Scenariul lui Băsescu: Criza din Siria poate lovi în Republica Moldova

Băsescu, la Adevărul Live: „Trebuie să-l întreb ce mă întreba el: Ponta, câţi bani ai luat de la Roşia Montană?“

Preşedintele Traian Băsescu a fost invitat luni la Adevărul Live, acordându-ne un interviu în care a atins cele mai acute probleme ale societăţii româneşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

A vorbit, la început, cu emoţie, despre nepoţica pe care mezina sa, Elena Băsescu, a născut-o pe 1 septembrie, apoi a trecut la actualitatea presantă:  afacerea Roşia Montană, privatizarea CFR Marfă, modul în care e guvernată ţara, în care şi-a înteţit criticile la adresa premierului Victor Ponta, conflictul din Siria şi mizele României în acest conflict, dar a făcut şi câteva consideraţii privind situaţia politică internă, cu precădere despre viitorul Dreptei româneşti.
 
„Adevărul“: În primul rând, vă felicităm pentru că este primul interviu în calitatea de bunic.
 
Traian Băsescu: În nobila calitate de bunic. S-a înmulţit numărul de femei din jurul meu cu încă una,  să vedem ce nume va avea. 
 
Deci încă nu aţi hotărât numele?
Nu. Nu ne băgăm nici eu, nici soţia. Vor hotărî Elena şi Bogdan. 
 
Când aţi aflat de naştere?
Nici nu am ştiut că s-a dus la urgenţă seara la ora 20.00. Eu am aflat dimineaţa la ora 4.00. M-a trezit soţia şi mi-a spus că sunt bunic, se născuse la 2.32.
 
Şi care a fost prima reacţie?
A fost exact reacţia pe care am avut-o când s-au născut fetele. Eram pe navă şi am primit telegrama noaptea. A venit şeful radiotelegrafiei să-mi spună: «Domnule căpitan, felicitări, aveţi o fetiţă!“ Este vorba de cea mică. Iar la cea mare, tot la fel. Eram noaptea prin Atlantic şi am aflat că s-a născut şi ea.
 
Aţi avut aceleaşi emoţii când aţi ţinut-o pe cea mică în braţe?
 
A fost altceva. A fost o întoarcere în timp. Mi-am adus aminte când le-am ţinut în braţe pe cele mici. Dar nu am avut acelaşi sentiment, pentru că nu erau la fel de mici. Eu m-am întors când cea mare avea deja vreo patru luni. Cea de-a doua avea şi ea câteva luni. Iar nepoţica era proaspăt născută. Nu am mai ţinut un copil atât de mic în braţe. Nu putea să nu-mi semene. Şi ne-a surprins. A vrut să vină pe lume pe 1 septembrie, exact la un an de la căsătoria lui Bogdan cu Elena. Nu am superstiţii, dar acesta este un semn: vine un copil şi consfinţeşte un an de la căsătorie. 
 
„SUNT UN PARTIZAN AL MINERITULUI”
 
Care este informaţia de interes public: faptul că, începând de ieri, sunteţi bunic sau  faptul că circa 10.000 de oameni au protestat ieri împotriva Roşia Montană?
 
Protestul. Astăzi o să am analizele pentru că nu ştiu în ce măsură a fost transmis de televiziuni. Eu am avut treabă aseară. Dacă ajungeam întâi la birou, cu siguranţă că astăzi eram informat. 
 
Sunteţi un suporter al mineritului. Este bună decizia Guvernului privind Roşia Montană?
 
Sunt în continuare un partizan al mineritului exact din din aceleaşi motive, şi anume creştere preţului pe piaţa mondială la cupru, la aur, la argint, la metale. În acelaşi timp însă, m-am dat cu capul de perete, am căzut în funduleţ cu legea sănătăţii. Nu poţi face ceva împotriva societăţii. Trebuie deschis un dialog, dar calea nu este să păcăleşti lumea, pentru că, spre exemplu, să dedici o lege Roşiei Montane este un act de laşitate. Nu are nevoie de lege o asemenea decizie, este suficientă o hotărâre de Guvern, pentru că acolo discutăm de acţiuni ale statului. Sunt tipice actualului Guvern laşitatea, neasumarea. 
 
Consideraţi că Guvernul a greşit atunci când a trimis legea la Guvern? 
 
