Legenda ne spune că Arhimede a fost atât de impresionat de această Lege, încât a ieşit din cadă şi a alergat gol pe străzi, strigând în gura mare „Evrika, Evrika...!!“, adică „Am descoperit, Am descoperit...!!“ Deşi mort, Arhimede rămâne nemuritor şi datorită descoperirii acestei Legi. Pe ea se bazează atât vapoarele pentru a nu se scufunda, dar şi maşinile care se scufundă - cu sau  fără oameni - în râurile dezlănţuite în cazul inundaţiilor, mai ales în Moldova. Aici este vorba de o Lege a Naturii, care este o relaţie constantă între două entităţi fizice şi care exclude orice excepţie.

Prin analogie, vorbim şi de Legi sociale, dintre care Legile Juridice, adunate în Coduri (civile, penale), sunt cele mai importante, ele vizând relaţiile dintre oameni. Şi Ordonanţa de urgenţă (OUG) este o Lege juridică. Dacă, însă, este vorba de „Ordonanţa de urgenţă Nr. 13“, ea are un regim special, diferit faţă de Legea lui Arhimede. Mai întâi, ea a fost „descoperită“ în timpul nopţii, iar autorul ei, Florin Iordache, nu a ieşit în stradă, ca să strige „Evrika!“ Apoi, la scurtă vreme după ce „găselniţa“ a fost elaborată în laboratorul nopţii, ea a fost abrogată, adică anulată. Să anulezi o Lege, asta sună a minune Dumnezeiască. Dar nu trebuie să ne grăbim, adică trebuie să avem „niţică pacienţă“. Ordonanţa cu pricina îşi revine, adică „se deşteaptă din somnul cel de moarte“ şi reintră, discret dar glorios, în Codurile penale aflate, chiar în aceste zile, în curs de finalizare.

Cu această ocazie, a intrat în joc un Principiu mai general, care este numit “Principiul conservării substanţei şi energiei“ şi care, în plan uman, se numeşte “Principiul conservării Puterii politice“. El este ilustrat „cu vârf şi îndesat“ de actuala Putere politică, adică de ceea ce am numit „Binomul capro-varzist PSD-ALDE“, care poate deveni şi un „trinom“, cu ajutorul nepreţuit al UDMR. Oricâte asemănări ar avea ele, între cele două tipuri de Legi – ale Naturii şi ale Societăţii - apare şi o diferenţă esenţială. De la Legile Naturii nu există abateri, respectiv excepţii. Oricât şi oricum şi-ar mişca Arhimede în apă picioarele lui - fie stângul, fie dreptul - el nu se poate abate de la Legea care îi poartă numele; pe când în cazul Legilor juridice aceste abateri sau excepţii sunt prezente, chiar omniprezente.

Aşa-numitele „Legi juridice“ sunt de fapt nişte Norme, respectiv nişte Reguli elaborate de oameni, iar aici intră în joc relaţia universală dintre „regulă“ şi „excepţie“ adică: „Nu există nici o regulă fără excepţie“. Dar, cu logica nocturnă a dânsului, juristul Florin Iordache are o altă opinie... personală. Referindu-se la „abuzurile“ din „statul paralel“, dânsul afirmă sus şi tare că nu este categoric de acord ca „un singur om“ să sufere o condamnare care după 9 ani să fie anulată, deci recunoscută ca nedreaptă. Şi o spune pe un ton şi cu o mimică aproape marcată de lacrimi, ca şi cum ar fi vorba de propriul dânsului copil, „mic cetăţean abuzat al patriei noastre dragi“. În oricare domeniu al vieţii noastre poate să apară şi greşeala. Greşeala nu este intenţionată, deliberată, de aceea zicătoarea populară ne şi spune că „Greşeala trebuie să fie iertată“ şi desigur, trebuie să fie şi corectată, de către cel ce a greşit, sau de alţii, care pot greşi şi ei. Dar, mai avem şi zicătoarea „Numai cine nu munceşte, nu greşeşte“, iar dacă ţinem cont de râvna şi viteza cu care membrii Puterii actuale se străduie să finalizeze Codurile, ne putem imagina uşor care este statistic numărul greşelilor pe cap de parlamentar.

Aşa cum „statul paralel“ nu este undeva departe, sau niciunde, ci se află în subtextul activităţilor actualei Puteri politice, tot aşa Fărădelegea stă ascunsă abil în Legile actualelor Coduri, aflate în curs de restructurare.

Revenind la titlu, să observăm că în sfera Naturii nu există încă Valori cristalizate, ci doar prefigurări ale acestora, pe care le studiază o ştiinţă recentă, numită Etologie. Valorile se cristalizează în sfera Socialului, deci a Umanului. Doar aici apare ceea ce Tudor Vianu numeşte „polaritatea valorilor“. În această sferă avem diferenţele dintre valori, anti-valori, pseudo-valori şi non-valori. Opoziţia de bază este aceea dintre valori (+) şi anti-valori (-), care dă cuplurile Adevărat-Fals, Bine-Rău, Sacru-Profan, Frumos-Urât, Legal-Ilegal etc. Titlul acestui text ţine de ultimul cuplu. Dacă avem în vedere Legea juridică, opusul acesteia este Fărădelegea. Legea juridică este făcută ca să prevină fărădelegile, iar dacă acestea, totuşi, se manifestă, să le sancţioneze echitabil, adică potrivit gradului de vinovăţie a împricinatului. În această parte teoretică a textului, să mai observăm şi regimul statistic al cuvintelor, după Dicţionar. În limbaj etic sau moral, avem diferenţa, ajunsă la opoziţie, dintre Virtuţi şi Vicii. Or, numărul cuvintelor care desemnează viciile este mult mai mare decât al celor care desemnează virtuţile. Trecând pe plan juridic, avem cuvântul „lege“, dar opusul său îl reprezintă un spectru întreg de înţelesuri sinonime. Dacă este vorba de fenomenul „nelegiuirii“, avem sinonimele „faptă rea“, „ticăloşie“, „mişelie“. Dacă este vorba de indivizi, spectrul este şi mai bogat, fiind alcătuit alfabetic astfel: „abject“, „infam“, „josnic“, „mişel“, „mizerabil“, „mârşav“, „nedemn“, „nelegiuit“, „nemernic“, „netrebnic“, „ticălos“. Nelegiuirea poate fi descoperită în toate domeniile vieţii noastre. Nelegiuiţii (numiţi şi „Oameni fără nici un fel de Dumnezeu“) sunt strâns asociaţi cu nelegiuirea lor, ca umbrele unor entităţi aflate în bătaia Soarelui. Dar, aici dăm peste un paradox care nu este doar uimitor, ci de-a dreptul buimăcitor, pe care îl vom analiza în următorul articol.

PS. Paradoxul poate fi anunţat şi enunţat relativ simplu. Adică, aşa cum „statul paralel“ nu este undeva departe, sau niciunde, ci se află în subtextul activităţilor actualei Puteri politice, tot aşa Fărădelegea stă ascunsă abil în Legile actualelor Coduri, aflate în curs de restructurare.