Cei mai mulţi observatori au interpretat zicerile d-lui Ponta ca un semn al sprijinului acordat ministrului de Externe numit cu doar opt zile în urmă. Un ministru al cărui ajutor consta, pesemne, într-o primă etapă, în a crea impresia că guvernul vrea să îşi spele ruşinea din ziua primului tur de scrutin al prezidenţialelor când nepermis de mulţi români stabiliţi ori aflaţi numai în tranzit în străinătate au fost împiedicaţi să îşi aleagă preşedintele, dar şi în salvarea onoarei terfelite a predecesorului său în funcţie, dl. Titus Corlăţean, om de bază în ierarhia, dar şi în invizibilele structuri de putere cu iz mafiot ale partidului de guvernământ.

Că ajutorul pe care dl. Meleşcanu urma să îl acorde era planificat a fi unul etapizat şi că scopul lui esenţial era acela de a limita prin orice mijloace, inclusiv cu preţul unor dezordini şi lupte de stradă, cu cel al umilirii conaţionalilor noştri din Diaspora, dar şi cu cel al terfelirii imaginii României în lume, proporţiile dezastrului electoral înregistrat de candidatul Victor Ponta la secţiile de vot din străinătate s-a văzut duminică, 16 noiembrie. Ziarul Adevărul a relatat pe larg pe tot parcursul zilei de duminică la adevărul.live ceea ce s-a întâmplat în diverse oraşe europene, situaţia a fost prezentată complet şi corect, spre plăcuta noastră surpriză, şi de emisiunile informative ale Televiziunii Române. Mi-am însoţit comentariul de luni cu nu mai puţin de 40 de instantanee fotografice de la Consulatul României din Műnchen, instantanee ce mi-au fost puse la dispoziţie cu generozitate de d-na Gertrud Dumitrescu, nimeni alta decât una dintre vocile de aur ale Europei libere, pe numele ei de microfon Ioana Crişan. 40 de instantanee, tot atâtea probe acuzatoare la adresa ministrului Meleşcanu.

Dacă dl. Meleşcanu era un om de onoare, aşa după cum a încercat să se prezinte în cursul zilei de marţi când şi-a anunţat retragerea din funcţie, demisia lui ar fi intervenit încă de duminică seara. Atunci când cetăţenii români au fost bătuţi de serviciile de ordine de la Paris, Torino sau Műnchen în momentul în care le-au cedat nervii văzând că nu îşi pot exercita dreptul la vot prevăzut de Constituţie. Dacă dl. Meleşcanu ar fi avut cu adevărat onoarea pe care a pretins marţi că o are, nu ar fi acceptat să facă „treaba murdară” pentru care a fost cooptat în guvernul Ponta. Structura bănuit „înstelată” a caracterului său, formaţia lui de aparatcik îndelung verificat, aflat în serviciu din 1966 şi până azi l-au făcut să accepte. Pofta niciodată satisfăcută pentru funcţii şi demnităţi în numele căreia dl. Meleşcanu s-a înscris în partide ba de stânga, ba de dreapta, a înfiinţat formaţiuni politice cu statut incert, aşa cum a fost Alianţa pentru România, creată în 1997 şi dizolvată în 2002 când fostul diplomat a primit postul de prim-vicepreşedinte al PNL, l-a împiedicat să refuze otrăvita ofertă a premierului Ponta.

Dl. Meleşcanu a încercat să falsifice realitatea dezastrului din 16 noiembrie prin declaraţii cinice, obraznice şi mincinoase printre care şi aceea că BEC i-ar fi refuzat cererea de prelungire a funcţionării secţiilor de vot din Diaspora. O cerere pe care dl. Meleşcanu nu a trimis-o niciodată, pe care doar a inventat-o pentru uzul presei şi al opiniei publice. Crezând că în România lucrurile stau ca pe vremea în care domnia-sa era recrutat în aparatul diplomatico-securistic al Ministerului de Externe comunist. A făcut-o, sperând că dl. Ponta va ajunge la Cotroceni, iar domnia-sa îşi va prelua postul de consilier prezidenţial făgăduit de şeful PSD în schimbul sprijinului politic acordat şi al lucrului murdar îndeplinit şi că totul va fi dat uitării. Teodor Meleşcanu s-a înşelat.  

Nu cred că dl. Teodor Meleşcanu părăseşte Ministerul de Externe din proprie voinţă. Citită din perspectiva întâmplărilor din cursul zilei de marţi, declaraţia de luni a premierului, declaraţia pin citarea căreia mi-am început comentariul de astăzi, funcţionează mai degrabă ca anunţul iminentei concedieri a d-lui Meleşcanu decât ca un semn de solidaritate cu acesta. Premierul Ponta speră că astfel va atenua măcar o parte din furia acelei consistente părţi a opiniei publice care îi cere acum pe drept cuvânt să părăsească Palatul Victoria. Dl. Ponta e conştient că dacă va da curs acestei cereri, dacă nu va mai fi la putere, dacă nu va mai avea acces la puşculiţa ţării poziţia lui în partid se va şubrezi drastic, iar pierderea şefiei PSD va fi iminentă.

Dl. Teodor Meleşcanu a intrat în guvern în folosul şi în ajutorul candidatului la preşedinţie Victor Ponta. Dl. Meleşcanu a fost gonit marţi din acelaşi guvern spre a-l salva pe dl. Ponta de la pierderea conducerii Executivului şi mai apoi a celei a partidului. Bref, dl. Meleşcanu a fost aruncat precum o măsea stricată. Cred că merita asta.

Evident, nu îi vom plânge nici eu, nici alţii soarta.