Da. Trebuia să anunţe că dezbatem în Guvern problema Roşia Montană. Ar fi perceput imediat semnalele societăţii şi deschidea un dialog, pentru că spaima mare legată de Roşia Montană este cianurarea. Aici trebuia discutat cu nişte specialişti ce înseamnă acest proces de cianurare, cât este de riscant, care este nivelul tehnologic. Peste tot, aurul se extrage prin cianurare, nu s-a inventat altă metodă. Dar România are dezavantajul incidentului de la Baia Mare de acum câtiva ani, cu un iaz de decantare în care existau cianuri de la aur. Nu vă ascund că nu am nicio problemă să declanşez un referendum naţional pe tema asta. Dimpotrivă. Dacă Guvernul nu găseşte resurse să discute cu societatea civilă, nu exclud posibilitatea să organizez referendumul odată cu europarlamentarele. Şi chiar în condiţii cu prag de 50%, pentru că problema este de interes major.  Îmi menţin punctul de vedere că reluarea mineritului pentru extragerea metalelor al căror preţ a crescut este o oportunitate pentru România, dar trebuie să vedem care e soluţia pentru ca societatea să fie împăcată cu acest demers.
 
„NU EXCLUD UN REFERENDUM PENTRU ROŞIA MONTANĂ“ 
 
Problema nu este doar cianura. Lumea este speriată de cum vor fi cheltuiţi banii.
Am un punct de vedere extrem de ferm, atât pentru mineralele care generează redevenţe şi le exploatăm, cât şi pentru ţiţei, cât şi pentru vânzările de acţiuni la marile companii. Aceşti bani ar trebui puşi într-un fond de investiţii pentru că, pe bună dreptate, societatea se simte frustrată. „Măi frate, la aurul ăsta am şi eu dreptul pentru că este în solul ţării mele, la ţiţeiul ăsta am şi eu dreptul, şi eu am contribuit la dezvoltarea CFR Marfă“. Punerea banilor într-un fond de dezvoltare şi explicarea: fac Braşov-Comarnic din aceşti bani, fac investiţie în şcoli, construiesc 400 de grădiniţe din aceşti bani.
 
Redevenţa de 6% cum vi se pare? 
 
Nu am încă informaţia care e nivelul pieţei, dar cred că o redevenţă de 6% este una relativ consistentă. Iar dacă mai ai şi o participare de 25% sau mai mult, dacă ţi se mai şi întoarce o mare parte din banii investiţi prin taxe şi impozite puse pe salarii, se ajunge undeva la o sumă destul de frumoasă din ceea ce se investeşte care rămâne la statul român. Dacă vă aduceţi aminte, proiectul Roşia Montană a fost de actualitate şi în timpul guvernului Boc. Trebuie să vă spun că eu am fost un partizan al proiectului, iar Boc nu a fost, şi de asta nici nu s-a făcut în timpul guvernării lui. Ştiu discuţiile pe care Emil Boc le-a avut cu Gold Corporation pentru că se punea problema ca redeven¬ţele să crească de la 2% la 6% şi participarea companiei româneşti de la Baia Mare era de 19% şi a cerut 25%. A ajuns în negociere la această cifră, dar a spus că politic nu poate să dea drumul la acest proiect. A spus: „Eu nu cred în acest proiect“. Nu am forţat nota pentru că nu poţi face ceva împotriva voinţei unui om. Practic, Victor Ponta a rămas la aceleaşi cifre la care ajunsese Boc în negociere. Dar vă aduceţi aminte ce ţipa Victor Ponta: „Căţi bani a luat Băsescu din aurul de la Roşia Montană?» Şi nu semnase nimeni. Doar exprimasem un punct de vedere. Acum îl întreb eu: «Ponta, câţi bani ai luat ca să semnezi Roşia Montană?“ Aşa este viaţa. Nu poţi să fii inconsecvent în problemele mari ale ţării. 
 
Premierul Ponta a spus că domnia sa va vota împotriva proiectului.
 
Mi se pare că nu poţi să guvernezi aşa. Domnul Ponta când e prim-ministru semnează începerea exploatării şi când vede că apar reacţii spune că este parlamentar şi votează împotrivă. Asta este laşitate. Şi o să vă spun că aşa nu se poate guverna credibil. Ce spun investitorii străini? Nu ai o politică, eşti inconsecvent. Asta arată lipsa de curaj de a-ţi asuma lucruri în care crezi. Or, o ţară nu se poate conduce cu laşităţi. Vă aduc aminte că acelaşi tip de laşităţi l-a avut la privatizarea CFR Marfă. A vrut ca CSAT să aprobe câştigătorul licitaţiei. CSAT-ul nu este vânzător de acţiuni. CSAT avea treabă doar cu asigurarea transporturilor strategice şi s-a îngrijit să fie introdusă în strategia de privatizare această obligaţie. În rest, cine câştigă, ce câştigă...
„CÂŞTIGĂTORUL DE LA CFR MARFĂ ALEARGĂ DUPĂ BANI PRIN RUSIA“
 
Cu privatizarea în sine aveţi o problemă sau cu investitorul, Grup Feroviar Român? 
 
