Dosarul de la DNA împotriva lui Tăriceanu

Mulţi credeau că DNA s-a speriat după revocarea dnei Kovesi. Iată că nu a fost aşa. Cererea de începere a urmăririi penale împotriva lui Tăriceanu, aprig luptător cu „statul paralel“, i-a lăsat pe mulţi cu gura căscată. Nu-mi imaginez că dosarul nu este beton. 73 de volume, 14.000 de pagini, nu poate fi improvizaţie. Mai ales că totul a pornit de la cererea austriecilor de cercetare a faptelor legate de contractele Microsoft. Cu sau fără „turnătorii“ din partea ministrului Vlădescu, dosarul nu poate rămâne fără consecinţe. Sigur, se poate tergiversa ridicarea imunităţii lui Tăriceanu, poate interveni prescrierea faptelor. Dar suntem în situaţia în care Tăriceanu devine un „cadavru“ politic viu, un proscris în UE, motiv pentru care şi-a şi anulat vizita la Madrid prilejuită de Congresul ALDE-UE. A şi anunţat că nu susţine amnistia şi graţierea, pentru a nu se interpreta că acţionează pentru propria cauză. Dar toate declaraţiile sale viitoare vor avea această suspiciune: îşi susţine propria cauză. Şi nu e puţin lucru.

ICCJ modifică procedura de alcătuire a completurilor de 5 judecători

Ei, şi? Nu cred că judecătorii ICCJ nu-şi apără breasla şi onoarea instituţiei. Or mai fi şi printre ei câţiva mai „influenţabili“, dar nu văd cum, probabilistic, să cadă toţi în acelaşi complet de 5. Iar dl Dragnea s-o fi bucurat degeaba. Să vadă întâi rezultatul tragerii la soţ, căci s-ar putea să regrete vechiul complet de 5. Mai degrabă cred că judecătorii de la ICCJ sunt „enervaţi“ de criticile aduse şi de beţele în roate puse de către CCR. Dacă vor da termene mai scurte în judecarea dosarelor Bombonica şi altele, să nu ne mirăm!

CCR a întors proiectele Codurilor Penale

Nici măcar CCR nu mai înghite aberaţiile iniţiate de Iordache şi Nicolicea. Să ai respinse 64 de articole, e o palmă pentru care mulţi parlamentari juristi ar fi plecat la mânăstire. Nu şi cuplul „comic“ Iordache şi Nicolicea. Până la repararea celor două coduri, aprobarea şi promulgarea lor, se termină actuala guvernare.

Înlăturarea lui Augustin Lazăr devine tot mai improbabilă

Toate eforturile ministrului Justiţiei se cam dezumflă. Augustin Lazăr a atacat în instanţă documentul prin care Toader îi cerea revocarea. Iar Iohannis a anunţat că până nu se pronunţă instanţa nu ia în discuţie cererea lui Toader. Ori asta ar putea dura mult şi bine. Aşa că şi aici lucrurile curg în favoarea justiţiei.

Raportul MCV şi Rezoluţia PE, bomboana pe coliva celor care sfidează justiţia

Urmează raportul MCV şi Rezoluţia din Parlamentul European pe 13 noiembrie. Bomboana pe „coliva“ (politică) a dlor Tăriceanu şi Dragnea. Ar fi culmea să fie acuzate cele mai importante foruri europene că aparţin „statului paralel“ din România. Şi oricât ar fi ignorate şi trimise în derizoriu, nu pot fi ridiculizate astfel de documente. Riscurile unor reacţii de retorsiune la adresa României sunt cât se poate de evidente. Asta ne mai lipsea acum în prag de preluare a preşedinţiei rotative a UE. Timmermans a explicat clar. CE este „jandarmul“ care veghează la respectarea tratatelor semnate de ţările membre UE. Nu respecţi tratatele, îţi iei jucăriile şi pleci. Dar atunci adio fonduri europene nerambursabile, locuri de muncă pentru 4 milioane de români, libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor. Ce-ar alege poporul român?

Concluzie

Magistraţii au sutinerea largă a societăţii româneşti. Şi ei ştiu asta. Valul de simpatie populară de care s-a bucurat Augustin Lazăr nu poate fi ignorat. Pe de altă parte, magistraţii îşi fac singuri curăţenie în propria ogradă. La nici o altă breaslă n-am văzut ce am văzut în justiţie: procurori şi judecători „executaţi“ de proprii colegi, până la trimiterea după gratii. Cred că s-a trecut de punctul critic, şi justiţia nu mai poate fi încălecată.