Suflet trist, de antenist

Rămas fără tată, căci mamă nu a avut niciodată, antenistul iese trist şi înfrânt din perioada luptei cu preşedintele Băsescu si îşi caută cu greu un rost în perioada de după plecarea acestuia de la Cotroceni. Acest text i se adresează, rememorând câteva episoade ale luptei sale, pe nedrept curmate. O suflet trist, de antenist:

• Ai luptat împotriva ungurilor, alături de fetiţa cu bentiţă tricoloră. Ţi-ai apărat ţara, alături de Mircea Badea. Ai fost convins ca Băsescu le vinde Ardealul ungurilor. Apoi ai fost convins ca este firesc ca UDMR-ul sa fie la guvernare. Ce-o fi fost în sufletul tău trist...
• L-ai iubit pe Crin Antonescu, l-ai fi urmat în lupta antibăsistă până la capătul lumii. Ai înjurat UE şi SUA de dragul lui, cand le-a demascat ca agenturi băsiste. Te-ai mobilizat la referendum ca să ajungă preşedinte înainte de termen. Apoi ai aflat că te-a înşelat, este de fapt băsist sub acoperire. Ai învatat să îl urăşti. Ce-o fi fost în sufletul tău trist...
• L-ai urât pe băsistul de Tăriceanu. Cel care l-a ajutat pe Băsescu să îl învingă pe Năstase. L-ai înjurat, alături de ortodoxul şi familistul Becali, pentru ca este catolic şi a avut multe neveste. Apoi ai aflat că este cel mai mare luptator anti-băsist şi l-ai sprijint să îţi fie, din nou, prim-ministru. Ce-o fi fost în sufletul tău trist...
• L-ai demascat pe Dan Diaconescu ca fiind agent băsist cand l-a facut de râs pe Ponta cu privatizarea Oltchim-ului. Ai facut spume de indignare în faţa manevrei băsiste. Apoi, dupa ce DD a fost condamnat la închisoare pentru şantaj, ai aflat ca e bine să participe la guvernare.  Ce-o fi fost în sufletul tău trist...
• Ai fost convins că Băsescu va închide Antena3. Ţi-ai pus la dispoziţie garsoniera ca să poată Gâdea să lumineze poporul de la tine din sufragerie. Nu a venit nicodată, păcat, ar fi fost evenimentul vieţii tale. Oricum, ai avut şi bucurii, l-ai înjurat pe Pleşu, pe Patapievici, l-ai scuipat pe Băsescu, ai plâns alături de invăţătoarea grevistă. Te-ai revoltat împotriva furtului de la Paris. Nu ai avut grija programului de seară, totul era deja pregătit pentru tine. Dar fără dictatorul nemilos, nimic nu mai are farmec. Ce-o fi acum în sufletul tău trist...
• Ai aflat că meriţi să fii mândru. Că eşti născut cu două stele-n frunte: român şi ortodox. Şi atunci trebuie să te mândreşti, nu să munceşti. Altfel ai văzut strada desfundată pe care stai, altfel priveai luna când mergeai noaptea la toaleta din spatele curţii. Nu ţi-a folosit la nimic, ai pierdut lupta electorală, iar viata ţa este la fel ca înainte, pieptul umflat degeaba e la fel de flasc. Ce-o fi acum în sufletul tău trist...
• Ai fost vigilent împotriva ne-românului, ne-părintelui şi ne-ortodoxului Iohannis. Ştiai că dacă ajunge preşedinte îl pune pe Băsescu prim ministru. Este preşedinte acum şi Ponta e în continuare şeful guvernului. Sa te fi minţit Antena3? Să ai pentru prima data o îndoială, o urmă de luciditate? Hmmm, stai că Băsescu e ascus în lacul Siutghiol, ca să îl denigreze pe doctorul Arafat. Cam din asta vei trai, de acum, trist antenist, cautându-l pe Băsescu prin ascunzişuri, duse sunt acum marile tale bătălii. Până va veni ziua cea mai tristă, când vei rămâne singur, abandonat, fără Băsescu. Atenţie la fenomenul de sevraj, ascultă sfatul poetului anti-băsist Marius Tucă:

Şi, mare atenţie, în ziua asta
nu te lăsa ademenit
nici măcar de zarzărul înflorit
de peste drum.

Zarzăr de care, într-un gest extrem,
Doamne fereşte!
te-ai putea spânzura,
tulburat de frumuseţea lui! (Zarzăr şi abandon)

Rămas fără tată, căci mamă nu a avut niciodată, tristul antenist speră ca cineva să se interpună între el şi zarzăr. Dar tare îmi este frică să nu vadă printre crengile lui un Ciuvică, un Badea, un Gâdea scărpinâdu-se pe ici pe colo, neştiind nici ei mai multe despre supravieţuirea în abandonul epocii post băsiste.