Nici nu-l cunosc pe cel care vrea să fie proprietarul CFR Marfă. Au fost foarte mulţi aşa-numiţi investitori de carton care au fost umflaţi de guvernele succesive ale României prin relaţiile politice pe care le aveau. Că a fost Vîntu, că a fost Patriciu, că a fost amărâtul celălalt care e acum în puşcărie, Iordache, nu mai încăpea nimeni de contracte la Administraţia Naţională a Drumurilor şi, până la urmă, dezvoltarea asta forţată cu sprijin personalizat dintr-o parte sau alta a politicului n-a dus decât la colapsuri, la rateuri, pentru că nu poţi să te umfli peste noapte, sa devii un gigant, când tu ai plecat de la o locomotivă şi două vagoane acum trei ani. Când tu eşti cel care a drenat resursa din compania CFR Marfă, iar acum vii să o cumperi. Pe de altă parte, eu mi-am dorit un investitor strategic. Dacă vă aduceţi aminte, în fază iniţială, CSAT a respins strategia de privatizare pentru că Victor Ponta voia o privatizare care era ca la Oltchim, cu strigare. Or, eu am spus în CSAT: „Măi, oameni buni, noi discutăm de o companie gigant, de una dintre cele mai mari companii de transport feroviar din Europa Centrală şi de Est“. În condiţiile astea nu mă interesează strict unul care găseşte bani la bănci, cumpără 51% şi cu asta s-a terminat. Mă interesează ca privatizarea să se facă cu o companie care pe urmă dezvoltă şi modernizează această companie, pentru că urmează perioada de liberalizare a transportului feroviar în UE. Mie esenţa nu mi se pare neapărat privatizarea, vânzarea a 51% din acţiuni, esenţa mi se pare capacitatea investitorului de a moderniza rapid compania, de a o face competitivă pe piaţa europeană şi de a o face competitivă cu sectorul auto din România. Peste doi ani, România va avea 400 de km de autostradă mai mult. Vorbesc de ceea ce este contractat şi în execuţie. Eu aş fi văzut o privatizare cu un investitor strategic definit în primul rând de obligaţia de a moderniza compania. Şi nu mi se pare o treabă foarte serioasă când cel care a fost declarat câştigător aleargă ba prin Rusia, ba prin ştiu eu ce ţări să găsească banii cu care să cumpere. Altfel, compania este sortită să intre într-un proces căruia îi vor spune „restructurare“, dar care va însemna tăiere masivă de vagoane pentru a valorifica fierul vechi să plăteşti ratele la bănci. 
 
Aveţi informaţii că investitorul ar fi căutat bani în Rusia?
Inclusiv în Rusia. 
 
Contractul de privatizare se va semna.
 
Da, ar trebui să se semneze astăzi (luni - n.r.) după declaraţiile premierului. Oricum, a fost un investitor foarte favorizat în tot procesul. În plin proces de licitaţie, s-au transformat datoriile în acţiuni. Din iunie, de când s-a declarat câştigătorul, abia zilele trecute Guvernul a publicat Hotărârea, ca să-i dea timp să caute bani. Şi aici l-aş mai atenţiona o dată public pe premierul Victor Ponta, dacă nu cumva această întârziere a fost deliberată pentru a favoriza câştigătorul. Eu nu spun că un partener nu trebuie favorizat, un partener al statului nu trebuie ajutat, dar nu încălca regulile când îl ajuţi. Fă regula egală pentru fiecare ca să fii credibil.    
 
În timpul privatizării, cred că rămăseseră doi competitori şi aţi ieşit şi aţi spus că pe unul dintre ei îl vedeţi capabil să preia CFR Marfă. Dacă nu vă refereaţi la acesta, vă refereaţi la celălalt? 
 
Cred că la un moment dat i-am văzut pe toţi trei pentru că era Omnitrax-ul 
american. 
 
Vă refereaţi la Omnitrax?
 
Şi la Omnitrax mă refeream. Aveam în vedere că o companie americană ar putea câştiga. Privatizarea a fost atât de prost pregătită, o companie de dimensiunile astea nu se privatiza prin anunţuri, fie ele în „România Liberă“ şi „Adevărul“. Pentru privatizarea unei astfel de companii se face un round show, adică reprezentanţi ai companiei îşi prezintă compania, situaţia ei şi obiectivele privatizării, în marile centre feroviare. Te duci la Paris, te duci la Londra, te duci în Olanda. Dacă toată prezentarea s-a limitat la a prezenta în câteva ziare ceva de licitaţie, de bună seamă nu avea cum să apară un investitor german, american.
 
Privatizarea a început-o fostul ministru Fenechiu. 
 
