PSD. Faza fracturilor logice

Declaraţiile liderilor PSD de la ultima şedinţă a Comitetului Executiv Naţional dovedesc faptul că partidul se află în plină perioadă a fracturilor logice. Exersată de trei ani încoace de Victor Ponta, fractura logică a cuprins întreaga echipă de conducere a partidului.

Suntem deja obişnuiţi cu minciunile pe faţă pe care Premierul Ponta ni le toarnă zilnic cu seninătatea iresponsabilului şi cu contradicţiile conţinute în scurtele lui fraze emise între automata strângere a buzelor şi clipitul rapid din ochi ce anunţă definitivarea unei unităţi de sens şi pregătirea pentru emiterea alteia. Celebră este atitudinea sa faţă de exploatarea de la Roşia Montană, când s-a opus ca deputat şi a susţinut ca premier. Cea mai recentă este poziţionarea faţă de mărirea salariilor demnitarilor: a provocat-o, s-a dezis de ea pentru a o accepta cu amendamentul că va dona diferenţa de bani.

Deci: decid să măresc salariile demnitarilor, condamn această măsură pe care a dus-o la îndeplinire cel pe care l-am lăsat în locul meu pentru ca apoi să cedez eroic în faţa nenorocirii, încercând să mă salvez prin anunţarea faptului că voi dona suma venită în plus în contul meu.

Câtă generozitate, câtă coerenţă! Să nu uităm şi de marea minciună pe care o repetă mereu ca pe o mantră, că în vara lui 2012 şapte milioane de români l-au demis pe Traian Băsescu. Nu contează că zece milioane au decis să-l menţină pe Băsescu la Cotroceni, fapt care s-a şi întâmplat, că Băsescu şi-a terminat mandatul la termen, că, de fapt, puciul parlamentar a eşuat, iar Dragnea este condamnat pentru fraudarea referendumului de atunci. Aceste evidenţe nu există în fracturata minte a lui Victor Viorel Ponta. La fel ca un personaj dintr-o cunoscută comedie, premierul pare să ne declare zilnic: „Eu sunt schizofrenic, la fel şi eu! Victor, Viorel şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ponta.”

Nu îmi propun să fac inventarul fracturilor şi contradicţiilor din declaraţiile şi acţiunile Premierului, pentru că ar însemna să redau cam toate apariţiile sale. Voi trece, însă, în revistă fracturile logice dovedite în aceeaşi zi de colegii lui din conducerea de partid şi (după cum ar vrea Liviu Dragnea) de stat.

Să începem cu Marian Oprişan, care a emis un raţionament ce intră lejer în categoria „te iubesc, dar nu pe tine”: „Rovana, te iubesc! Îmi ofer experienţa lui Liviu Dragnea.” Ce-o fi fost în mintea emiţătorului acestei contorsionate declaraţii de dragoste, ce o fi vrut el să spună? „Rovana, te iubesc, dar iubirea mea te va face să suferi şi de aceea...”, sau: „Rovana, te iubesc şi de aceea îi voi oferi experienţa mea lui Dragnea ca pe un dar otrăvit?” Ce o fi înţeles Rovana din această declaraţie?

Cred că Rovana a înţeles, pentru că şi ea operează cu acelaşi tip de raţionament. După ce a fost învinsă la voturi de Dragnea, Rovana a declarat: „PSD iese întărit.” Şi plumbul se aşternu peste minţi! Păi, dacă cu Dragnea PSD iese întărit, de ce aţi mai candidat, doamnă? De ce aţi vrut să tăiaţi calea lui Dragnea spre conducerea partidului, condiţie a întăririi sale? Cu dumneavoastră PSD cum ieşea? Aţi vrut să le arătaţi colegilor ce catastrofă ar fi fost dacă aţi fi câştigat dumneavoastră? V-aţi înscris în cursă pentru a le transmite mesajul să nu conteze pe dumneavoastră?

Bine că PSD a ieşit întărit şi se va înţepeni şi mai tare cu noua strategie. Pentru a nu se lăsa mai prejos faţă de colegii săi – de fapt, pentru a demonstra că este pe linia fracturilor logice din partid – Liviu Dragnea a declarat: „Trebuie să pregătim o nouă generaţie de lideri tineri în PSD, care să vină după generaţia de succes reprezentată de Victor Ponta.” Domnule Dragnea, am văzut succesul „generaţiei Ponta” cel puţin în triada întru infracţionalitate Ponta-Şova-Ghiţă, la care se pot adăuga Duicu, Cazanciuc şi alţii. Şi dacă generaţia Ponta e de aşa „succes”, de ce să vă grăbiţi pentru o alta? Ea încă mai are ceva de spus în politică, aşa cum are şi colega Rovana. E o generaţie tânără, nu?

Singura glumă bună spusă de Ponta (nu cred că  e a lui, o fi plagiat-o de undeva) a fost cea cu care a plecat în vacanţă: „Din experienţa domnului preşedinte Iliescu vă spun că cel mai tare eşti iubit în ziua în care eşti ales şi în momentul în care ieşi din funcţie.” Ca să nu strice gluma, cu asta ar cam trebui să plece Ponta din funcţie. Dar, maestru al glumelor proaste cum îl ştim, Ponta se va întoarce pe scaunul de care se ţine ca pisica de burlan. Vom vedea cu ce inimă îl va primi „provincialul sentimental” Liviu Dragnea la întoarcerea din Miami (a se citi aşa cum se scrie, după metoda „Vanghelie”).

Ce va înţelege electoratul PSD din toate aceste declaraţii? Că din iubire ar trebui să dea votul adversarilor PSD, că premierul şi-a micşorat salariul prin mărire, că Băsescu nu a mai existat din 2012, dar Ponta l-a învins la termen în 2014 şi că „generaţia Ponta” a cauzat un mare succes partidului şi ţării. În linia actuală a gândirii partidului, cred că imnul de la congresul din noiembrie ar trebui să fie „Să mori de dragoste rănit”.