elan de crainici de dinainte de 1989 de angajaţii TVR, ştiri care accentuează în mod supradimensionat premiera reprezentată de consultări cu intenţia vădită de a le minimaliza nereuşita, dl. Iohannis s-a văzut confruntat cu un val de critici îndreptăţite. Venite nu doar dinspre ONG-urile nemulţumite că nu au fost invitate la discuţii, nu doar din partea analiştilor lucizi care au sesizat mascarada, ci de la înşişi reprezentanţii străzii.

Nici dacă erau născute din bună-credinţă şi nu din dorinţa de a păcăli opinia publică şi a ameliora imaginea şifonată a preşedintelui, întâlnirile cu pricina nu puteau în nici un caz reprezenta un succes. În primul rând fiindcă trebuiau mult mai bine organizate, programate şi anunţate din vreme şi nicidecum de pe o zi pe alta. Prin sms. În al doilea rând deoarece nu trebuiau convocaţi la aceeaşi masă rotundă şi reprezentanţi ai ONG-urile, şi reprezentanţi ai demonstranţilor. Ci în mod separat fiindcă e limpede că e vorba de oameni cu agende, dar şi cu anverguri diferite. În al treilea rând fiindcă demonstranţi nu sunt doar la Bucureşti, ci şi în alte oraşe ale ţării. Iar prin neinvitarea lor, vocea le- a fost iarăşi ignorată, fie şi numai şi din punct de vedere formal ori simbolic. Spun „fie şi numai din punct de vedere formal ori simbolic” deoarece mie îmi este cum nu se poate mai limpede că, în realitate, dl. Klaus Iohannis are un plan bine stabilit. Pe care nici nu se străduieşte prea tare să îl ascundă.  Plan ce are în vedere instalarea unui guvern de tehnocraţi, guvern cu viaţă scurtă, a cărui principală misiune ar fi aceea de a pregăti alegeri anticipate. Care, în calculele Cotroceniului, ar fi un avantaj pentru PNL, mai cu seamă dacă s-ar consuma cât mai repede cu putinţă. Ca şi cum revoltele care au condus la căderea guvernului Ponta ar fi avut drept scop aducerea la putere a bicefalilor liberali, cu Alina Gorghiu şi cu Vasile Blaga cu tot.

Bună parte dintre ONG-urile invitate vineri la Cotroceni nu sunt chiar atât de apolitice precum ar vrea să pară. Ele şi îndeosebi reprezentanţii lor.

Iată, bunăoară, dl. Sorin Ioniţă, prezentat drept Expert forum, a fost în trecut mai mult decât un activist civic cu carte de muncă de oengist. S-a numărat printre susţinătorii înfocaţi ai PDL, ai preşedintelui Băsescu şi ai guvernului Boc, argumentând cât a putut mai înfocat pe la feluritele televiziuni politizate al căror invitat permanent era cât de înţeleaptă este măsura închiderii spitalelor. O măsură care s-a dovedit catastrofală şi pentru al cărei eşec costisitor nu plăteşte nimeni. Nici dl. Băsescu, nici dl. Boc şi nici propagandişti precum dl. Ioniţă. Care, iată, se pregăteşte să revină în actualitate şi studiourile de televiziune. Dl. Liviu Mihaiu, redevenit invitat preferat al TVR şi care s-ar putea să fie cât de curând cadorisit cu o emisiune de directoare cu spinarea de gumilastic a acesteia, salvează de ani buni Delta Dunării. O vreme chiar din ipostaza de guvernator al acesteia, numit în respectivul post în vremea guvernului Tăriceanu.  D-na Cristina Guseth, director al Freedom House, e la rându-i cunoscută drept fidelă a vechiului PDL şi partizană a limitării libertăţii presei.

Aşa după cum spuneam, vom vedea în zilele următoare dacă mişcarea de stradă care ideal ar fi să continue spre a pune pe mai departe necesara presiune asupra partidelor politice şi a nereformaţilor lor conducători măcar până în ziua învestirii noului guvern, mai are vlagă. Măcar atâta încât preşedintele Iohannis să aibă unde şi cum veni spre a lua contact cu ele, aşa pe neaşteptate precum anunţă că ar dori. Mai exact, vom vedea dacă nu cumva eşecul programat al consultărilor de ieri a adus cu sine şi eşecul străzii.