Fenechiu, nu mă suspectaţi că i-aş fi vreun prieten, el a fost cu sabia deasupra capului pusă de premier. Ori o faci, ori nu mai rămâi ministru. În timpul pe care l-a avut, asta a făcut. În acordul cu Fondul, când s-au instalat ei în mai 2012, privatizarea CFR Marfă era în acord cu fondul. Nu trebuiau să lase privatizarea pe ultimele 45 de zile, înainte de intrarea în board-ul fondului, ca să spună dacă s-a încheiat cu bine sau dacă a deraiat. Trebuia să-ţi iei toate măsurile din vreme, au avut un an şi au lăsat totul pe ultimele 45 de zile. Este evident că ceva nu este în regulă. Ori proastă guvernare, ori un joc care să elimine exact partenerii strategici care puteau să vină la privatizare. 
 
„Se guvernează exact în stilul lui Adrian Năstase“
 
V-aţi declarat îngrijorat de creşterea numărului de şomeri, numărul de şomeri fiind mai mare cu aproximativ 30.000 de persoane. 
 
Sunt 30.000, dar uitaţi-vă la procent. Sunt 7,6% şi guvernarea a preluat cu 6,7%, deci este o creştere de aproape un procent. Guvernul s-a angajat la crearea unui milion de locuri de muncă, unde or fi acele sute de mii de locuri de muncă de până acum, nu ştiu. Şi fondul de pensii, şi fondul de sănătate se alimentează din taxele pe salarii, ori semnalul pe care îl primim este unul îngrijorător. Nu mai vorbim de neseriozitate. Mă anunţi că anul acesta vei face investiţii de 10 de miliarde de euro, iar pe primele şapte luni avem puţin peste jumătate de miliard de euro.  Vreau să fiu foarte direct. Eu am un pact de coabitare cu Victor Ponta, dar nu am un pact al tăcerii. Şase luni i-am girat, adesea am avut aprecieri la adresa Guvernului pentru că am vrut să-i sprijin, dar dacă ei confundă sprijinul cu a fi părtaş la proasta guvernare sau corupţia, acest lucru nu merge. Uitaţi-vă că este exact stilul lui Adrian Năstase. Vă aduceţi aminte afacerea ICA, cea prin care un teren al Academiei Agricole a fost transferat din domeniul public în domeniul privat, şi s-a vândut pe preţ de nimic. Uitaţi-vă la ce a făcut Guvernul Victor Ponta. 3.800 de hectare de la Academia Agricolă, din Insula Marea Brăilei, au fost transferate la Consiliul Judeţean Brăila. Eu voi sta cu ochiii pe aceste terenuri într-un moment în care se eliberează vânzarea lor. O să-mi spună domnul Victor Ponta că preşedintele Consiliului Judeţean Brăila este un îndrăgostit de agricultură şi vrea să vadă cum creşte porumbul, grâul, dar sunt cam multe hectare, 3.800 ha, categorie zero, irigat, pe care stau cu ochiii tot felul de şacali. Şi odată tranferat prin Consiliul Judeţean, cu uşurinţă, prin hotărâre de Consiliu, se trece în domeniu privat, şi de acolo, vânzarea către clienţii politici este gata. Aceasta este o probă. Aceleaşi tertipuri pe care le-a folosit Adrian Năstase le foloseşte şi Victor Ponta, sigur cu influenţa baronetului local, care cere ofrande pentru susţinere. Uitaţi-vă la rezolvarea problemei Rompetrol. Cum poţi cu atâta uşurinţă să renunţi la 400 de milioane de dolari în favoarea kazahilor, când ştii că era un drept al statului român să-i încaseze? Spune Victor Ponta că preşedintele ne obstrucţionează în trecerea legilor. Sigur că am trimis legea înapoi. 
 
Am înţeles că ar fi pierdut oricum banii, că i-ar fi dat kazahii în judecată. 
 
Trebuia să mă duc să-mi spună un judecător.
 
Au făcut şi un fond de investiţii. 
Care fond de investiţii şi care e obligaţia lor să-l facă? Cum este scris memorandumul, nu creează nicio obligaţie pentru kazahi. 
 
Dvs. sunteţi cel care a cerut Guvernului să renunţe la proces. 
Eu nu am cerut. Niciodată nu am cerut renunţarea la proces. Eu am cerut să negocieze datoria. Fraţilor, de banii aceştia, puteţi să ne daţi 180 de milioane, dar de restul de bani ne daţi combustibil pentru agricultură. 

Aveaţi o relaţie foarte bună cu Victor Ponta.
 
Da, Victor Ponta a fost o speranţă pentru mine. Pe urmă mi-am dat seama şi că n-are caracter, şi că e mincinos şi că e corupt.
 
Corupt?
 
Păi numai ce vă dădusem exemplu cu ordonanţa de urgenţă cu care a mutat 3.800 de hectare de la Academia
Agricolă la Consiliul Judeţean Brăila. Dacă asta nu-i corupţie, înseamnă că eu mă duc la mănăstire.
 
Noi nu vrem să vă duceţi la mănăstire, dar n-aţi văzut, n-aţi sesizat să spunem fapte asemănătoare întâmplate şi în vremea guvernelor Boc?
 
