Tema referendumului nu este de ieri, de azi, ci din ianuarie 2017. Doar că atunci se dorea a fi o alternativă la iniţiativa populară „Fără penali în funcţii publice“, tema anunţată de Preşedinte atunci fiind integritatea funcţiei publice. Coincidenţă sau nu, subiectul referendumului a revenit pe scena publică cu ceva timp înainte ca propunerea de revizuire a Constituţiei să primească girul Curţii Constituţionale. Dacă decizia CCR ar fi declarat iniţiativa ca neconstituţională, acest referendum era alternativa de a consulta cetăţenii pe tema „#fărăpenali“. Un fel de asul din mânecă. Suprinzător pentru mulţi, dar Curtea Constituţională s-a spălat pe mâini, a declarat constituţională propunerea şi a trimis-o spre Parlament. Iar în acel moment Preşedintele Iohannis a fost prins în offside: referendumul nu mai avea scop, dar bula sa de susţinători îl cerea frenetic.

Însăşi formularea celei de-a doua întrebări mă face să afirm că, pe redede înainte, s-a căutat o soluţie de scăpare. Probabil, dacă un student la Sociologie ar fi formulat o întrebare pentru o sondare în maniera în care este scrisă aceasta, era rugat de profesor să mai treacă cel puţin o dată prin materie. La o lectură atentă, observăm că avem de fapt două întrebări într-una şi... putem da un singur răspuns. Domnule Preşedinte, ce ar trebui să voteze un om care vrea ca ordonanţele de urgenţă să fie atacate direct la Curtea Constituţională şi de altcineva în afară de Avocatul Poporului, dar care nu este de acord ca Guvernului să îi fie interzis să adopte ordonanţe în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi organizării judiciare? Eu spre exemplu.

De ce? Constituţia ne spune că infracţiunile, pedepsele şi organizarea judiciară sunt domenii ce fac obiectul legilor organice (de o importanţă mai mare, care trebuie adoptate cu 50%+1 din totalul parlamentarilor), dar nu sunt singurele. Organizarea învăţământului, sistemul electoral, funcţionarea partidelor, statutul minorităţilor, regimul protecţiei sociale sunt şi ele, printre multe altele, domenii ce ţin de legea organică. Putem spune cumva că sunt mai puţin importante decât organizarea judiciară sau pedepsirea infracţiunilor? În niciun caz, zic eu.

Cât despre prima întrebare, instituţiile amnistiei şi graţierii nu sunt o noutate. Există din Antichitate şi sunt expresia unui principiu biblic, cel al iertării. Putem spune că infracţiunile de corupţie sunt mai grave decât alte infracţiuni? Putem spune că cei care au comis fapte de corupţie nu se pot reabilita niciodată? Întrebarea rămâne deschisă în comentarii. Iar pentru cei care credeau că dacă referendumul trece înseamnă că o lege care amnistiază faptele de care este acuzat Dragnea ar încalcă voinţa populară, am o veste tristă. Marea păcăleală a acestui referendum este că se referă la interzicerea graţierii şi amnistiei faptelor de corupţie. Subliniez, doar a faptelor de corupţie. Cele patru mari infracţiuni circumscrise denumirii de corupţie şi incriminate în România sunt: luarea & darea de mită, traficul & cumpărarea de influenţă. Atât.

În loc de o concluzie, vin cu o sugestie pentru Preşedintele Iohannis. Dacă aţi fi dorit ca referendumul să creeze în mod real dezbatere, tema putea fi: interzicerea adoptării ordonanţelor de urgenţă în domeniul legilor organice.