Aş fi ţipat la astea. Astfel de transferuri n-am văzut.
 
Referitoare la terenuri. Dar contracte pentru clientelă şi pentru nepoţi?
 
În timpul guvernului Tăriceanu am mai făcut eu o afirmaţie care redevine valabilă acum: „corupţia a ajuns pe masa Guvernului“. Acest lucru nu s-a întâmplat la nivelul lui Emil Boc. Emil Boc n-a dat voie ca prin acte normative semnate de el să fie servită clientela politică, ceea ce înseamnă corupţie, indiferent care e mobilul şi rezultatul. Că obţin bunăvoinţa baronului de Brăila şi atunci îi dau terenul ăsta, ştiu că o să-l facă ţăndări mai târziu. Guvernul Boc nu a avut atâţia miniştri cu probleme câţi are cel mai cinstit guvern, Guvernul Ponta. Guvernul Ponta reuşeşte şi o premieră absolută şi în politica românească, şi în politica europeană. Să ajungă până la condamnarea unui ministru în timp ce se află în funcţie. Cazul Fenechiu.
 
Dar nu e pentru ce a făcut când era ministru.
 
Nu contează. Asta e emblema a cât îţi pasă de onorabilitatea guvernului tău. Şi cine credeţi, spre exemplu din Europa, că ştie pentru ce a fost condamnat. Ei reţin un singur lucru. Este o funcţie, este condamnat la cinci ani de închisoare. Bună ziua! Nu spun că acea corupţie de sub guvern n-a funcţionat în timpul lui Boc. A funcţionat. Dar n-a fost la dimensiunile la care e acum. În mod cert!   
 
Traian Băsescu: Îndepărtarea lui Assad poate aduce Rusia în Transnistria
 
Consideraţi că este posibilă o intervenţie în Siria alături de SUA?
 
Răspunsul categoric este nu, pentru că SUA pun problema unei intervenţii chirurgicale, dar asta nu înseamnă că, dacă SUA vor lua decizia de a interveni în Siria, nu vom fi solidari, pentru că nici România nu poate accepta ideea folosirii gazelor toxice de luptă. Problema pe care o avem este următoarea: unde ne ducem cu o astfel de intervenţie? La întâlnirea cu Corpul Diplomatic Român, am spus că ne menţinem liniile de politică externă, prudenţă faţă de intervenţia în forţă în Siria şi solidaritate cu aliaţii noştri care vor lua această decizie. Spun solidaritate pentru că n-o să mă consulte nimeni, ştiind că n-am capabilităţi militare pentru tipul de intervenţie pe care mizează SUA acolo. Astfel de capabilităţi le au doar câteva ţări: SUA, Marea Britanie, Franţa şi Canada.  Am vorbit despre nevoia de prudenţă pentru că sunt diverse abordări ale statelor din jurul Siriei. Turcia vrea o intervenţie directă la sol, Iordania va fi solidară, Iranul are alte obiective,  Israelul are alte obiective. Problema care se pune în cazul unei intervenţii militare, chirurgicale a SUA este: această intervenţie va avea sau nu va avea ripostă? SUA programează o intervenţie de două zile, 100 sau 200 de rachete Tomahawk pentru diminuarea capacităţii armatei siriene de a utiliza gaze toxice.
 
Va riposta Damascul sau nu?
 
După părerea mea, va riposta. Ce se întâmplă dacă Damascul loveşte unul dintre distrugătoarele americane? Cât de chirurgicală va mai rămâne operaţiunea? Cum va reacţiona Hezbollahul, care este în Siria? Va genera provocări aruncând racheta peste Israel şi Turcia? Dacă Turcia primeşte câteva rachete pe teritoriu, trase nu de armata siriană, ci de Hezbollah, va invada Siria? De aceea, eu am spus prudenţă. Nu poţi să gândeşti politica externă în astfel de situaţii ca pe o nuntă la care te duci cu floricica în piept. Să facem ultimul scenariu: cade Guvernul Assad, iar actualul front de eliberare naţională vine la putere. Cu care din secţiuni? Cu al-Qaeda? Cu alte grupări teroriste, cu Fraţii Musulmani? Care din facţiuni va dobândi puterea? Ce se întâmplă cu influenţa ruşilor în Siria odată cu schimbarea Guvernului Assad, în urma unui război care înseamnă un măcel? Mai rămâne Rusia cu singura ei bază din Mediterana de Est, dacă vine altcineva în locul lui Assad? Presupunem că îndepărtarealui Bashar al-Assad va genera pierderea acestei baze, unde se va recompensa Federaţia Rusă ca pierdere de prestigiu? După Kosovo, s-a compensat în Georgia. Ce ar fi cel mai la îndemână acum? Transnistria. Lucrurile sunt mult mai complicate şi sunt obligat să gândesc în termenii cei mai răi. La fel de bine se poate ca Guvernul Assad să nu reacţioneze şi să-şi încaseze cele 200 de rachete. Mai există un risc. Dacă nu reacţionezi la bomba atomică a săracului, pentru că astea sunt gazele toxice de luptă, te gândeşti să nu reacţionezi nici la bomba atomică a Coreei de Nord, nici la cea a Iranului. 
 
Cum vi se pare reacţia preşedintelui Obama de a trimite la Congres decizia de atacare a Siriei?
 
Marea Britanie a ajuns la Parlament, SUA au ajuns la Parlament, Franţa a decis să meargă în Parlament. Avem problema legitimităţii, pentru că nu s-au utilizat gaze toxice în raport cu alt stat. Siria nu este semnatara Convenţiei (n.r.- Convenţia privind Armele Chimice), de asta şi are acest tip de armament. Prudenţa în decizie şi în acţiune mi se pare esenţială pentru pacea lumii. ;
 
Mai rămâne Rusia cu singura ei bază din Mediterana de Est, dacă vine altcineva în locul 
lui Assad?
 
 
„Macovei şi Udrea îi bat pe Ponta şi Antonescu“
 
Ce se întâmplă cu dreapta românească?
 
Sunt convins că se va uni şi ea nu e atât de naivă cum pare. Eu am observat analizele presei, că liderii dreptei sunt orgolioşi, că vrea fiecare mănăstirea lui. Nu cred. Cred că marea problemă a liderilor dreptei este că nu pot pune încă degetul pe acela care va prelua steagul dreptei să meargă cu el în alegerile prezidenţiale. Cred că momentul ultim şi poate şi optim al unei unificări a dreptei nu va fi altul decât a doua zi după europarlamentare. Şi dreapta are şi bune, şi rele, cum are şi USL-ul şi bune, şi rele, însă îmi este clar că, în momentul de faţă, au nevoie să găsească liderul pe care să-l suţină.
 
Dumneavoastră îl vedeţi? 
Nu, că dacă l-aş şti l-aş spune public. Repet, este un număr de oameni care ar putea avea alură prezidenţială, dar nu au creştere în sondaje. 
 
Vă întreb mai direct. E pregătită România pentru un preşedinte femeie? 
 
Eu ştiu două femei care îl bat şi pe Ponta, şi pe Crin Antonescu în dezbateri publice. Monica Macovei şi Elena Udrea. Sunt mult mai consecvente decât fiecare dintre ei. Şi în dezbateri publice amândouă l-ar bate şi pe Crin, şi pe Ponta. Depinde ce maşinărie le pui în spate. Iar dreapta va avea o maşinărie politică destul de consistentă. Însă dreapta trebuie să nu repete erorile CDR, când au pus pălăria Convenţiei şi erau vreo 12 partide acolo. Nu! Fuziuni, băieţi! Şi creaţi un partid nou.
 
Dvs. le spuneţi acum şi celor de la PDL, şi celor de la Mişcarea Populară...
Tuturor.
 
Celor de la Noua Republică şi celor de la Forţa Civică să fuzioneze?
Da. Mai devreme sau mai târziu. Singurul care nu poate fuziona este PNŢCD-ul. PNŢCD are o istorie prea adâncă să îl amesteci în partide noi. El trebuie să rămână acea emblemă a tradiţiei istoriei în politică. Pentru că liberalii şi-au mâncat-o, nu mai există. Ei s-au socializat, au devenit mai socialişti.
 
Dar şi PDL, în mandatul dvs., a guvernat cu PSD. S-a socializat şi PDL la vremea respectivă?
 
Nu, ca dovadă, nu au putut sta în remorcă unul cu altul, că erau prea puternice şi unul şi celălalt şi s-au despărţit. Dacă vă aduceţi aminte, eu am avut un entuziasm pe care, paradoxal, l-am avut şi acum cu USL-ul. Atunci PDL-ul cu PSD-ul, după ce PNL-ul a refuzat participarea la guvernare cu PDL dacă nu i se dă funcţia de prim-ministru, aveau aproape 70% în Parlament. Şi m-am bucurat, pentru că 70% este o cifră magică a unei majorităţi, care îi permite revizuirea Constituţiei, reogranizarea administrativă. S-a dovedit că problemele interne şi interesele, jocul politic au fost deasupra celor două partide, nu au putut să se ridice deasupra, la nivelul interesului naţional, şi atunci s-au despărţit fără să realizeze obiectivele: revizuirea Constituţiei şi reorganizarea administrativă. Acelaşi lucru se întâmplă acum: o majoritate de 70% care este dominată de ordonanţe de urgenţă şi care nu îşi asumă o revizuire în favoarea ţării a Constituţiei, ci hai să vedem cum ne acomodăm după cum credem noi că o să câştigăm sau nu, sau cum o să ne poziţionăm după următoarele alegeri parlamentare. Deci această majoritate, cu atât mai puţin actuala majoritate priveşte la interesul naţional. Priveşte la interesul lor. Foarte mulţi spunem: o majoritate de 70%! Dar este o majoritate foarte slabă, este mai slabă decât majoritatea pe care a avut-o Boc cu 50% plus 1. De ce? Pentru că sunt foarte neomogeni în aspiraţii în interiorul acestui colos de 70% şi pentru că liderii celor două mari partide, PSD şi PNL, nu au forţă să impună partidelor viziunea de continuare a proceselor de modernizare. Sunt mai puternice forţele interne de interes de baron, de interes de partid, decât forţa liderilor de a servi interesul naţional. 
    
Marea problemă a liderilor dreptei este că nu pot pune încă degetul pe acela care va prelua steagul dreptei să meargă cu el în alegerile prezidenţiale. 
 
Momentul ultim şi poate şi optim al unei unificări a dreptei nu va fi altul decât a doua zi după europarlamentare.
 
Întrebările adresate de bloggeri adevarul.ro
 
 
Marius Văcărelu
profesor universitar
 
Care credeţi că va fi principala vulnerabilitate a sistemului politic, a relaţiilor internaţionale între state, în mod special – lupta pentru resurse, situaţia demografică la nivel global ori creşterea statelor afectate de o rea guvernare? 
 
Traian Băsescu: Am să mă refer, în primul rând, la România. Principala vulnerabilitate a viitorului este scăderea natalităţii. Este cea mai mare vulnerabilitate pe care o avem, pentru că, peste generaţii, nu ne vom mai putea asigura propria dezvoltare. A doua mare vulnerabilitate poate fi legată de educaţie şi cercetare. Educaţia, după părerea mea, în liceele teoretice, este la un nivel acceptabil şi creează premise să ai foarte buni specialişti în universităţi. Marea noastră problemă este învăţământul universitar dacă vorbim de crearea elitelor. A treia vulnerabilitate poate veni din sănătate, şi nu mă refer neapărat la faptul că avem echipamente sau nu avem echipamente, ci starea generală de sănătate a populaţiei.
În ceea ce priveşte calitatea liderilor la nivel global, aş lua-o întâi în România. Da. Şi eu mă întreb cine poate fi noul preşedinte. Nu pot spune în momentul de faţă că cel care s-a autointitulat – ştiţi că este vremea autointitulărilor acum în România, care regi, care împăraţi – înţeleg că în weekendul acesta s-a autointitulat preşedinte Crin Antonescu. A spus că el candidat nu poate fi, el e direct preşedinte, o autointitulare specifică dezbaterii publice din zilele acestea, când se tot autointitulează toţi câte ceva. Mă uit la cei doi lideri ai celei mai mari structuri politice, USL. Crin Antonescu ar fi un dezastru pentru România, Victor Ponta un dezastru pentru România – şi imatur, şi pregătit oricând să mintă.  ;
 
 
Ciprian Necula
sociolog
 
Aş vrea să vă întreb dacă principalul impediment pentru dezvoltarea comunităţilor de romi îl reprezintă prejudecăţile politicienilor români. 
 
Traian Băsescu: În primul rând, vă felicit pentru intenţia de a realiza acest muzeu, cred că este un lucru bun. Cred că problema copiilor romi este mai complicată decât ne obişnuim să o afirmăm de pe o poziţie sau alta. În mod categoric există şi un proces de discriminare nedeclarat, deci prima cauză. A doua cauză este chiar cultura familiei rome. De multe ori, nu-şi trimit copiii la şcoală. Şi o să vă rog să nu vă supăraţi, poate o să spun un lucru care o să-mi atragă, o să generez dezbateri. Am un fin ţigan, rom.  Eram primar general al Capitalei, ieşeam într-o noapte de la Primăria Capitalei, în sus pe Regina Elisabeta, şi acolo erau adunaţi oameni, iar unul era căţărat pe Primăria Sectorului 5. Am oprit maşina, am văzut că era o doamnă cu nişte copii pe trotuar şi cel de sus era tatăl copilului care se născuse pe trotuar şi el cerea de vreo doi ani primarului să îi dea o casă. Am vorbit cu mama copilului. „De ce stă sus?“„Pentru că nu-mi dă casă.“„Eu nu-ţi promit casă, dar uite, îţi promit altceva: dacă îi spui să coboare, ţi-l botez pe ăsta micu’, care s-a născut pe trotuar”.  Şi l-am botezat. A fost soţia mea, eu nu am avut timp, după ce a crescut, de două-trei ori pe an, se duceau în Zăbrăuţi unde locuiau. Pe urmă, au găsit un alt loc, a venit vârsta de şcoală. L-a dus la şcoală. Curăţel, îmbrăcat frumos, cărţi, caiete, tot ce i-a trebuit. După ce pleca soţia mea, venea şi-l lua mama lui, că nu poate sta fără el. De fapt, îl trimitea la furat. Avem o problemă a societăţii şi o problemă a familiilor rome. De aceea eu l-am apreciat foarte mult pe Cioabă, pentru că el i-a îndemnat să meargă la şcoală, să se creştineze. ;
    
 
Eugen Tănăsescu
preot Constanţa
 
Întrebarea mea vizează relaţia stat-biserică, unde, după părerea mea, statul este prins într-o menghină, ştim bine că statul este integrat în structurile euroatlantice, unde viziunea este o separare totală între stat şi biserică. Cum vedeţi pe viitor dialogul şi colaborarea statului cu cultele religioase?
 
Traian Băsescu: Părinte, este o temă complicată. Biserica este un partener al statului român. Nu sunt restricţii NATO sau la nivelul Uniunii Europene legate de relaţia dintre stat şi Biserică. Mai ales acolo unde există o Biserică dominantă numeric. În NATO sau în UE, nimeni nu pune restricţii la acest nivel de parteneriat. Venind la cazul specific al României, trebuie să o spun, societatea are nevoie de educaţie, trebuie să o dăm pe toate canalele posibile, fie că vorbim de şcoală, fie de Biserică, fie de mass-media. Este indiscutabil că statul român îşi sprijină multe dintre obiectivele sale în parteneriatul cu Biserica. Este suficient să vă spun de modul în care gestionăm problema românilor în străinătate. În Italia s-au pus la dispoziţia credincioşilor români aproape 800 de biserici catolice la care românii să-şi facă rugăciunile. De ce? Pentru că noi am considerat că una dintre politicile corecte este ca în ţările care au plecat pentru muncă să poată să acţioneze ca o comunitate. Nu am găsit nicio altă formulă decât sprijinul prin biserică. Biserica Ortodoxă a fost destul de receptivă aici. Uitaţi-vă la relaţia cu Republica Moldova. Este o ofensivă teribilă a Bisericii Ortodoxe Ruse pentru nerecunoaşterea Bisericii Ortodoxe Române din Moldova. BOR ţine românismul în picioare în Republica Moldova. În Serbia, avem preoţi bravi care, deşi au avut interdicţii de la Guvern, au fost prigoniţi la un moment dat, au construit, mai puţin legal, o bisericuţă, în care am fost, şi acolo se strâng timocenii în jurul bisericii. Să nu mai vorbim de menirea socială. Inclusiv în America, la Montreal, sunt două biserici, una care ţine de Biserica Ortodoxă Americană, cu preoţi români, alta care ţine de Biserica Ortodoxă Română. Deci, acest parteneriat, statului român îi este necesar şi răsplăteşte atât cât poate şi prin salarii parţiale către cler, şi prin investiţii; colo, mai o reparare de biserică, mai o construcţie de biserică. Nu trebuie să exagerăm, însă. Dacă privim doar dintr-un unghi, spre exemplul că s-au construit mai multe biserici decât şcoli, spui stop finanţare de la bugetul de stat. 
    
 
În Serbia, avem preoţi bravi care, deşi au avut interdicţii de la Guvern, au fost prigoniţi la un moment dat, au construit, mai puţin legal, o bisericuţă
 
Valentina Basiul
redactor-şef adj. „Adevărul Moldova“
 
Domnule preşedinte, în această săptămână, la Chişinău, vor veni vicepremierul rus, după care patriarhul rus, Kirill. Acesta va celebra 200 de ani de prezenţă a Bisericii Ruse la Chişinău. Ştim că statul român este laic, dar basarabenii se întreabă de ce un patriarh român nu a trecut Prutul. Ce credeţi dvs. de această vizită şi ce credeţi în general de politica ruşilor prin biserică?
 
Traian Băsescu: Nu poţi cere altora să nu facă ceea ce tu faci, dar asta nu înseamnă că depunem armele. Sunt convins că mitropolitul Petru va avea capacitatea să organizeze evenimente dedicate Bisericii Ortodoxe credincioşilor români de data aceasta. Despre mitropolitul român care nu a trecut Prutul, nu are nici legătură cu voinţa, probabil este o chestiune de calendar. 
 
Vă asigur că îl ştiu pe patriarhul Daniel şi nu are nicio reţinere să treacă Prutul dacă timpul îi va permite, însă acum este ocupat cu Catedrala Mântuirii Neamului. 
 
Sunt de acord cu formula dvs., dar nici noi nu suntem indiferenţi la ce se întâmplă în Moldova, dar nu vreau să dezvolt şi mai mult subiectul. Este adevărat că patriarhul Daniel este un partener al Guvernului în ceea ce priveşte Moldova, de aceea şi  mitropolitul Petru al Basarabiei  ar trebui să fie şi un părinte mai activ. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: